Tu cum ti-ai intalnit perechea?

Da, casnicia mea are si ea o poveste, ca oricare, numai ca eu consider ca sotul meu este un dar, si daca o sa cititi mai departe, o sa vedeti ca asa este.
Ma aflam internata intr-un spital si eram dupa o interventie chirurgicala.Dupa vreo saptamana, cand am coborat din pat, cu ceva dificultate, am ajuns in curtea spitalului intr-un parculet si m-am asezat pe o banca la aer. De mine s-a apropiat zambind un tanar care avea o alura de 'nordic' adica exact ce-mi placea mie, blond, bronzat cu 'o pereche' de ochi atat de verzi,de aveai senzatia ca toate salciile plang in ei...
M-a abordat foarte direct, simplu cu o intrebare, care e destul de banala, dar mie mi s-a parut si mai banala, ba chiar fara rost : Ce mai faci?
M-a luat un val de nervi si l-am respins cu brutalitate intrebandu-l:De unde ma cunoaste si cum isi permite sa ma abordeze asa?
El si-a pastrat zambetul intact, de parca nu s-ar fi ciocnit vorbele noastre si mi-a raspuns simplu, intr-o fraza destul de scurta, dar care m-a blocat pe moment: Ti-am salvat viata.
Si acum incepe povestea lui....

El era seful statiei de oxigen, din spitalul judetean [pe atunci].Intr-o zi a fost chemat telefonic, sa vina urgent in sectia respectiva, ca s-a intamplat ceva la aparatura de oxigen. A venit repede si cand s-a apropiat de pat m-a vazut asa cum eram, palida cu buzele vinete si cat a trebuit sa remedieze avaria , m-a privit de multe ori .Urmatoarele zile si nopti au fost pentru el un dute-vino, ca un pelerinaj la capataiul meu, ca nu cumva sa se mai intample ceva rau.
Din acea zi din curtea spitalului, drumurile noastre s-au unit si am mers si inca mergem pe acelasi drum, calauziti de dragostea lui Isus care este prietenul nostru nedespartit, la bine si la rau.
Avem trei copii reusiti, avem si nepotei, avem si bucurii si necazuri ca tot omul dar, credem cu sinceritate ca Dumnezeu cand uneste DOI, nimeni sa nu desparta. Caci in drumul lor, fie ca e presarat cu flori care-ti dau senzatia de dulce trai, sau framantat in diverse furtuni, care mai aduc cateodata gustul amar in cerul gurii, important este ca intotdeauna sa privesti in viitor, cu nadejdea, ca exista Cineva care vede , stie, poate oricand, oriunde si orice.
As vrea sa mai adaug doar un lucru, pe care chiar de l-am lasat la urma, este 'cel mai important' si anume, ca la noi in familie intotdeauna prioritatea o are : rugaciunea, la timp si nelatimp.

Aceasta 'leapsa' am primit-o de la adriana si-i multumesc pentru-ca m-a indemnat sa ma-ntorc in timp, pret de cateva minute.Pretioase minute.
Celor care aveti parteneri va dau la randul meu aceasta 'leapsa';Tu cum ti-ai intalnit perechea?.