Clipe, clipe

Mi-a dat sa gust din cupa nemurire,
Tesuta pe-un deal, cu fir de Iubire.
As vrea sa ramân ancorata pe cer,
Cu ochii patrunsi de albastrul mister.

La poarta de lacrimi mi-a pus iar zavor,
Cu drag ma alina atunci când mi-e dor.
Pe frunte-mi coboara cununa de vis
Si gândul mi-l poarta spre zari necuprins.

De când Îl cunosc privesc des în mine,
Atunci când mi-e greu, dar si când mi-e bine.
Speranta ma tine, nu cad la pamânt,
Ascult prin credinta, ma-mbrac în Cuvânt.

Furtuni trec prin mine si focul mi-l sting,
Am clipe în care nu pot sa-L mai strig.
Ma vad ratacita, adesea plângând,
Stinghera si trista, pe margini de gând.

Puterea se frange din mine mereu,
Aproape ca zilnic resimt tot mai greu,
Povara de zile cum ma apasa,
Ce lung mi se pare, drumul spre-acasa.

As vrea sa-l scurtez, s-aprind o lumina,
La suflet s-o pun, sa simt cum m-alina,
Pe cai nevazute sa port aripi vii,
S-arunc valul negru, sa-mbrac bucurii.

La pieptul Lui capul sa mi-l odihnesc
Plangand vreau sa-I spun- Isus te iubesc
S-ascult vocea-I blanda, si dragostea Sa
Mereu sa ramana in inima mea.