Urarea mea

 Pentru toţi prietenii mei din virtual, care mi-au fost alături de când am deschis uşa blogului meu şi v-am invitat " Hai la plimbare"...

Dragi prieteni, fii, sau fraţi,
Staţi puţin să m-ascultaţi:
Vă urez cu bucurie
Anul nou mai bun să fie,
Pâine albă şi gustoasă
Domnul să vă dea pe masă.
Sănătate, gânduri bune
Lumină să fiţi în lume.
Pacea Lui să vă inunde
Orişicând şi orişiunde.
Credinţa mereu vă crească,
Dragostea să vă unească,
Să traiţi frumos şi demn,
Doar la bine vă îndemn!
Ca un pom lângă izvor,
Bun, gustos şi roditor,
Aşa să fiţi tot mereu,
Iubitori de Dumnezeu.
Să aveţi multă răbdare
Când treceţi prin încercare

Şi să-I fiţi mulţumitori,

În toate ascultători,
Până va veni de sus
Mântuitorul Isus.

Şi cu El doar bucurii
Vom trăi în veşnicii...

La anul şi la mulţi ani!

vă doreşte -elena marin alexe, în prag de an nou, 2012!

Poem de Crăciun

Osana, sus în locuri preaînalte!

Şi azi se cântă-n cinstea lui Isus,

întreg pământul freamătă acuma,

răsună cor de îngeri colo sus.

Pe-un colţ de cer, de unde nemurirea

a coborât în chip de copilaş,

născându-se alăturea de vite,

în Beetleeam,în umilit sălaş.

Cât a iubit Dumnezeu astă lume

atât de mult pe cruce-a suferit,

pe mine sau pe tine, pe mulţi alţii,

pentru noi toţi din slavă a venit.

El, Prinţul vieţii, coborât din astre,

un dar ales, copilul nepătat,

din infinit, călcând printre luceferi

să mântuiască lumea de păcat.

Dar nimenea nu L-a primit în casă

şi nicăieri un loc nu s-a găsit,

pe Domnul Domnilor, al lumii rege,

nevrednici pământeni L-au umilit.

Într-un târziu găsit-a Iosif locul,

un grajd umil, pe-un braţ de paie seci,

acolo-ai vrut şi Te-ai născut, Iubire,

căldură să aduci în inimi reci.

Indiferenţa lumii încă doare,

deşi Te-ai ridicat demult la cer,

tot mai priveşti spre pământeni cu milă,

cuprinzi în ochi tărâmul efemer.

Mai cauţi încă loc de găzduire,

smerit, implori cu suferinţă-n glas,

un colţ să-Ţi dăruim la noi în suflet

şi-n inima un loc pentru popas.

Iar Te cobori din noaptea asta sfântă

în lumea urii plină de tumult,

doar vei găsi locaş pentru odihnă,

căci nu mai vezi nici ieslea de demult.

Păstorii dorm şi nu mai sunt nici magii,

iar cerul este-n nor acoperit.

Isuse, eu n-am aur, smirnă sau tămâie

azi plâng, căci n-am nimic de oferit.

Ţi-ai scris în ochi poeme de iubire,

Mesia, din cetatea lui David,

Tu vrei să mântuieşti întreaga lume,

până ce porţile de har se-nchid.

E seara de Crăciun şi se aude:

Marire–n ceruri, Pace pe pamânt!

iar eu, privesc spre bolta înstelată

şi văd, Isuse, ochi de legământ.

Ah, simt cum inima se frânge-n mine,

cum se preface-n pulbere arzând,

abia de pot sopti printre suspine:

- Eu Te iubesc şi în genunchi căzând,

Te rog să intri-n casa mea sărmană,

e cald si văd o masă pregătită,

căci tot ce am îţi dăruiesc, Isuse,

dac-ai veni, aş fi azi fericită

Să Te primesc, cum n-am crezut vreodată,

că aş putea primi pe cineva,

azi vreau să intri, să Te naşti, Isuse,

şi să rămâi cu mine pururea.

E seara de Crăciun când se aude:

Slavă în cer şi Pace pe pământ!

m-alătur la colind, în zbor spre stele,

să Te ador Copilule Preasfânt.

elena marin elexe

Iubind. . .

Cu iubire si pretuire, tuturor prietenilor!

Candela inimii

Candela
încă mai pâlpâie
şi îndeamnă la ruga
de seară.
Ochii obosiţi
trag storurile, chemând liniştea
în sălaşul adânc,

al inimii prinse de tumult.

Clocotul
se aude până departe,
la al treilea cer.
Îngerii amuţesc, uimiţi
de tristeţea care
urcă în valuri,
treaptă cu treaptă,
implorând bucuria.
Tăcerea strigă.
Cerul uimit
îngenunchează şi el
în solemnă aşteptare.

Încetul cu încetul,
zbuciumul se stinge,
ochii se deschid larg,
inima îşi domoleşte suspinul,
timpul o ia din loc,
iar sufletul zâmbitor
dă mâna cu pacea.
Candela
încă mai pâlpâie,
ruga urcă,
dar timpul nu se mai opreşte

până la al treilea cer.

Vine să colinde

 Dacă e vineri, Hai la plimbare cu poezia la braţ!
Vine să colinde.....

Vine să colinde dragostea la uşă

Cu zăpezi pe umeri bate-n uşa mea

Vine să-mi golească ochii de cenuşă

Să-mi aducă-n pleoape stelele de nea.

Stau şi plâng aiurea parcă sunt departe

Parcă-s o durere, nu mai ştiu nici eu

Rătăcind pe dealuri cerurile-s sparte

Şi-ntre cioburi singur plânge Dumnezeu…

Sanja Cristea Tiberian

E posibil aşa ceva?

Se întâmplă în România anilor noştri.

George Chirilă îşi împarte viaţa cu două surori, Mariana şi Nicoleta Moldoveanu. Casa în care locuiesc în comuna ieşeana Ţigănaşi, satul Mihail Kogălniceanu, este lipsită de apă curentă şi electricitate.Ba mai mult este la distanţă de cca 4 km de şoseaua principală. Omul nu este sarac:

540 de oi

136 de capre

17 vaci

140 de stupi de albine

8,5 hectare-pamant arabil

zeci de hectare de pasuni arendate

tractor, combina, masina

Copiii s-au născut acasă , moşiţi de  George, care a facut doar 3 ani de medicina veterinară. Până mai ieri copii nu au fost înregistraţi la primarie, deci nu aveau certificate de naştere, nu mergeau la şcoala, profesorul şi medicul lor fiind tot tatăl lor...

Tot ce am aflat zilele acestea, are iz de poveste absurdă.

Poate că nu aş fi dat importanţă ştirii, dar am fost bulversată de afirmaţia acestui ciudat, care după ce că trăieşte în păcat mare, de adulter, mai şi murdăreşte Numele Domnului nostru Isus Hristos, spunând că 

medicul de familie al copiilor lui este Isus din Nazaret. Cum să blasfemiezi pe Domnul, cand un popor întreg aşteaptă marea sărbătoare a Naşterii Mântuitorului?

Nu mai am cuvinte faţă de atitudinea lejeră a purtătorul de cuvânt al Direcţiei pentru Protecţia Copilului, Tiberiu Bantaş, pare a-i da dreptate bigamului spunând că acesta este un tată excelent şi are grijă de copii....Nimic însă referitor la promiscuitatea în care trăiesc aceste suflete.

Domnule Tiberiu Bantaş nu vă este ruşine? Cum răspunde protecţia copilului Iaşi la aceasta provocare inedită?

Deocamdată, deşi la curent cu inedita "familie", Directia pentru Protectia Copilului, tace. 

Am privit copilaşii aceştia şi parcă simt cum mă încearcă fiori de frig....la suflet.