joi, 19 noiembrie 2009

Presul uzat

...Adoarme tot mai des, pe bucatica de pres din fata usii.
Intrebarile, uneori chinuitoare, o tin treaza pana aproape de inima noptii si dialogul pare s-o epuizeze intr-un sfarsit, cand se razvratesc in inima-i mii de sentimente. Raspunsuri si iar raspunsuri, ce nu-si gasesc intrebarile , danseaza pe firul gandurilor intr-o durere tot mai asidua si de necontrolat.
Intrebari si intrebari, pe care poate nu le cheama din adancimi de gand, dar care se impletesc in albul pur si incearca sa zadarniceasca lumina, ce isi duce traiul in jucause si nevinovate sclipiri.
Viseaza ades ca se deschide usa si un inger in alb si stralucitor vesmant, o invita cu gesturi largi sa intre. Se ridica incet si da sa paseasca pragul, dar vai.... picioarele i se impleticesc in presul uzat.....si cade.
Usa se inchide cu zgomot sec si ramane tremurand in intunericul noptii,cu obrajii incadrati de rauri de lacrimi, pe care le gusta cu obida, printre vorbe mestecate printre dinti.
Atata vreme s-a scurs si nici o schimbare. Acelasi pres, aceeasi usa, acelasi inger......

Deodata, o sclipire ii brazdeaza fata cernita si ridicandu-se brusc, aduna in graba presul uzat si-l arunca departe.....

38 de comentarii:

ARIPI DE FLUTURE spunea...

frumoasa poveste doamna elena:)va imbratisez cu mare drag

nakudo spunea...

substratul este...ca stiu ce ati transmis...sentimentul de desertaciune...si atata vreme cat nu realizam zadarnicia chestiilor trecatoare si nu aruncam murdariile..ioc evolutie...bine ati zis mult mai multe de fapt da pe dumneavoastra nu va mint si recunosc ca ma regasesc tare mult in postare....adica cam asa...va iubesc si imbratisez:(

tasha spunea...

Trista povestea... :(
...ingerii sunt insa caligrafii nostri,ne scriu povestea vietii...

ELENA spunea...

Frumos...!
O seară minunată vă doresc
draga mea Tiză!
Vă puup!

lidy spunea...

Miki, cine e ingerul din poveste?!
:)

Rodica Botan spunea...

Eu cred ca mai degraba sintem noi in fata usii eternitatii...Asteptam, am vrea sa intram dar raminem impotmoliti in mizeria aia de pres...ni se impleticesc picioarele si nu putem pasi inauntru...Domnul Isus a deschis usa...intrarea e libera...Dar nu sintem hotariti...si daca nu ne grabim usa se va inchide...

Asta-i perspectiva mea...

mmary spunea...

Voi subscrie si randurilor scrise de nakudo, insa avand in gand "Castelul interior" cartea pe care o citesc in aceste zile, voi spune ca personajul din povestire se afla pe presul uzat din fata portii castelului sufletului nostru, o cladire plina de mici locuinte care trebuie strabatute rand pe rand pentru a ajunge la cea din centru in care se afla Lumina si Iubirea desavarsita.Deplang starea deplorabila a omului atat de prins in mrejele desertaciunilor si a placerilor lumii incat nu poate rosti o rugaciune sincera prin care sa-L cheme pe Dumnezeu, sa-L roage sa-i deschida poarta si sa-i lumineze Calea ce duce spre Imparatia Lui...

Va doresc o zi scaldata in lumina divina ,o zi in care adierile suave ale iubirii pure sa va invaluie inima intr-o calda si dulce imbratisare :)...

Geanina Codita spunea...

Te îmbrăţişez cu lacrimi în ochi pentru aceste rânduri...

Cuvintele mele nu îşi mai au sensul...

Să ai o zi plină de frumos , draga mea dragă!

elena marin-alexe spunea...

ARIPI DE FLUTURE -
O zi frumoasa cu mult senin in suflet, sa te bucuri de ea.;;)

elena marin-alexe spunea...

nakudo -

Am simtit de multe ori acest sentiment. Pana intr-o zi...
Te imbratisez si te port in rugaciunile sufletului meu. O zi plina de bucurie sa ai!

elena marin-alexe spunea...

tasha -
Putem birui tristetea , crede-ma draga mea!

elena marin-alexe spunea...

ELENA -
Bucurie si pace iti trimit de pe meleagurile Vrancene, scumpa mea!

elena marin-alexe spunea...

lidy-
Grea intrebare, dar si usoara caci depinde cum interpreteaza fiecare. :-*

elena marin-alexe spunea...

Rodica Botan -
Interesanta perspectiva ta. Imbratisari Rodica draga si multe binecuvantari!

elena marin-alexe spunea...

mmary-
Oricat as deplange starea celui ce este descris in povestirea de mai sus, nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca de multe ori ne complacem in starea celui ce prefera sa doarma la usa pe un pres, asta din pricina lipsei de siguranta, de nadejde sau pura obisnuinta.
Sa aruncam presul uzat....
O zi ferice sa-ti dea Domnul nostru Mary draga!

elena marin-alexe spunea...

Geanina Codita -

Ganduri pline de fericire si bucurie sa-ti daruiasca Domnul.Sterge-ti lacrima si zambeste frumoaso! El vegheaza ! Imbratisari si ganduri frumoasa sa -ti insoteasca ziua .:)

simioncristian spunea...

Frumoase randuri, doamna Elena! Acum inteleg de ce gunoiul nu se baga sub pres...

Carmen spunea...

Foarte frumos! Presul uzat poate semnifica multe lucruri,chiar un trecut care nu te lasa sa traiesti in prezent sau piedicile in cautarea adevarului.

elena marin-alexe spunea...

simioncristian-
Sau de ca se baga? Oricum ar fi situatia, cred ca trebuie putina luciditate si curaj ca sa aruncam presul
Toate gandurile bune drag prieten!

elena marin-alexe spunea...

Carmen - Bine gandit draga mea.
Sau 'prezentul'care iti stopeaza viitorul....
Si la ce ajuta presul, decat la intretinerea unei stari acomodate in amaraciune?

Delyrics spunea...

Cred că acest text ne-a făcut pe fiecare să ne uităm în viaţa noastră, la care sunt lipsurile sau defectele de care nu vrem ne ocupăm, păcatele pe care le ţinem ascunse, şi care ne împiedică să mergem înaine şi să avem bucurie în prezenţa Domnului nostru.
Fie ca sclipirea acestei poveşti să ne deschidă inima şi la fel ca în povestire să luăm lucrurile fără valoare de care ne agăţăm şi să le azvârlim departe...
O îmbrăţişare caldă de la Cluj!

dyanna spunea...

Foarte frumoasa si foarte trista poveste.
Un sfarsit de saptamana placut.

raza de soare spunea...

presul e vechi...dar nu trebuie nici macar aruncat...el face deja parte din noi...

marada spunea...

Odata si odata trebuie sa ne facem curaj si sa aruncam "presul"
Toate cele bune!

elena marin-alexe spunea...

Delyrics -
Iti multumesc draga mea, pentru comentariul detaliat, plin de esenta.
Seara buna scumpo si te mai astept cu mare mare drag!

elena marin-alexe spunea...

dyanna -
Trista , frumoasa dar adevarata !imbratisari calde din Vrancea!

elena marin-alexe spunea...

raza de soare -
Imi pare rau , dar nu presul face parte din noi, ci din recuzita noastra, din obiceiurile noastre care ne impotmolesc viata. Concluzia: sa-l aruncam cat mai repede.... ;)
Te pup fetito!

elena marin-alexe spunea...

marada -
Da,....sa-l aruncam cat mai repede!
O seara buna draga mea!

Cristake spunea...

Hee... avea rolul lui, bietul pres. Intrai cu talpile [constiintei?] mai curate in casa. Dar cine stie, de la un nivel anume incolo, nici noroiul nu te mai murdareste, iar presul e desuet.
Stiu si eu?!

Mariana spunea...

Eu nu pot să mă desprind de imaginea căţelului de la uşa mea...De parcă pe el l-ai surprins în poveste...Şi nu ştiu de ce, am un tremur în suflet, în gâfâit ca de căţeluşă speriată primind iubire printre uşi...Nu, nu o să mă mai mulţumesc cu firimituri...mi se întinde în faţă adevărata Pâine...şi nu, nu o să mă mulţumesc doar cu un ,,culcuş" uzat de obiceiuri, sau de amintirea bocancului înnoroiat ce a dat buzna în suflet...

Elena, un text foarte, foarte reuşit! Ne-a pus mintea şi inima la lucru!
Binecuvântări multe, multe peste tine şi ai tăi!

elena marin-alexe spunea...

Cristake -
Cred ca atnci cand vii din intuneric spre lumina, chiar nu trebuie sa adasti,ri culcusindu-te si multumindu-te sa dormi pe un pres uzat si probabil murdar...
Oricum sangele lui Isus poate curati orice mizerie umana si la El vii asa cum te afli, nu merita sa te poticnesti ....
O duminica plina de lumina lui ISUS HRISTOS iti doresc, din tot sufletul.

elena marin-alexe spunea...

Mariana -
Ai surprins o importanta latura a povestirii mele.
Ce bine ar fi sa ne cunoastem prioritatile , sau drepturile de copii ai lui Dumnezeu.
Desfiintand culcusul de la usa, care si asa este rece si murdar, avem acces la LUMINA!
Pacea LUI sa te insoteasca si sa-ti imbrace in lumina o duminica binecuvantata!

Lisandru Cristian spunea...

Doamne, ce poveste frumoasă. Emoţionantă! Vă dorim un sfârşit de săptămână cât mai bun...

Marius Ola spunea...

Arunc şi eu preşul uzat. Îmi plac rândurile aşternute cu măiestrie de un condei plin de credinţă.

PS: Mi-aş permite însă să atrag atenţia asupra unor virgule, unele uitate, iar altele nimerite taman în locurile cele mai nepotrivite...

Toate cele bune:)

elena marin-alexe spunea...

Lisandru Cristian -
O zi frumoasa si plina de bucurii va doresc si eudragii mei!

raza de soare spunea...

da...atunci sa ne debarasam de el...si totusi va ramane urma... ;) Va imbratisez cu drag...

elena marin-alexe spunea...

Marius Ola -
Daca prin povestirea mea ai inteles ca presul trebuie aruncat intr-o zi, inseamna ca am reusit ce mi-am propus.
Cat despre unele greseli, pe care le-ai descoperit tu, no coment.Nu am pretentia.... caci eu nu vreau sa public, daca as vrea, pentru asta exista corectori.Si apoi nu sunt jurnalist.
Eu scriu aici pentru mine in primul rand si apoi pentru cei care au placerea sau curiozitatea sa petreaca cu gandurile mele pret de cateva clipe. Atat.
Toate cele bune, ti le retrimit din Vrancea.

elena marin-alexe spunea...

raza de soare -Exista o putere care poate sterge orice urma ...
Cu toata dragostea LUI te imbratisez draga mea raza de soare!