duminică, 26 septembrie 2010

De toamnă


Coboară iar toamna pe uliţa mea
Cu pasul uşor legănat
Prin palme ascunde comoară de stea
Din zare de cer adunat

În aer miresmele fac hore mari
Sărută şi cer şi pământ
Iar merele coapte-şi plec fruntea spre zari
Şi vezi o livadă plângând


E-un haos plăcut amalgam de culori
Şi vântul colindă voios
Când raze de soare tiptil cad pe flori
El faţa-şi ascunde milos


Sub vişin pe bancă m-aşez suspinând
Of, iarba e tristă şi ea
Iar zilele-aleargă de zor într-un gând
S-apropie iarna cea grea


Şi totuşi cu câtă splendoare şi fast
Se plimbă azi toamna pe-alei
Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast
De verde si roşu-n condei

Aromă şi gust caruselul divin
De galben cât ţine zarea
Buchet de miresme pe cerul senin
Discret iţi i-a răsuflarea

Privirile-mi cad pe salcia verde
Şi-un gând se ridică mai sus
Pe aripi de dor azi sufletu-mi crede
Cuvântul ce-aşteaptă nespus



  elena marin alexe


sâmbătă, 25 septembrie 2010

O nouă viaţă!

 Robert Emanuel Alexe este cel mai tânar membru al clanului Alexe.! Ne bucurăm pentru el şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru asemenea dar si il rog sa binecuvânteze familia fiului meu.
Şi eu şi nepoţelul meu vă dorim un sfarşit de săptămână în pace , bucurie si dragoste!


Un dar primit de la Sandra Veneziani! 
Multumesc Sandrita ! Obrigado

vineri, 24 septembrie 2010

Cântecul potirului

 Daca e vineri, "Hai ala plimbare" la brat cu poezia ! Azi va propun Nichifor Crainic. 
                                                                                         
Când holda tăiată de seceri fu gata         
Bunicul şi tata
Lăsară o chită de spice-n picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când pâinea-n cuptor semăna cu arama
Bunica şi mama
Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii
Că pâinea, dând abur cu dulce miros
Părea că e faţa lui Domnu Cristos.
Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce,
Hrăneşte-mă, mamă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, pâinea de-a pururi a neamului meu.
Din coarda de viţă ce-nfăşură crama
Bunica şi mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunându-i povestea;
Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos.
Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicu şi tata
În joc de călcâie sfărmând nestemate
Ce lasă ca rana şiroaie-spumate,
Copile, grăiră, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Cristos.
Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce;
Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate şi lanuri mănoase,
Pământul acesta, Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne
Şi sângeră-n vie şi frânge-te-n pâine,
Tu, viaţa de-a pururi a neamului meu.


La cererea unei cititoare  ma simt datoare sa revin cu cateva amanunte din biografia lui Nichifor Crainic, pe care am gasit-o pe google.

Ion Nichifor Crainic (născut Ion Dobre la 22 decembrie 1889, Bulbucata, județul Vlașca — d. 20 august 1972, Mogoșoaia lângă București) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, editor, filosof (creator al curentului gândirist), și teolog român.

Dumitru Staniloae  îl descrie pe Nichifor Crainic cu urmatoarele cuvinte: ”Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca moderna a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt ?i ocolit al speciali?tilor, prezentînd-o, într-o forma impunatoare, aten?iunii generale a lumii intelec­tuale.... Nichifor Crainic înnoie?te prin reactualizarea tradi?iei într-o teologie care se mul?umea cu cîteva coji din aceasta tradi?ie, primite pe calea ?i de multe ori prin inter­pretarea ocolita a teologiilor apusene”, savîr?ind “o adevarata restaurare a teologiei române?ti în duhul ortodox”[2]

miercuri, 22 septembrie 2010

Un vis împlinit


Astăzi pot afirma că mi-am văzut visul cu ochii. Scriu poezii, poveşti si proză scurtă de pe la 14 ani, dar cu cât trecea timpul, cu atât speranţele mele de a-mi vedea ceva tipărit scadeau.Încetasem să mai sper în vreo posibilitate în acest sens. Doar că CINEVA ACOLO SUS MĂ IUBEŞTE!
Datorită unor oameni minunaţi, cu un caracter special la purtător, respectiv Geanina si Cristian Lisandru,care m-au invitat sa fiu membră a Cenaclului literar Amprente Literare, mi s-a împlinit şi acest vis. Mulţumirile mele se indreaptă mai întâi către Dumnezeu, Cel ce m-a dăruit cu harul scrisului.Mulţumiri aduc Geaninei si lui Cristian Lisandru pentru care am tot respectul, copiilor mei si soţului meu care m-au sustinut si in mod special nepotilor de la Cluj, Andreea, Emi si Alexandra, care m-au încurajat să scriu spunându-mi mereu că sunt mândri că au aşa bunică bloggeriţă ;)

Deasemenea vă mulţumesc şi vouă dragii mei prieteni din virtual care mă urmăriti de ceva timp. si apreciaţi cele scrise de mine pe acest blog.

Tuturor celor amintiţi mai sus, vă doresc toate binecuvântările lui Dumnezeu, căci ce binecuvântează EL binecuvântat rămâne! 

PS.Ştiţi ce voi face acum după ce am terminat de scris? Voi îngenunchia să-I mulţumesc Lui pentru bucuria de azi.



marți, 21 septembrie 2010

Vali Sterian


Daca ar fi trait azi Vali Sterian ar fi implinit 58 de ani. Eu l-as numi crinul revolutiei, un cantautor care din nefericire a murit de cancer in anul 2000.
Sa ne amintim de el...Mie personal muzica lui mi s-a lipit de inima pentru totdeauna.

luni, 20 septembrie 2010

Arabesc de toamnă



Pe unde umbli toamnă doinită de mesteceni 
Şi plânsă pe răcoarea ce tremura-n amurg?
La margine de lume cântată de luceferi,
Sau in adânc de suflet, când lacrimile curg.

Ce taină te-nconjoară şi îti îmbrăţişează
Fermecătoarea haină de galben călător?
Ard stele si miresme pe roua ce oftează,
Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor.

Opreşte-ţi alergarea, rămai măcar o clipă,
Să îti sărut hlamida din foc mistuitor.  

Şi mii de candelabre s-aprind pe bolt-albastră,
Pe arabescul nopţii te cheamă al meu dor.



elena marin alexe 
..............................................................................................................................................................
Blogul Zilei
Va invit sa cititi: Un cuvant bun 


duminică, 19 septembrie 2010

Premiul Prieteniei




Azi Premiul Prieteniei merge spre Satu-Mare la Ionel Mesaros 
http://ionelmesaros.blogspot.com

Cred ca prietenul meu satmarean nu va fi asa surprins de Premiul Prieteniei deoarece am toate motivele sa il acord din toata inima.Mentionez ca acest premiu apartine blogului Hai la plimbare si este personalizat el fiind acordat doar celor pe care eu ii consider prietenii mei..
Inca de cum am pasit pe blogul sau personal, am fost uimita placut, de sinceritatea si seriozitatea cu care se prezinta prietenul meu, Ionel.
Blogul sau este de la distanta un blog cu tenta politica serioasa, dar si artistica  presarat pe alocuri cu romantism de calitate. Este un bun familist si asta m-a facut sa-i acord si mai multa incredere.
Cat despre caracterul sau de adevarat iubitor de Dumnezeu nu mai spun eu nimic, deoarece blogul sau vorbeste indeajuns.M-a cucerit cu sinceritatea postarilor lui, spunand lucrurilor pe nume, dar si cu fidelitatea cu care merge adeseori"la plimbare".Comentariile lui nu sunt de convenienta si se vede ca ii place sa citeasca pe aici..
Ma bucura intotdeauna cand ' il vad ' printre comentatorii mei.
Merita toata prietenia si respectul meu.


Dumnezeu sa te binecuvanteze Ionel Mesaros!
Premiul Prieteniei merge mai departe spre mai vechi sau mai noi prieteni. 

vineri, 17 septembrie 2010

A iubi toamna

 Dacă e vineri, hai la plimbare la braţ cu poezia lui A.Paunescu!

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.

Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.


.....................................................................
Blogul zilei!!!
Va invit sa cititi: CINE-L PRIMESTE..

http://miki-ganduripentrufiecarezi.blogspot.com


marți, 14 septembrie 2010

16 ani, cu bucurie..





Astăzi e ziua ta de naştere Ana Eliza Alexandra! Aş vrea să-ţi spun multe vorbe frumoase dar cred ca tu ştii mai dinainte ce sentimente am eu pentru tine , draga mea nepoţică dragă si nepreţuită!
Te-ai născut într-o zi frumoasă cand toamna a invăluit pămantul cu aromele  şi cu bogaţia de culori neasemuite  altui anotimp. Iţi doresc :
La Mulţi Ani!!!  Prinţessina te iubesc mult şi fie ca Dumnezeu să te binecuvănteze!

Ştiu că-ţi place mult Kempf , aşa ca asta e dedicaţie pentru tine draga mea!


luni, 13 septembrie 2010

Cu pălărie



Pălăria a devenit indispensabilă multora dintre noi, atât femeilor cât şi bărbaţilor, mai ales acum când toamna şi-a făcut apariţia fără să ne anunţe in prealabil. Fie că ne place fie că nu, trebuie să ne adaptăm repede din mers..Dar eu ca o iubitoare a frumuseţilor toamnei, vă propun să vă găndiţi că acest superb anotimp[ cât o mai fi] aduce cu el şi o bogăţie specifică : ciuperca de pădure.
Vă invit să vă puneţi pălăria şi să mergem la cules ciuperci.



Am o reteta de la bunica mea pe care v-o daruiesc.

I kg. aprox. ghebe [sau alte ciuperci] se spala  si se pun la fiert. Se scot si se toaca marunt sau felioare mici si de pun intr-o tigaie cu doua cepe tocate marunt sa se rumeneasca putin in ulei. Se adauga marar si partunjel cat doriti[ bine tocat] , si o canita cu apa si se lasa cam 3-4 min pe foc.
Intr-un castronel se pune mujdeiul de la o capatana de usturoi, peste care adaugam un pahar de smantina amestecand usor pana se omogenizeaza. Sare dupa gust. Se toarna compozitia peste ciuperci si se mai lasa 2 min. Se presara pe deasupra cateva frunzulite de partunjel ca ornament.
Mnnea, ..mnnea, ce bunatate!

Aşa-i că vă place toamna?

vineri, 10 septembrie 2010

Gând de toamnă


 Dacă e vineri,  Hai la plimbare cu poezia la braţ!

Când cerul tace-nrourat
Cuprins de întristare
Scăldat în haina ploii reci
Aştept cu-nfrigurare

O rază unică de-o vrea
Inima să-mi atingă
Pe calea gândului fugar
O clipă să prelingă

Şi-nvăluind tristeţi şi dor
Să-mi mai aduc aminte
Aroma toamnelor cuminţi
Trăite înainte  

elena marin alexe

luni, 6 septembrie 2010

Atenţie părinţi !



Caracterul uman se formează încă din primii ani de viată.Parinţii au o mare influenţă asupra formării acestuia, aşa că trebuie să acordaţi importanţă maximă creşterii copiilor .
Privind structural. fiecare latură a caracterului este formată din mai multe "cărămizi", pe care noi parinţii le aşezăm cu grijă in zidul caracterului copilului nostru. Aş enumera doar câteva din cele mai importante "învaţături" :
Adevarul
Credinţa în Dumnezeu
Recunoaşterea greşelii
Necesitatea de a cere iertare in diverse situaţtii
Respectul reciproc
Eliminarea rasismului, promovând egalitatea diverselor etnii
Spiritul de echipă
Modestia
Bunătatea
Mil,
Dragostea
Prietenia
Recunoştinţa ,etc.

Sub nici o formă nu trebuie hrănit ego-ul copilului, prin slogane gen: eşti cel mai bun, eşti cel mai deştept, eşti cel mai talentat..deoarece copilul işi formează o falsă autocunoaştere care îi poate devia caracterul sau îi poate dezvolta orgoliul, iar când succesul nu va fi la aşteptările maxime, va avea un mare eşec traumatizant si definitiv.
Putem întări moralul copilului spunându-i astfel: poţi fi cel mai bun, , e bine să te străduieşti mai mult..sunt alături de tine!
Putem încuraja copilul fără să-i inoculăm ideea că el este 'buricul pămîntului'. 

Şi nu uitaţi, ce semănaţi in copiii vostri, aceea veţi culege!

duminică, 5 septembrie 2010

Premiul Prieteniei

 Premiul Prieteniei pleaca azi la FleurduMay http://fleurduMay.blogspot.com

 Draga mea Floare de Mai, asa imi place mie sa-ti spun, ma bucur sa -ti daruiesc acest Premiu personalizat, care simbolizeaza prietenia virtuala.
Esti o prietena constanta a blogului Hai la plimbare si o tanara deosebita, avand in vedere nazuintele tale artistice. Ma bucur si sunt mandra sa te am prietena, aici in virtual.Blogul tau respira arta si frumusete in gand si simtire si-mi face mare placere sa lecturez tot ce asezi acolo cu dragoste si sinceritate pentru noi cititorii tai.
As putea sa scriu multe despre tine dar de aceasta data te voi lasa pe tine sa te prezinti, printr-un citat luat de pe blogul tau, citat care m-a impresionat foarte mult si pe care il voi reda mai jos.:

 Imi doresc sa avansez la canto.
Imi doresc ca serbarea din 15 sa iasa bine..si vocea sa sune bine.
Imi doresc sa ii multumesc domnului profesor pentru increderea pe care a avut-o si o are in mine.
Imi doresc sa ii fac pe ai mei mandrii de mine.
Imi doresc sa trec cu bine examenele si sa nu am restanta...si sa raman la buget.
Imi doresc sa invat lucruri noi si sa experimentez senzatii noi.
Imi doresc sa imi fac prieteni adevarati.
Imi doresc ca eu sa am sanatate dar si cei la care tin sa fie sanatosi.
Imi doresc multe realizari.
Imi doresc pace si liniste.
Imi doresc sa nu mai fiu atat de pesimista si agitata.
Imi doresc un an bun cu mai putina rautate si falsitate...
Imi doresc sa fiu bine sufleteste....

Cam astea sunt nazuintele Florii de Mai si nu pot decat s-o respect si s-o indragesc .


Meriti acest Premiu si ti-l daruiesc din tot sufletul!


Dumnezeu sa te binecuvanteze FleurduMay!!!
Premiul Prieteniei va pleca mai departe spre alti prieteni mai vechi sau mai noi.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Cosuletul cu mere de aur...




27. Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.
28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.
29. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
30. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.
31. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
32. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;
33. dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.
34. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa.
36. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
37. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
39. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
40. Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
42. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata." 
Evang. Matei cap. 10.

Prietenilor mei cu mare drag, pentru gândul de duminică!

vineri, 3 septembrie 2010

Poemul V


Pictura-Claude Monet


Dacă e vineri, atunci "Hai la plimbare" la braţ cu poezia!



Ca tu sa mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescaruşilor pe plaje.

Colier, clopot ameţit
pentru mâinile tale gingaşe ca strugurii.
Şi îmi privesc cuvintele din departare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalţă pe vechile-mi dureri.

La fel suie ziduri ceţoase.
Tu eşti vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,

şi îmi sunt mai vecine în tristeţe decât tine.

Acum vreau ca ele sa spună ce-am vrut eu sa-ţi spun 

şi sa te facă să auzi aşa cum eu aş vrea să mă auzi.

Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna.
Câteodată, uraganele viselor le zdrobeste.
Poţi asculta şi alte voci în vocea mea îndurerată.

Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi.
Iubeşte-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă.
Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire.
Şi cuvintele mele prind culoare în iubirea ta.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

Voi preface cuvintele într-un colier infinit
pentru mâna ta alba, gingasă ca strugurii.

poezie de Pablo Neruda din Douazeci de poeme

miercuri, 1 septembrie 2010

Plâns


 Frunze legănate, struguri copţi, frig in nuanţe de gri, plânsul norilor, galben, tânguirea pomilor, rosu, nostalgie, ofilire, nuci, tristeţe de floare cer negru, prune coapte, suspinul ierbii, vânt agresiv, mere roşii, pelerine ude, dovleci, umbrele, prima zi de scoală, burniţă, castane coapte, râuri umflate, gutui si plimbări romantice, arămiu,ploi tacute,  zâmbetul sobelor, forfotă in gradini, aroma de fân,  toate vin pe rând sau alandala.



Într-un cuvânt se apropie căruţa  toamnei!     Faceţi loc!!!

Este 1 septembrie!