sâmbătă, 30 octombrie 2010

Vis printre stele



Printre rugi ascultate, fac trepte vii înspre cer.
Unde vreau eu să ajung, toate-ntristările pier.

În iertare-i speranţa si-absolvită de vină,
Azi dau aripi nădejdei, către cer spre lumină.

Printre stele cărunte, urc mereu către Tine.
Chiar de cad, mă ridică dorul meu înspre bine.

Tu, cu braţele-ntinse îmi cuprinzi efemerul
Şi-ntr-o clipă măreată, mă acoperi cu cerul,

Cu buchet de lumină şi
balsam de  speranţă,
Simt privirea-Ţi divină, cum mă-ndeamnă la viaţă

Cotropită-n iubire, printre suspine aştept,
Să-ţi aud şoapta caldă: Nu mai plânge te iert!

Într-o clipă seninul îmi aprinde speranţa

Şi mă-nalţ printre stele, braţ la braţ cu Viaţa.


elena marin alexe
Isus a zis:
 ,,Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna,,.Matei 11:28

vineri, 29 octombrie 2010

Repetabila povară!



Dacă e vineri e poezie pe pâine..

 Dacă e poezie pe pâine e ADRIAN PAUNESCU poetul tinereţii  mele.Vă ofer o poezie care a smuls lacrimi  şi a tulburat sufletul a milioane de români, vorbind inimilor sensibile. Să-l ascultăm ..si să preţuim adevaratele valori, cât încă există.

DUMNEZEU SA VA AIBA IN PAZA LUI DOMNULE POET!


 

  Adrian Paunescu - Repetabila povara
- Watch more Videos at Vodpod.

joi, 28 octombrie 2010

Români cu care ne mândrim



Oana Lungescu actual jurnalist la postul britanic BBC, va prelua de la 1 decembrie atributiile de purtator de cuvânt al secretarului general al NATO,la invitatia acestuia, înlocuindu-l astfel  în functie pe actualul purtator de cuvant James Appathurai. Aceasta a plecat din tara in 1985, in urma refuzului de a colabora cu securitatea.
Cum am mai spus si in alte dati, mai avem destui compatrioti cu care sa ne mandrim, asa ca s-o imbratisam in respectele noastre. 
Merita!

marți, 26 octombrie 2010

S.O.S Rugă pentru Adrian Păunescu

În această seară Poetul Adrian Păunescu a fost internat în stare gravă la spitalul Floreasca.
Poetul Rugii pentru parinti, are nevoie de rugăciunile noastre prieteni. Să ne rugăm Domnului pentru el, cel ce ne-a smuls lacrimi cu frumoasele poeme zămislite în sufletul său. Are nevoie de rugile noastre.

Domnul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce ţii viaţa oamenilor în palmele tale în care noi am bătut cuie..prin răutatea şi indiferenţa noastră.Te rog in numele Domnului Isus Hristos, să te apropii cu dragostea şi milostivirea Ta de poet şi dacă vrei vindecă-l, sau vindecă sufletul lui dăruindu-i iertarea, pacea, mântuirea şi viaţa veşnică.
Binecuvântează-l!
Facă-se voia Ta.Amin.

Poveste neterminată..

Au mai rămas doar câteva flori , ocrotite de înca verdele salciei din faţa casei noastre. Restul s-au topit sub cernerea brumei reci, din tristele dimineţi de toamna Vrânceană.

Prin grădina ratăcesc uscături şi aduceri aminte..care nu se pot dezlipi de retina sufletului..


Mă întreb ce faci acum Miruk? Mă urc pe aripa dorului, să-ţi ating obrajorii ..
 Hai nu mai plânge Robercel....şi de tine mi-e tare dor!
 Apoi gândul şi sufletul călătoresc SPRE ALTE ZĂRI DUPA ALŢI OCHIŞORI DRAGI..

carora le duc dorul.şi ei mie,.nu-i asa Alexandrice, Andreea si Emi?
Timpul bucuriei a trecut şi acum aştept doar ploile nesfârşite, prinse în hora monotonă de toamna, vânturile reci, care să-mi umple zilele ursuze.
Din curte mă privesc doar câţiva prieteni necuvântători, aşa ca ea, care ar vrea să-mi transmită ceva....
Despre ei, Pusichet si Moti 2  no coment.
totuşi mi-au promis solemn că nu mă vor părăsi..:prea curând ..Si eu îi cred!
Din grădina îmi fac semn cu ochiul două gutui uitate pe ram..
Mă adăpostesc sub privirile calde ale soţului meu..
lăsând o lacrimă să-şi facă loc pe obrazul obişnuit cu tristetea si
mă las abandonată undeva..pe cele cărări ale timpului dezgolit de viaţă, fară pulsul cântat al frunzelor..
eu însami o frunza, iubind galbenul pâna la durere..
Caut un loc ascuns, unde să-mi aşez tristeţea şi gândurile ce mă 'hoinaresc' şi găsesc  odihnă aici:
 printre nemuritoare cuvinte, care îmi dăruiesc speranţa ce-şi intinde razele-i benefice, dincolo de întelegerea omenească.

luni, 25 octombrie 2010

Ziua regelui

Din toata calatoria mea prin viaţa, am rămas cu multă experienţă şi ca o concluzie pot afirma cu siguranţă că:
Toate greşelile se plătesc!
Am avut de ales dupa revoluţie şi ..am ales în locul unor comunişti, alţi comunişti, iar starea naţiunii s-a inrăutaţit drastic in ultimii 20 de ani, deci este clar că atunci am făcut cea mai proastă alegere, iar acum plătim ..
Mă întreb dacă atunci am fi adoptat monarhia, oare mai eram azi categorisiti în toată lumea drept ţigani? {Nu vreau să ating demnitatea ţiganilor cinstiti si talentaţi}.
Oare nu am fi trăit mai demn? Am multe întrebări care ma frământă, dar las timpul să răspundă.

La Mulţi Ani Majestate! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

duminică, 24 octombrie 2010

Te-am vândut, Sfânto, pe un pumn de arginţi!

Am trecut pe la kis http://samichiscanaan.blogspot.com, unde am citit un articol preluat de el din ziarul Adevarul. Contine mult adevar impletind in el amaraciunea, nestiinta, si amagirea unui popor care se agata de iluzii, ignorand Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu.

Te-am vândut sfânto, pe un pumn de arginţi!

Vreţi o bucată de haină-sfântă, făcătoare de minuni? Se rezolvă! Veniţi la Iaşi, unde mâine se sărbătoreşte Sfânta Parascheva, şi puteţi cumpăra chiar de la tonetele Mitropoliei un petic din veşmântul Ocrotitoarei. Un centimetru din haina Sfintei, ambalat frumos lângă o icoană, costă 17 lei. Adică mult peste raţia zilnică de mâncare pe care şi-o permit milioane de bătrâni.

Am început să-l vindem pe Iisus odată cu trădarea lui Iuda, pe 30 de arginţi. Şi, de 2.000 de ani, îl tot vindem. În formă de icoane, cruciuliţe, statuiete sau chiar brelocuri. Am trecut apoi la sfinţi, dar am păstrat reţeta. I-am împachetat pe fiecare în aceleaşi bucăţi din plastic, hârtie sau cârpă şi i-am scos pe tarabe.

Înghiţim cu atâta uşurinţă poveştile preoţilor-afacerişti, încât uităm că ce ne leagă de Dumnezeu este simpla credinţă. Aruncăm cu pumni de bani în poalele feţelor bisericeşti şi uităm că nici ele, nici nimeni din lumea asta nu ne plăteşte intrarea la Cel de Sus. Ne îmbulzim ca sălbaticii la tarabele cu tinichele şi credem că aşa ne cumpărăm mântuirea.

Suntem atât de orbiţi de nişte simple suveniruri, încât nici nu mai contează cuvântul Domnului. Cine să-şi mai aducă aminte că Iisus a răsturnat mesele vânzătorilor din templul Tatălui Său şi le-a zis:„Luaţi de aici lucrurile acestea! Nu faceţi din Casa Tatălui Meu casa de negustorie,,(ioan2;16)

acest articol a aparut in Adevarul de seara semnat de Ramona Ursu.

Aceasta postare nu se vrea un atac, ci este doar un semnal de alarma.. 

Premiul Prieteniei


Azi, Premiul Prieteniei pleaca in USA la tine  Rodica Botan http://rodicabotan.blogspot.com.
Nu stiu daca il vei ridica sau nu, dar consider ca il meriti  si ti-l daruiesc cu bucurie in suflet.
Ne stim de ceva timp si de cand te-am descoperit in lumea virtuala, mi-a facut placere sa ma intorc iar si iar pe blogul tau. Ai un suflet mare, gata sa vina in ajutor oricand si nu odata te-ai unit cu mine in rugaciune, in diverse situatii, cand ti-am cerut ajutor spiritual. Esti o sora adevarata!
Blogul tau este foarte divers si nu ai cum sa te plictisesti rasfoindu-l.Nota principala, o da insa intelepciunea, care vine de sus si se citeste printre randuri, dar admir si veselia ta debordanta uneori. Mi-a placut si ca esti foarte deschisa si ti-ai postat si poze cu chipul tau, cum prea putini o fac si asta este o dovada a sinceritatii tale, calitate destul de rara in lumea noastra.
Ma bucur sa am asa prietena si orice comentariu de la tine, aduce raze de lumina pe obrazul meu.
Desi intre noi sta o mare departare, eu te-am simtit aproape de fiecare data si te consider demna de prietenia mea.

Dumnezeu sa te binecuvanteze Rodica!
Premiul Prieteniei isi urmeaza drumul spre mai vechi si mai noi prieteni.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Mesajul de sâmbătă

Ştiu, ca mulţi dintre noi trec printr-o perioadă ceva mai dificilă, decât cea de anul trecut, aşa că mă străduiesc să las deschisă uşa speranţei. Cum cuvintele mele sunt mai sarace astazi , mă voi rezuma să vă prezint o imagine  care vorbeşte de la sine. Vă doresc un sfarşit de săptămână  plin de sperantă în BINE!

 Nu uitaţi!

joi, 21 octombrie 2010

Splendori




Profit de frumusetea acestei zile, sa fac inca lobby, pentru splendoarea neasemuita a toamnei, acest anotimp atat de controversat si cu atat mai interesant. Ce-mi place la el, este ca impleteste printre degetele lui, amestecuri din primavari si veri si ierni.Poti intalni la tot pasul, flori  care ignora frigul, dar si petice de iarba cu primii fulgi grabiti sa le astearna covor.
Frumoasa toamna! Raiul artistilor indragostiti de frumos, binecuvantat de Dumnezeu din dragoste pentru om.

duminică, 17 octombrie 2010

Introspecţie

 
Cântând trece timpul prin mine
Am clipa descântată de vis şi
Mi-e bine.

Cobor lin pe geana zorilor vii
cu tainice fâlfâiri de soapte
târzii.

Risipa de gând încet o adun
gesturi de-o viaţă adormite
în pumn.

Încep să mă strig, întreb cine sunt,
alint stropii de ploaie si mă-ntorc
în Cuvânt.

elena marin alexe

sâmbătă, 16 octombrie 2010

16 Octombrie


Un albastru infinit împreună cu urarea: "NUMAI BINE" din Vrancea de la "noi".
PS
Cândva, vei da la o parte, vălul de pe faţa soarelui şi razele lui calde, iţi vor aduce aminte de vremuri apuse.Atunci inima ta se va încalzi şi vei strânge manunchiul de raze în buzunarul de la piept..
Va fi iar senin peste albastrul infinit. La Multi Ani! Si toate florile din lume..azi, sunt doar pentru tine!



                                         

marți, 12 octombrie 2010

Peregrin


Trandafirul sorbi
şi ultima picătură de rouă,
ostoindu-şi setea
rămasă încă
nepotolită din vară.

Se leagănă abătut
şi privirea-i înceţoşată
nu mai caută seninul,
iar şuierul vântului
nu-i mai promite răcoare.

Prietenii lui au plecat de mult
dezbracaţi de podoabe,
iar el, incântător altădată,
se simte stingher
în grădina doamnei.

Verdele crud
dansand în jurul lui,
îmbracă văluri pământii
şi umede lacrimi,
pe zi ce trece 

Rămâne doar el, tăcut,
demn şi trist peregrin,
aşteptând împăcat
ca şi în alte toamne,
sfârşitul alb..

Sau, poate
un nou început.

elena marin alexe 

luni, 11 octombrie 2010

Drama unui nume


O nouă descoperire, face vâlvă în presa română: Valentin Ceauşescu are o fiică în vârstă de doar 14 ani, născută după revoluţie.
Fetiţa poartă numele bunicii ei după tată, Alexandra.Tatăl ei a ţinut-o departe de ochii presei, ocrotind-o de drama unui nume nefast. Mă întreb şi vă întreb,ce vină are micuţa ca aşa a vrut Dumnezeu să se nască din spiţa neamului unui dictator ?
Acum va fi vânata de toţi şacalii din presa română şi nu numai.
Oare ce parinte nu ar fi procedat la fel ca Valentin, să-si protejeze fiica de ghearele unei prese avidă doar de scandaluri?
Ştim cu toţii că presa română, cu mici excepţii s-a dedulcit la vulgaritate şi scandaluri promovând urâţenia abssolută.
Este deajuns să treci pe lângă un chioşc de ziare, ca să-ţi dai seama de vulgaritatea, agramaţilor care se lăfăie pe primele pagini, sub ochii trecătorilor..
Şi când deschizi televizorul, eşti asaltat de emisiuni de prost gust, agresivitate  si vulgaritate in exces.
 De parcă noi românii nu am avea cu ce să ne lăudăm.
Avem bineânteles,foarte mulţi oameni valoroşi, dar ei nu au loc pe primele pagini ale presei române.Ca să apari în paginile ziarelor trebuie sa fii: hoţ, fufă, beţiv, criminal, homo sau vre-un politician corupt ori cazut din graţiile presei şi te-ai facut cu un articol şi o poză în ziar. Cât despre restul oamenilor cu valori adevarate: Drum bun în anonimat!

Tristă a ajuns ţara mea. Doamne ai milă de poporul român!

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Cosuletul cu mere de aur

 [cum mai trece timpul]

Psalmii 90

1.  Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam.
2. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!
3. Tu intorci pe oameni in tarana si zici: "Intoarceti-va, fiii oamenilor!"
4. Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.
5. Ii maturi ca un vis: dimineata sunt ca iarba care incolteste iarasi:
6. infloreste dimineata si creste, iar seara este taiata si se usuca.
7. Noi suntem mistuiti de mania Ta si ingroziti de urgia Ta.
8. Tu pui inaintea Ta nelegiuirile noastre si scoti la lumina fetei Tale pacatele noastre cele ascunse.
9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam.
11. Dar cine ia seama la taria maniei Tale si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine?
12. Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta!
13. Intoarce-Te, Doamne! Pana cand zabovesti? Ai mila de robii Tai!
14. Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom inveseli.
15. Inveseleste-ne tot atatea zile cate ne-ai smerit, tot atatia ani cat am vazut nenorocirea!
16. Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta, fiilor lor!
17. Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!

joi, 7 octombrie 2010

Ion Bârlădeanu şi colajele sale


De la gheena de gunoi a Bucurestiului a ajuns la dineu, cu Frumoasa diva Angelina Jolie!
Ion Bârlădeanu pare un artist realizat, deşi până în 2008 trăia printre gunoaie, la marginea Bucureştiului. Astăzi, Bârlădeanu îşi vede visul cu ochii, prima sa expoziţie deschisă publicului larg. Materia primă folosită a fost din revistele vechi si ziarele de prin gunoaie, iar 'penelul' o forfecuţă de care nu se desparte niciodată.
Zeci de colaje pe care le-a creat din bucăţi de reviste, aruncate înainte şi după regimul comunist, sunt scoase la vânzare pentru mai bine de 1000 de euro fiecare.
Pentru artistul de 63 de ani, călătoria de pe străzile Bucureştiului spre galeriile europene a ajuns în punctul culminant, meritele lui sunt recunoscute. "Mă simt ca şi cum aş fi renăscut", povesteşte Bărlădeanu. "Acum mă simt ca un prinţ. Un cerşetor poate deveni prinţ, dar se poate întoarce din nou la sărăcie", a completat artistul.
Că Bârlădeanu a rezistat cu stoicism, trăind printre gunoaie, nu este o surpriză. În 1989, el a fost unul dintre cei care a rămas fără slujbă după revoluţie. În următorii 20 de ani a dormit pe unde a apucat şi s-a hrănit cu resturi de mâncare şi şi-a câştigat existenţa din munci ciudate, totuşi făcea colaje în secret.
"Este un om de la periferia societăţii care a reuşit să se descopere pe sine", a afirmat Alexander Nanău, un director din Bucureşti care a filmat un documentar despre viaţa lui Bârlădeanu pentru HBO. "A fost leneş în sensul bun, doar aşa a putut să-şi pună mintea la contribuţie şi să creeze. El s-a ascuns de o societate în care a refuzat să fie implicat", spune Nanau.
În 2007, Bârlădeanu i-a arătat colajele sale unui artist, Dan Popescu, Uimit, artistul, a sunat la o galerie. Din acel moment zilele lui Bârlădeanu în mizerie erau numărate."Într-o clipă mi-am dat seama că este ceva foarte important, cel puţin pentru România", a spus Dan Popescu, care expune creaţii ale tinerilor mai puţin cunoscuţi. Cu dinţii stricaţi şi o faţă răvăşită de viscolul iernii, Bârlădeanu nu era nici pe departe tânăr, dar anonimatul său nu a mai durat mult.
După şase luni a avut ocazia să-şi expună creaţiile şi a primit un apartament al său şi o dantură nouă. În 2009 şi-a expus câteva din colaje la un târg din Basel. În această săptămână a aterizat la Paris, a văzut cu ochii lui Turnul Eiffel şi a luat masa cu Angelina Jolie, care se afla în oraş la filmări.
O viaţă de om, schimbată, datorită unui talent incontestabil. Colajele lui sunt admirate de iubitorii de artă şi achiziţionate la preţuri ce variaza de la 1000, până la 3000 de euro.
Bârlădeanu se descrie ca regizorul propriilor sale filme şi consideră fiecare colaj ca fiind un film în sine.
Multe dintre colajele explozive au fost create după 1989, dar o parte dintre cele din timpul regimului au fost achiziţionate deja de colecţionari.
Bârlădeanu spune că va continua să muncească indiferent ce crede lumea despre operele sale. "Este ca şi cum ai mânca plăcintă şi sandvişuri. Mă simt împlinit când creez", a spus Bârladeanu. "Dacă aş mai trăi încă o  viaţă, tot asta aş face, iar dacă le-aş putea duce pe lună, le-aş duce".

 „In colajele lui Ion Bârladeanu e evident că e foarte important efectul plastic, dar există tot timpul o poveste care curge frumos, ca sufletul lui. Nea Ion nu le numeşte colaje, le numeste filme, iar el se considera un mare, poate cel mai mare regizor!


Vă invit, să admiraţi câteva din operele pe drept numite aşa, din creaţia acestui român, în care Dumnezeu a pus o uriaşă încărcătură de talent. Merită admiraţia noastră! 

elena marin alexe

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Mi-am pus nadejdea-n Tine



Dedic aceasta melodie in interpretarea Emmei, o fata cu voce minunata, unor dragi prieteni, care trec printr-o perioada dificila. Ascultati-o caci nu veti regreta.
Va doresc o duminica plina de dragostea Domnului!

vineri, 1 octombrie 2010

Lăcrimând peste visuri


Dacă este vineri, Hai la plimbare la braţ cu poezia !


Cu molatice braţe
mă-nfăşoară discret
dimineaţa
În satin alb ca neaua
mă-nvaluie tainic
azi ceaţa

Prin gându-mi hoinar trece
nestatornic şi trist
zenitul
Pe buze-mi odihneşte
pecete de aur
Cuvântul

Înţeleptul, duiosul
mesager al forţei
divine
Ochii abia îl zăresc
prin bezna tăcută
din mine

Lăcrimând peste visuri
prin făgaşuri luciri
pribegesc
Inundaţi de lumină
uimiţi de miracol
privesc

elena marin alexe