sâmbătă, 26 februarie 2011

Frumuseţe la superlativ!

Lăsaţi-vă privirea şi sufletul să parcurgă frumuseţea absolută creată de Dumnezeu pentru om.Nu veţi regreta. 
Vă doresc vizionare plăcută şi o duminică plină de pace şi har!

  
 Psalm 104

1. Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule,
Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!
2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.
3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului.
4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.
5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.
6. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,
7. dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,
8. suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.
9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.
10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.
11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.
12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri.
13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.
14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:
15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.
16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El.
17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;
18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.
19. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.
20. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;
21. puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu.
22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara.
24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.
25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.
26. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.
27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.
28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.
29. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.
30. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.
31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!
32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.
33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.
34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.
35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!




joi, 24 februarie 2011

Drumul inimii...

 Dacă e vineri "hai la plimbare" la braţ cu poezia!


Pe unde-mi calcă piciorul
Mă strecor cu binişorul
Vântul să mă înconjoare
Noaptea să nu mă doboare

Cât o fi iarna de lungă
Lacrima să nu m-ajungă
Tristeţea să nu mă doară
De-o fi zi sau de-o fi seară

Mâna Ta să mă susţină
Peste ochi toarnă-mi lumină
Iartă-mi gândurile rele
Urcă-mă mai sus de stele

Peste inima-mi rănită
Lasă-Ţi  mila  înmiită
Şi balsam de bucurie
Şoapta dulce s-o învie

Cu privirile senine
Seara-n văluri negre vine
Uşurel o prind de mână
Când cu ziua se îngână
elena marin alexe

luni, 21 februarie 2011

EXCEPŢIONAL!!!

O voce de excepţie, ba mai mult, aş putea spune -UN FENOMEN!
Narcis.Ianău un tanar de 16 ani din Bacau, binecuvântat de Dumnezeu cu un timbru vocal foarte rar, a uimit asistenţa şi milioane de telespectatori.
Chiar dacă pot să cânt și tonalități joase, cel mai simplu mi se pare să cânt ca și contratenor. Nu fac niciun efort pentru asta. Pur și simplu sunetele îmi ies în mod natural, firesc", a afirmat adolescentul de 16 ani.
Vă rog să-l ascultaţi cântând. Pe mine m-a emoţionat până la lacrimi.




sâmbătă, 19 februarie 2011

COSULEŢUL CU MERE DE AUR...

Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 

3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. 

4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. 

6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8. El a fost luat prin apăsare si judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 

9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Işi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trai multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. 

11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe mulţi oameni într-o stare dupa voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împarţi prada cu cei puternici, pentru-că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor farădelege, pentru că a purtat pacatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi. 

marți, 15 februarie 2011

Focul lăuntric


La flacăra focului lăuntric,
degetele prind să se dezgheţe
încet şi sigur.
Unul câte unul, furişându-se
printre gânduri ce ard,
ademenesc raze de lumină,
le trec prin lacrima sufletului,
dăruindu-le slovei
întru aducere aminte.
Doamne, câte raze
au fost furate
şi focul încă mai arde,
degetele ademenesc,
lacrimile nu s-au uscat,
iar slova e mai vie ca oricând,
la flacăra focului lăuntric.
elena marin alexe

sâmbătă, 12 februarie 2011

Zu dă panică la etnobotanică....

ŞI EU IUBESC VIAŢA! - elena marin alexe
Motto- Am fost creaţi după chipul Lui, frumoşi la chip şi suflet. De ce să ne pângărim trupurile cu plăsmuiri care ne pot aduce moartea înainte de vreme? Dacă tinerii noştri nu pot întelege asta, haideţi să-i ajutăm!

Mă alătur simbolic, celor care în ziua de 14 Feb. se vor aduna în Piaţa Victoriei, într-un protest care se doreşte a fi un semnal de alarmă, pentru a deschide ochii şi urechile insensibile ale guvernanţilor, în grava problemă a folosirii plantelor etnobotanice la scară largă,de catre copiii şi tinerii români. Să spunem NU  hotărât magazinelor de vise din toată ţara.
Dacă aş locui în capitală, as fi acolo fizic fără nicio îndoială, dar deoarece locuiesc în provincie, am ales să susţin prin acest anunţ protestul care va avea loc 'de ziua îndragostiţilor americani'.


Este o mare neruşinare, ca unii negustori lipsiţi de scrupule, să se îmbogăţească pe seama tragediei unor familii, sub protecţia legilor extrem de permisive  din Romania anilor noştri.

Felicitări organizatorilor, dar şi tuturor participanţilor!

miercuri, 9 februarie 2011

Lacrima de la miezul nopţii

Am alunecat
pe lacrima de la miezul nopţii
şi visul speriat
s-a trezit în coşmar
pentru o clipă.
Atunci, degetele din perdeaua norilor
tremuratoare
şi încărcate de milă,
au şters urmele
deziluziei,
iar nădejdea aruncată pe umeri,
ma ajutat 
să cobor
în zâmbetul soarelui,
din zorii unei zile promise,
dar ne-ncepute încă.

elena marin alexe.

luni, 7 februarie 2011

Saraci si totusi atat de bogati!

 Multumesc Tudore! http://tu26dor.blogspot.com
"Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
  Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă. Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
  Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
  Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu. Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare...
  A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
  Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
 Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
  Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci. Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
  N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră.
Multumesc pentru fotografie!
 N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă... Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii...
      84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică... "







Aceasta intamplare am preluat-o de pe blogul lui Tudor, caruia ii multumesc din suflet pentru acceptul de a o posta si eu.
Pur si simplu ma simt ravasita dupa ce am lecturat-o.Incercati si voi.Este o adevarata lectie de viata! 
Va doresc o saptamana binecuvantata!
Elena.

vineri, 4 februarie 2011

Dă-mi mâna iarnă...


Dacă e vineri, Hai la plimbare cu poezia la braţ...

Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum,
Prin vălul nopţii ce ne împresoară,
Pe dalbele poteci, tăcute-acum,
Să alergăm până la primăvară.

Cutreierând pe munţi şi prin abis
În frumuseţi de sine grăitoare,
Vom transforma dorinţele în vis
Şi albul tău în magică splendoare.

Ne vom plimba ascunse-n adieri,
Din când in când oprindu-ne pe cale,
Să  mângâiem  cu gândul primăveri
Şi s-o pornim pe-alei, paşind agale.

Când florile vor fi-nflorit demult,
În sărutarea vie-a dimineţii,
Te voi opri din drum, ca să ascult
Poveştile din vremea tinereţii.

Şi-apoi, când soarele indragostit,
Va mângâia şi munte şi genune,
Îmi voi aduce darul meu rostit,
Într-o eternă caldă rugăciune.
elena marin alexe

miercuri, 2 februarie 2011

Dimineata devreme...


Îmi place starea de continuă devenire, cu o ţintă în faţă şi nu în spate.”
G.B. Shaw

Am deschis si azi loc luminii care s-a strecurat hoteste printre pleoapele grele de somn.Vrand -nevrand ferestrele s-au luminat si stralucirea de basm a zapezii mi-a binedispus inima.
Dupa o discutie cu Tatal m-am linistit. Sunt fiica de rege si nu un rege oarecare ci Regele Regilor! Bucuria mi se intipareste pe chip, ca o scriere din vechime, semn cu semn, pana ajung sa disting intregul mesaj:

„Domnul mi se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”
Ieremia 31:3

Linistita sorbind cu placere cafeaua de dimineata, imi las privirile sa alunece pe geam spre gradina...Adorabila iarna asta!