vineri, 26 august 2011

....59


Clepsidra timpului macină clipele...şi peste câteva minute, voi păşi pe treapta cu numarul 59, din scara vieţii.
Dacă v-aş spune că sufletul meu sărbătoreşte fiecare zi din viaţă, poate nu mă veţi crede, dar aşa obişnuiesc eu. Îmi place să mulţumesc Domnului Isus, pentru fiecare nouă zi, în care ochii mei sunt mângâiaţi de primele raze de lumină.
Asta fac şi acum. 
Ce îmi va rezerva acest an, voi vedea....şi voi fi recunoscătoare pentru toate lucrurile pe care mi le va dărui El.

marți, 23 august 2011

Furtuni


Încrâncenat
mă ţintuie văzduhul,
cu ochi nevăzuţi,
reci şi sticloşi,
ascunşi printre nori,
ispitind furtuna
cu şoapte de vânt.
Speriată,
îmi strivesc buzele
până la sânge,
să nu-mi scape cuvântul
abia incolţit,
viclean şi tainic,
născut din firesc,
adăpostit printre gânduri
stinghere.
Îndurerată,
cu mâna stângă
trimit bezele
perforate de lacrimi,
undeva anume,
căutând cu ardoare
printre visuri albe,
o nouă dimineaţă
învăluită în senin.
Spre zări,
departe de vălmăşagul
nebulos şi întortocheat
al amintirilor  răzleţe,
stă Dragostea.

Acolo, unde cerul plânge
de mila pământului!



vineri, 19 august 2011

O zi...cu mine

E dimineaţă iar....şi, minunat este, că sunt trează odată cu zorile..gata să încep o nouă zi.
Vă invit la plimbare!

Trec mai întâi să dau bună dimineata Florii soarelui şi să-I mulţumim amândouă Domnului pentru o noua zi!
Apoi împreună cu soţul, ne bem cafeaua de dimineaţă lângă salcie...
 O luăm încetişor pe cărare spre grădină să adunăm câţiva porumbi pentru fiert.Mmn...că tare mai sunt buni!
Azi va trebui să culegem roşiile pentru bulion si suc...
Castraveţii stau legănându-se de curpeni...aşteptând să fie culeşi.
Mângâi cu privirea, galbenul auriu al ardeilor...si trec mai departe.
 O vânătă îmi face cu ochiul...
Varza nu-şi mai încape în foi...şi mă întâmpină cu bucurie.
-Sunt aproape copt- mă strigă un gogoşar!
Am adunat roşii .Nu e aşa că-s frumoase? Păi sunt printre ele unele foarte mari si depăşesc chiar 600gr. Mare binecuvântare de la Dumnezeu! Parcă de mulţi ani, nu am mai avut aşa bogăţie ăn gradina de legume.
Mă apuc de curăţit roşiile pentru bulion.
Dar, iată că luându-mă cu treburile, am uitat că am ceva de postat pe blog, aşa că intru în casă. Plimbarea prin casele voastre virtuale mă relaxează si nici nu simt cum trece timpul...citindu-vă.

Seara păşeşte tainic pe uliţă şi bate la ferestre.
Abia acum simt răcoarea si aromele gradinii de flori din faţa casei.
 Treptat întunericul i-a totul în stăpânire...şi eu fac o ultimă plimbare printre flori...

Le sărut de noapte bună cu mângâieri uşoare, de alint...
Este târziu...şi aproape că adorm legănată de aroma florilor de regina nopţii


Dar, s-a facut târziu, şi acum mă voi retrage nu înainte de a vă oferi o floare din grădina mea.Cu drag pentru voi prietenii mei, care a-ţi petrecut cu mine, o zi ....
Noapte bună!












luni, 15 august 2011

Penitenţa o soluţie ?


Am urmărit ştirile tv. ale ultimilor zile si imaginile incă mă mai urmăresc...
Multi "pelerini" merg la mănăstiri îm speranţa curaţirii inimilor,spre a se închina, dar dincolo de spiritualul călătoriei, îşi cară cu ei lumescul, care devine grotesc, la un pas de mănăstire. Maşini scumpe, manele ascultate la maaxim, grătare încinse, ţipete, înjurături ţi îmbrânceli...urâte straie, de care "credincioţii" nu vor să se dezbare, nici pentru o zi măcar.
M-a frapat cel mai mult, dorinţa unora de penitenţă ad-hoc...Şi am văzut oameni bătrâni chinuindu-se pe coate şi genunchi, să înconjoare biserica, spre a le fi iertate păcatele, aşa cum declarau reporterilor.
Oare aceştia nu au auzit că : Domnul Isus Hristos, a murit în chinuri de nedescris, pentru păcatele întregii omeniri?
Jertfa Mântuitorului nu mai este suficientă?

- Atunci de ce a mai răbdat atât de mult şi de ce a trebuit să moară Domnul Domnilor Isus Hristos, când ar fi fost suficient să înconjurăm biserica de 3 ori, pe coate şi genunchi şi să ne ispaşim singuri pacatele?
De ce trebuie să aruncăm în derizoriu măretul har şi să dispreţuim dragostea lui Dumnezeu, care şi-a jertfit unicul Fiu, pentru-ca noi, doar crezând, sa avem viaţă veşnică?


adevarul.ro
Foto: adevarul.ro


vineri, 12 august 2011

Dezvăluire şocantă în Pakistan

 Talibanii antreneaza copii pentru atacuri sinucigase cu bomba

Dezvaluire socanta in Pakistan: Talibanii antrenau copii pentru atacuri sinucigase cu bomba

Armata pakistaneza a capturat 200 de minori . Copiii erau rapiti de langa familii sau cumparati,spre a fi pregatiti in atacuri sinucigase.
Imagini socante, cu copii antrenati sa moara  au fost difuzate de presa din Asia.

Fortele pakistaneze au reusit sa salveze 200 de copii cu varste intre 6 si 13 ani.Acestia erau pregatiti de talibani in tabere speciale sa moara in atacuri cu bomba. indoctrinarea era exemplara, un oficial declarand ca acesti copii nu aveau nici o rezerva, la finalul stagiului, in a-si ucide chiar parintii 'in numele Jihadului'.

Cei mai multi dintre copii erau rapiti de talibani, dar erau si cazuri in care acestia erau cumparati chiar. In rapoartele lor serviciile secrete afirma ca liderul talibanilor pakistanezi, Baitullah Mehsud, oferea sume de bani pentru a crea un detasament al minorilor sinucigasi.
Copiii sclavi
Dar în acel colţ de lume - nu singurul - , se mai practică sclavia copiilor între 4 si 13 ani. Priviţi aceste imagini cumplite:
Oricât aş încerca să exprim ce simt la vederea acestor imagini de coşmar, cuvintele sunt prea sărace, sau inutile...
Să ne rugăm pentru copiii lumii .Dumnezeu să-i ocrotească, uneori chiar de proprii lor "părinţi".

miercuri, 10 august 2011

De unde vin eu


Vă invit să inspirăm o clipă de poezie cu Cristian Lisandru !


De unde vin eu nu există păcat, de unde vin eu nu există durere,
Eu vin de departe, de unde-am plecat, acolo nici ura nu are putere.
Eu vin din povestea cu zâna furată, dar nu de un zmeu, ci de chiar Făt Frumos,
Iar ea s-a lăsat într-o seară luată, şi toată povestea-i întoarsă pe dos.
L-a nuntă le-a fost însuşi Zmeul naş mare, cu Zâna cea Rea însurat de un an,
Şi-n codru a fost permanent sărbătoare, iar Cenuşăreasa cânta la pian.
De unde vin eu nu există iluzii,
de unde vin  eu nu există coşmaruri,
Transplant nu există, nu există perfuzii, nu există nici iepuri orbiţi între faruri.
Există – să ştiţi – şi un basm împlinit. E basmul în care acel Făt-Frumos
Discută cu Zmeul pe-un ton liniştit, nici el şi nici Zmeul nu privesc fioros,
Alături zâmbeşte suav Cosânzeana, au dispărut răii, au dispărut durii,
Se bea vinul roşu direct din stacana adusă la masă de Muma Pădurii.
De unde vin eu nu există nici gloanţe, de unde vin eu nu sunt vânători,
Şi nimeni nu fuge de Babele Cloanţe, iar leii aduc antilopelor flori.
În lumea poveştii trăită de mine
nu sunt falimente, nu există dobânzi,
Nu-ţi trebuie bani ca să-ţi fie mai bine, nu ai nici motive ca să te ascunzi.
Veţi spune „Visezi, nu există un loc în care iubirea să fie deplină!”

Voi râde de voi
şi-mi voi bate şi joc de lumea în care miroase-a benzină.
De unde vin eu se merge pe jos, de unde vin eu nu se calcă pe zebră,
De unde vin eu e un cer mai pufos şi nu se trăieşte o viaţă funebră.

N-aveţi paşaport pentru-o lume de bine, vă e interzis accesul la ea,
Pe voi  închistarea în lesă vă ţine şi şefii vă ceartă şi Fiscul vă ia…

Voi nu aveţi dreptul la zâna furată
şi nici la acela numit Făt-Frumos,
O Lume de Basm nu găsiţi pe vreo  hartă, rămâneţi acolo, în lumea de jos…
Rămâneţi în lumea în care mistreţii aleargă  bezmetici şi mor la minut
Spre-a fi lăudaţi vânătorii, isteţii
cu puşca în mână şi chef de băut.
De unde vin eu nu se moare pe stradă,
de unde vin eu nu există amar,
Prostia nu este motiv de paradă, iar Zmeul nu vrea să devină primar…
din volumul Pledoarie pentru salvarea lacrimilor

sâmbătă, 6 august 2011

Cosuletul cu mere de aur. . .

Psalmii 46
1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.
Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi.
2. De aceea nu ne temem, chiar daca s-ar zgudui pamantul si s-ar clatina muntii in inima marilor.
3. Chiar daca ar urla si ar spumega valurile marii si s-ar ridica pana acolo de sa se cutremure muntii...



vineri, 5 august 2011

Taină


 Dacă e vineri, Hai la plimbare, cu poezia la braţ!

Nu auzi cum plânge vioara,
Cu şoapta iubirilor noastre?
Când luna-şi ascunde tiara,
În văluri de ceaţă albastre

Nu simţi nici durerea hulpavă,
Ce vine păşind legănată?
Şi poartă pe buze otrava,
De îngerul rău picurată

Nu vrei să-ţi întorci iar privirea,
Lăsată prin lume pribeagă,
Căci vreau să-ţi ofer nemurirea
Iubito, mireasa mea dragă!
                 
                  *
N-ai vrea să te-ntorci, hai ascultă,
Din cele meleaguri străine?
Căci Mirele-i gata de nuntă,
L-aud de departe cum vine...

E toamnă, în tot şi în toate
Isus te aşteaptă la cină
De prin ratăciri adunate
Întoarce-te azi la Lumină !


elena marin alexe









marți, 2 august 2011

Amprente Literare vol 4

Dragi prieteni, doresc să vă împărtăşesc şi vouă un crâmpei din bucuria acestei veri...


Vă mulţumesc vouă dragilor mei prieteni pentru-că încă mă citiţi şi nu v-aţi plictisit. 
Mulţumesc pentru efort şi dăruire, Geaninei şi lui Cristian Lisandru. 
Mulţumesc soţului meu pentru răbdare şi susţinere.

Şi nu în ultimul rând lui Dumnezeu care mi-a dat harul şi bucuria de a scrie câte ceva, de prin adâncul gândurilor care-mi cutreieră sufletul, în fireasca vieţuire pe acest pământ.