marți, 14 februarie 2012

Coşuleţul cu mere de aur..




Zilele astea, de când trecem prin coduri care de care mai colorate, de ninsori si vreme rea, ma întreb, oare câţi români, creştini, şi-au cerut iertare pentru ofensa pe care o aduc lui Dumnezeu prin traiul lor  nepotrivit pe care il duc, fără vreo teamă de urmări şi într-o stare de totală neascultare faţă de poruncile Sale? Vreţi să ştiţi care este părerea mea despre aceasta stare?
Cred că este răspunsul lui Dumnezeu la starea de pacat a românilor şi nu numai. Pacatul oamenilor a atins cote alarmante prin: hoţii, incest, viclenie, criminalitate, homosexualitate, ura, violuri, minciună etc. şi totală indiferenţă faţă de divinitatea lui Dumnezeu.Cum să ne mai facă El bine?
Avem tendinţa să dăm vina pe vreme, autorităţi, sau pe orice persoană, în afară de noi, dar uităm că vina, pentru ce ni se întâmplă, este de cele mai multe ori atat de aproape, că nu reuşim s-o vedem...adică în noi.Vă invit dragii mei, să aruncăm o privire în adâncul fiinţei noastre şi să ne rugăm pentru iertare. El este bun şi credincios şi ne v-a asculta, îndepărtând urgia din ţara noastră.

Gânduri- elena marin alexe

6 comentarii:

nakudo spunea...

si eu cred ca tot ceea ce se intampla este o consecinta directa a ceea ce santem interior.Am auzit pe la oameni chestii de genul:,,ne pedepseste Dumnezeu"etc,stiti si dv.Dar eu va spun cu siguranta ca dupa ce ies din iarna se intorc la vechile preocupari si uita.Dumnezeu ne vorbeste secunda de scunda in mii de moduri,da 'nu stiu cat ne invatam lectiile.Stiti ce e grav?ca oamenii acuza si uita sa multumeasca pentru ceea ce totusi au,viata,sanatate etc.Ma uit ca aici de astazi e aceeasi situatie ca la dumneavoastra dar multumesc ca stiu sa traiesc si cu greu si ca am putere .Sincer,ma gandeam,.zic bai mai tragic e de pasari,animale,trebuie sa le pun hrana ca n-au cum se descurca,de copaci...noi oamenii cat avem doua maini si doua picioare putem sa facem fata.Dumnezeu zice clar ,,cine nu munceste n-are dreptul sa manance".Vai de batranii singuri si copii,ca cei de aici care astazi au rupt 3 km prin viscol si nameti si nu au lipsit o zi de la scoala.Dumnezeu bate la inima si-n capatana fiecaruia ,da sa si doreasca fiecare sa proceseze mesajul.Ce sa-i faci?liberul arbitru...va imbratisez cu dragoste

elena marin-alexe spunea...

Asa este.Inca ne mai vorbeste El, dar si rabdarea Lui proverbiala are o limita. Cred ca e suparat pe noi si cu siguranta vom uita repede prin ce trecem acum.Cum da caldurica, o vom lua de la capat, fara regrete.
Mi-e tare mila de copilasii care au de mers km buni prin zapezi mari cat ei si ajung la scoala inghetati si poate unii dintre ei si flamanzi..
Cu mare drag iti intorc imbratisarile scumpa mea, fata verde..Las' ca va veni ea primavara!

Lisandru Cristian spunea...

Gândurile noastre bune, scumpă doamnă. Nu trebuie decât să învăţăm, în fiecare zi, să fim mai buni, să punem frumosul înainte de orice şi să ne deschidem sufletele. Trei puncte de reper fundamentale, eu aşa cred, numai că oamenii - din nefericire - uită adeseori de ele. Dar rămâne speranţa. Şi lumina in privirile celor care iubesc viaţa cu adevărat. Şi oamenii din jurul lor. Vă îmbrăţişăm cu mare drag!

elena marin-alexe spunea...

Lisandru Cristian
Speranta se implineste zilnic,celor care iubesc cu adevarat!
Toate gandurile mele bune, vi le trimit voua, Cristian si Geanina.

disa spunea...

"Avem tendinţa să dăm vina pe vreme, autorităţi, sau pe orice persoană, în afară de noi,..."
Din pacate, asa este, draga prietena.

elena marin-alexe spunea...

disa
Dacă am fi mai atenţi la persoana noastră...ce bine ar fi! Imbrăţişări Disa dragă!