marți, 6 martie 2012

Când streşinile plâng



În noaptea asta
streşinile
plâng ,
comori de perle
în palme se
strâng ,
tremură-n mine,
amintiri
ce-s vii ,
arome de flori ,
dor de
bucurii .

Mugurii tresar
sub fulgul
de nea ,
visând soarele
ce-n zări
hoinărea
la verdele crud
mă gândesc
mereu
şi speranţă port
în sufletul
meu.

În noaptea asta
streşinile
plâng
şi cu jalea lor
inima îmi
frâng ,
adă Doamne iar
verde pe
câmpii ,
când stele doinesc
nopţilor
târzii.
elena marin alexe 

6 comentarii:

nakudo spunea...

adă Doamne iar
verde pe
câmpii ,o sa fie draga mea prietena noi sa stim sa pretuim si sa pastram verdele strans in inima...stiti de ce?pentru ca El e iubire materializata in toata creatia sa,iubire verde si vie....aveti o surpriza de la vladimir la mine:)

elena marin-alexe spunea...

Stefy
Pastram speranta si visam ca vom mai sta amandoua la umbra verdelui de salcie...sa povestim :)

nakudo spunea...

apoi avem de povestim ...nu gluma..mi-e dor de tot ce este acolo..de tot...poate urnim si ,,sirena"anul asta sa respire aer curat de Milcov...

Lisandru Cristian spunea...

Frumos, scumpă doamnă. Îl recitesc cu plăcere. Îmi place nespus această metaforă a streşinilor care plâng. Iar acum chiar asta fac...
Vă îmbrăţişăm cu mare drag şi vă dorim o zi excelentă! Un LA MULŢI ANI anticipat pentru ziua de mâine, să aveţi sufletul plin de bucurie.
Aceleaşi urări de bine şi de fericire pentru toate doamnele şi domnişoarele care vă trec pragul casei virtuale...

elena marin-alexe spunea...

nakudo
Mi-ar placea, dar nu stiu cum...tre' sa-mi explici ce am de facut.

elena marin-alexe spunea...

Lisandru Cristian
Asist la plansul stresinior si ma prinde melancolia..de fiecare an.
Multumesc pentru urari, Cristian. Si eu va imbratisez cu mare drag.