joi, 31 mai 2012

Milcovul revărsat..


Aşa curg apele Milcovului , măturând tot ce găsesc în calea lor


Stâna lui Anghel e la un pas de puhoaie..


Milcovul continua să rupă malurile ..

localnicii privesc îngrijoraţi puhoaiele, neândraznind să se apropie prea mult..
acum vreo 9 ani în urmă, peste el stătea semeaţă o punte care evoca multe amintiri..
Lupino, câinele nostru era nelipsit în escapadele familiei..
În alti ani apa era o bucurie, caci aici oamenii petreceau clipe frumoase, de relaxare, iar malurile sale adăposteau o dumbravioară de plopi şi cătina.. însă apele au distrus tot în doar câţiva ani.

Acum norii se adună iar pe cerul supărat..şi privesc ameninţători spre pământ..
în perioada când nu plouă albia lui rămâne uscată, având ici şi colo câte un ochi de apă şi devine drum pentru localnici.Şi eu trec adeseori pe prund.

Asta este povestea Milcovului, o apă care poate fi "secată dintr-o sorbire", cum zice poetul, dar care poate deveni nemiloasă cănd ploile pun stăpânire pe ţinutul Vrancei, iar afluienţii coboară spre el în avalanşă..
Cand se întâmplă asta, trebuie să stai departe de el şi să speri în mila lui Dumnezeu.

Plâng şi trandafirii din curte, tremurând de frig.. iar ploile nu contenesc..

12 comentarii:

Monna Tabita Novacescu spunea...

Imi pare rau Elena..stiu ce inseamna, nu demult au trecut si parintii mei in aceeasi situatie.Sper ca ploile sa se opreasca si sa revina totul la normal...intr-o lume atat de (anormala).Te imbratisez !

iri spunea...

Da , vedem si noi la stiri necazul oamenilor.Domnul sa aiba mila de noi toti!
E asa reusita poza asta cu tine!
Multe binecuvantari!

elena marin-alexe spunea...

Monna Tabita Novacescu
Totul se dă peste cap..Si acum când scriu asta plouă iar..
Mulţumesc, pentru-că ne eşti aproape, Monna, draga mea.

elena marin-alexe spunea...

iri
Doar El poate opri ploile.Noi ne rugăm mereu. Mulţumesc Iri, te simt aproape, draga mea!

geaninalisandru spunea...

Elena,
mă gândesc de câteva zile la situaţia pe care ne-o expui. Era de aşteptat ţinând cont de ploile care au uitat parcă să mai plece.

Te îmbrăţişăm cu mare drag, om frumos!

ottilia spunea...

Este o zonă frumoasă, cea a Vrancei, am trecut şi eu pe acolo de câteva ori, iar Milcovul are conotaţii istorice. Se răzvrăteşte şi el, după cum e lumea!

Toace cele bune, Elena!

Turi spunea...

Par foarte reci apele, asa sutn si in realitate sau doar par?
Nu de alta dar cel care apare in imagini, parca putin cam nebun, nu imi apara ca fiind o imagine super calduroasa.

Dumitru K. Negoita spunea...

Am coborât pe blogul dvs. până la superbul buchet de trandafiri, postaţi în sărbătoarea numelui, urându-vă un întârziat ,,La mulţi ani!'', urcând spre liniştea unde ,,o sămânţă de cer poate răsări la orizont''. Apoi înspre confesiunile lui Alin şi lucrurile pierdute! dinjos de superbul trandafir, până la povestea Milcovului care astăzi în gălăgia încărcată de puhoaie, varsă lacrimi de undă.
Doamne ajută Vrancea! Doamne ajută România!

elena marin-alexe spunea...

geaninalisandru
Eu sunt o mare iubitoare de ploaie, insă ..tot ce este prea mult strică..
Speranţa stă la capătul firului şi aşteaptă..
Te îmbrăţişez cu razele soarelui care acum când îţi scru, au biruit norii :)

elena marin-alexe spunea...

ottilia
Dacă oamenii se răzvrătesc, de ce nu şi apa? Mulţumesc draga Otilia!

elena marin-alexe spunea...

Dumitru K. Negoită
Ce frumos periplu printre poveşti a-ţi făcut, Domnule Negoiţă. Se vede că aveţi har la cuvânt. Mulţumesc din suflet pentru popas şi pentru uratea de bine, adresată României noastre dragi.

elena marin-alexe spunea...

Turi
Imaginea la care te referi nu este actuală.Am explicat ceva deasupra ei, dar probabil nu ai fost prea atent.