vineri, 30 martie 2012

Fir de speranţă

Aş vrea să ating a Lui nemurire
Ţesută pe-un deal în fir de iubire
Mereu să rămân ancorată de cer
Cu ochii scaldaţi in divinul mister

La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor,
Isus mă alină atunci când mi-e dor,
Pe frunte-mi coboară cunună de vis
Şi gându-mi ridică spre zări din abis.

De când Îl cunosc privesc des în mine,
Atunci când mi-e greu colind zări senine,
Speranţa mă urcă nu cad la pământ,
Ascult şi mi-e bine, rămân în Cuvânt.

Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig,
Am clipe în care nu pot să-L mai strig,
Mă văd rătăcită, adesea plângând,
Stingheră şi tristă pe margini de gând.

Puterea se frânge, slăbeşte mereu,
Aproape că zilnic resimt tot mai greu,
Povara de zile cum mă apasă,
Ce lung mi se pare drumul spre-acasă.

Aş vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină,
Pe suflet s-o pun urcând pe colină,
Pe căi nevăzute să port aripi vii,
S-arunc vălul negru, să-mbrac bucurii.

Aş vrea să ating a Lui nemurire
Ţesută pe-un deal în fir de iubire
Mereu să rămân ancorată de cer
Cu ochii scaldaţi in divinul mister


elena marin alexe

miercuri, 28 martie 2012

Amprente Literare vol.6



Azi am primit antologia Amprente vol.6 şi sunt foarte bucuroasă, de aceea vreau să împărtăşesc cu voi, prietenii mei.
Mulţumirea mea se înalţă mai întâi către Cel Ce Este, care m-a inspirat prin frumuseţea naturii create de El. Celor din familia mea, de asemenea le mulţumesc pentru susţinere.
MULŢUMIRI SPECIALE, aduc din suflet, Geaninei şi lui Cristian Lisandru, o familie tânără şi prieteni deosebiţi. Bogaţi în dragoste, talentaţi şi inimoşi, merită tot respectul şi mulţumirile.

elena marin alexe

marți, 27 martie 2012

Ploaie mocănească


Storc umezeala în pumni
până la ultimul strop
apoi

cu fruntea rezemată
de răcoarea ceţurilor
dinspre Măgura,
fac autostopul
pe calea vieţii..
Până se crapă de ziuă,
rătăcesc dusă de gânduri,
scormonind în
iluzia primăvăratecă,
acompaniată doar
de şoaptele sacadate, monotone,
fatale clipelor melancolice,
picături şovăitoare,
reci, străine sufletului.

Ropotul
nu mai conteneşte,
legănându-se într-o parte şi-n alta,
ca o vorbărie plictisită,
atemporală,
ignorând tăcerea nopţii,
toacă cerul mărunt
sub privirile norilor
indiferenţi, părtaşi
la măcelul orb.

Sunt captiva
celei de-a patra zi,
de ploaie mocănească,
rebelă, pisăloagă,
îmbrăţişată adeseori
de tărâmul primitor,
şi binecuvântat,
de la Vrancea.

Aici
până şi ploile
ţes, nemuritoare,
magice legende,
iar norii rătăcitori
le povestesc
plângând
depărtărilor.

elena marin alexe

duminică, 18 martie 2012

Oda bucuriei

O duminica plina de bucurie doresc tuturor celor ce imi vor calca pragul...
Va invit sa ascultati acest extraordinar moment muzical.

marți, 13 martie 2012

Linia vieţii

Mi se încălzesc mâinile
la flacăra domoală
a rugăciunii,
care se zbate atinsă de neputinţă,
printre bobiţele fierbinţi,
stropşite în palmele stinghere,
îngheţate.
Odată pornit,
potopul lacrimilor
îşi croieşte vad,
pe făgaşul abia schiţat
spre linia vieţii,
până la finalul
comediei umane,
atât de uşor de atins,
dar imposibil de perceput,
ca o ironie
a destinului.

Într-un tărziu,
umezeala manşetelor
mă anunţă că am învins..
Mâhnirea bate din aripi,
îndepărtându-se
temătoare,
în timp ce
inima mea, gustând tihna,
îşi aşterne culcuşul
înfiripat
pe-o geană de Lumină.

elena marin alexe

miercuri, 7 martie 2012

8 martie!


Esti femeie

Eşti
intensitate,
lujer de floare,
uneori eşti senin,
profunzime,
dulce candoare.

Eşti
iertarea,
ochiul ce plânge,
uneori eşti nor,
zâmbetul,
braţul ce strânge.

Eşti
mamă,
dar de viaţă,
uneori eşti dorul,
răbdarea,
dulcea speranţă.

Eşti
virtute,
amăgire,
uneori eşti jertfă
pe altarul casei,
dulce-alinare.

Eşti
în tot şi-n toate
scânteie,
dragoste-i
numele tău,
femeie!

elena marin alexe

O primăvară fermecătoare, doresc tuturor doamnelor şi domnişoarelor, cu prilejul zilei de 8 Martie.

marți, 6 martie 2012

Când streşinile plâng



În noaptea asta
streşinile
plâng ,
comori de perle
în palme se
strâng ,
tremură-n mine,
amintiri
ce-s vii ,
arome de flori ,
dor de
bucurii .

Mugurii tresar
sub fulgul
de nea ,
visând soarele
ce-n zări
hoinărea
la verdele crud
mă gândesc
mereu
şi speranţă port
în sufletul
meu.

În noaptea asta
streşinile
plâng
şi cu jalea lor
inima îmi
frâng ,
adă Doamne iar
verde pe
câmpii ,
când stele doinesc
nopţilor
târzii.
elena marin alexe 

duminică, 4 martie 2012

Fanatismul

Sunt încă şocată, de crima acelei "mame" din Braşov, care şi-a ucis cu bestialitate pruncul.
Iniţial nu am vrut să abordez acest subiect, dar nu pot să nu-mi spun părerea asupra acestei orori, care  culmea s-a întamplat într-o  comunitate, în care familiile sunt iubitoare de copii şi de Dumnezeu bine'nţeles.
Care a fost cauza acestui sinistru deznodământ, cred că nu se mai îndoieşte nimeni: o boală psihică numită sindrom schizofrenic, de care mama copilaşului suferea de mai multă vreme. Este de neînţeles, de ce nu a apelat soţul femeii la un consult medical de specialitate, care ar fi putut evita aceasta tragedie.
Cred că dacă soţul femeii ucigaşe ar fi dus-o la psihiatru, şi în paralel ar fi decretat simţurilor lui mai mult timp de post....şi rugăciune,  nu s-ar fi întâmplat această oroare. Dar el a preferat să-i facă copil după copil, ignorând dezechilibrul mental al soţiei sale.
Chiar Domnul Isus spune clar: nu cei sănătoşi au nevoie de doctor...
Avem nevoie si de doctor al sufletului, Isus Hristos, dar mergem şi la medic, atunci cand ne doare măseaua..
Din nefericire în mulţi creştini fanatismul religios şi-a făcut culcuş stabil.Spun din nefericire, deoarece eu chiar îi consider nişte nefericiţi pe acesti oameni, care cred că sunt mai sfinţi, mai aproape de Dumnezeu, dacă:
nu au televizor, nu poartă cravată, merg pe stradă doar cu capul învelit( femeile)cu baticul înnodat sub bărbie, nu merg la medic, nu fac armată, unii nu-şi lasă copiii la şcoală, unii se izolează de societate, refuză transfuzii, refuză donarea de organe etc. Dar ce este grav, e că aceştia sunt foarte pătimaşi şi îi judecă aspru pe semenii lor, care nu sunt de acord cu ei.
De ce fac asta? Pentru-că nu se obosesc să citească Biblia.
Aceşti oameni , chiar nu realizează, că nu sunt mai  apropiaţi cu nici un cm. în plus de Dumnezeu, având această atitudine de suprafaţă, care în timp sapă adânc, numită fanatism? Ei cred că se ridică în ochii divinităţii, daca strâng la sân aceste practici fanatice?Dacă cineva chiar vrea să fie aidoma cu Isus, să- L copieze în adâncul inimii, prin dragoste, bunătate, milă, iertare, bunăvoinţă, deci sfiinţire a inimii. Vremurile s-au schimbat şi au adus cu ele noutăţi de care oamenii se pot servi cu înţelepciune şi sub protecţia Lui..
Dumnezeu este echilibru.Şi acest echilibru îl găsim în toată creaţia Lui. Vreţi să-l descoperiţi, citiţi zilnic Biblia!

Spun un NU hotărât fanatismului de orice natură, dar în mod special fanatismului religios, care de-a-lungul vremurilor, s-a arătat a fi cea mai distrugătoare molimă a umanităţii.
Să ne rugăm, ca Dumnezeu să aibă milă de cei şase copilaşi.



Întreruperea somnului . .

Am avut o noapte mai dificilă, cu insomnie si azi nu am putut merge la biserică.Am ascultat însă predica pastorului timişorean, Daniel Cocar, de pe OTV,  la emisiunea Pastorul cel bun, care se difuzează în fiecare duminică dimineaţa la ora 8.00.
Subiectul a fost despre întreruperile divine. Şi promit că oridecâteori mă voi trezi noaptea şi nu voi mai putea să adorm, voi citi ceva din Biblie, căci poate Domnul vrea să-mi spună ceva. Obişnuiam să mă rog pentru cei din familie şi pentru toţi prietenii mei, atunci când mi se rupea somnul, apoi mai cautam vreun film care să mă adoarmă, sau ascultam la căşti pe România cultural, dar niciodată nu m-am apucat să citesc noaptea din scriptură. De acum înainte voi face şi acest lucru.
Dumnezeu nu ne întrerupe somnul fără rost! El a întrerupt somnul temnicerului din Filipi, care îi păzea pe Pavel şi Sila prin cutremurul ce a avut loc, doar pentru a-l mântui pe el şi familia sa.
Tot Domnul, a întrerupt somnul apostolului Petru, ca să-l elibereze din temniţă.Tot El a întrerupt somnul împăratului Ahaşveroş ca să comunice cu el.
 „...Din când în când ,Dumnezeu intervine în viaţa noastră şi ne întrerupe programul,plictiseala ,rutina ,ritmul sufocant şi păcătos al vieţii pe care o trăim.”   Daniel Cocar.

Deci, insomnia poate fi o întrerupere divină. Am să ţin cont de asta!



joi, 1 martie 2012