vineri, 31 august 2012

Ca umbra nu-i, sunt doar lumini si ramuri.


Azi a plecat dintre noi, poeta Constanţa Buzea.În semn de omagiu las aici o fărâmă din scrierile sale.
Condoleanţe, Andrei Păunescu, la pierderea mamei tale!


Pîna-n pamînt, tristetea mea te-nhamuri
La frunze, la caderea lor de-o vara.
Trezite sunt de gîndul c-au sa moara,
Ca umbra nu-i, sunt doar lumini si ramuri.

Pustii, frumoase învelesc o groapa.
Se-nchide ochiul meu si le ignora.
Cenusa leaga strîns ora de ora,
Oprind migrarea turmelor de apa.

Cum toamna, torturîndu-mi lumea verde
Ca pe o minte-adînc nestiutoare,
Ar capata si tot atunci ar pierde
Naive taine, îngeri de rabdare,

Cu disperare sîngele-si deschide,
Si frunza pare ca se sinucide

Constanta Buzea.

miercuri, 29 august 2012

Agonia verii

Cu inima strânsă-n fiori,
Ajung pe-nserat la altar,
Privirea-mi se-agaţă de nori,
Aşteaptă din marele har.

Pămantul se-agită aprins,
Abia mai respiră pe drum,
Crăpat şi fierbinte, încins,
Tăcut se transformă în scrum.

Prin pomi ramuri triste se zbat,
Când prunele cad la pământ
Şi aerul moare uscat,
Sub palma ursuzului vânt.

Suspină gradina de flori,
Cu buzele arse de foc,
Tânjind la răcoarea din zori,
În umbra bătrânului soc.

Ulcioarele pline pe cer
Aşteaptă un semn, un răspuns,
Dar ruga ce urcă -n eter,
Se pare că nu e deajuns.

Ard firele verzi în văpăi
Şi bocet răsună-n câmpii,
Întoarce-Ţi spre munţi ochii Tăi,
Spre noi şi ai noştri copii.

Dă Doamne, cerul să plângă,
De mila acestui pământ,
Iar ploaia jarul să-l stingă,
Pe suflet să picure cânt.

luni, 27 august 2012

60..



Azi mai urc o treaptă de har.. şi nu pot spune că nu am emoţii, păşind în cel de-al 60-lea an al vieţii. Mulţumesc Domnului pentru ocrotirea de pâna acum!

Mulţumesc, celor care mi-au rămas alături, cu prietenia lor benefică!
Ce va mai fi de aici înainte, voi vedea. Deocamdată sunt bucuroasă, căci am iar conexiune la internet şi abia aştept să va citesc, dragii mei.

duminică, 19 august 2012

Consolare

Când ating catapeteasma
focului în rugăciune
mi se pare că tot cerul
stă s-asculte ce-am a spune

Şi din sferele înalte
curg râuri de bucurie
tihna uşa mi-o deschide
şi mă scald în reverie

Alungate fug pe dată
grijile încrâncenarea
doar lumina Lui şi Pacea
îmi îmbracă azi cărarea

Mâna Sa cu bunătate
curmă frica întristarea
iar nemărginita-I milă
poartă-n braţe consolarea

Sub balsamul de iubire
sufletu-mi se-nviorează
viaţa capătă valenţe
ochii trişti se-nseninează

Blând nădejdea se aşterne
cald fior mă copleşeşte
nu-s aici la întâmplare
ştiu că Isus mă iubeşte

Ruga mea spre El se-nalţă
strecurată printre şoapte
ca jertfă de mulţumire
ofrandă la miez de noapte
elena marin alexe