miercuri, 25 septembrie 2013

Boare de toamnă



Ascultă romanţa cum plânge
de tremură strugurii-n vie,
e vremea când vara se stinge
purtată de vânt prin câmpie.

Te pleacă-n genunchi, zăboveşte,
o clipă ridică-ţi privirea
spre Cel ce din ceruri priveşte
şi cerne pe tine Iubirea.

Tu crede şi-adună în tine,
speranţă, răbdare, lumină,
şi chiar dacă-s nori pe coline
te apără pacea divină

Încearcă, te-opreşte o clipă,
nimic nu-i pierdut, n-ai să mori,
eşti uns cu balsam pe aripă,
spre toamnă învaţă să zbori.

Ascultă romanţa cum plânge
prin pomii ce freamătă-n vale,
dar candela ta nu se stinge,
tu poartă-ţi lumina pe cale.

elena m. alexe

4 comentarii:

nakudo spunea...

mi-e tare dor de salcia verde,de Milcov...legat de eşti uns cu balsam pe aripă,tu poartă-ţi lumina pe cale.oare cati pot intelege ca cel ce este facut sa zboare,zboara.Nimeni si nimic nu-i poate opri zborul...Sa stiti ca unii cand se lovesc de lumina,sub orice forma e ca si cum ar da un cap de perete ii ia cu ameteli,se scutura si pleaca mai departe...asta daca nu-si pun ochelari de soare...ha-ha...

elena marin-alexe spunea...

nakudo
:) Mi-ai adus zâmbetîn suflet, Stefy, draga mea. Revenirea ta este ca o boare....de primăvară, benefică, ancorată în verdele crud şi tainic...
Şi salcia verde te îmbrăţişează!

*ELENA* spunea...

Te pleacă-n genunchi, zăboveşte,
o clipă ridică-ţi privirea
spre Cel ce din ceruri priveşte
şi cerne pe tine Iubirea.

Tu crede şi-adună în tine,
speranţă, răbdare, lumină,
şi chiar dacă-s nori pe coline
te apără pacea divină.
Superbă poezia ca de fiecare
dată scumpa mea Tiză!
Vă doresc un sfârșit de săptămână plăcut!
Cu mare drag!

elena marin-alexe spunea...

*ELENA*
Aceleaşi urări ţi le întorc din Vrancea, draga mea Tiză cu mulţumiri pentru popas.