luni, 25 noiembrie 2013

Trece timpul

Mă îngână toamna-n cântec
Trece timpul, trec şi eu
Mi-am prins ghiocei la tâmple
Versuri plâng de dorul Tău

Vremea capătă nuanţe
După felul cum gândesc
Zile bune zile rele
În taină se împletesc

Cu iubire şi speranţă
E urcuşul meu spre cer
Trec prin meandrele vieţii
Dezgolită de mister

Ca o frunză-n vântul toamnei
Uneori mai hoinăresc
Dar mereu mă-ntorc acasă
Alinare să primesc

Trece timpul ca nebunul
Fir de boare strop de gând
Risipind clipe şi zile
Prin suflete suspinând

Dacă-ai priceput mesajul
Cum că totu-i trecător
Lasă-ţi inima să cânte
Odă pentru Creator

Căci spre-altarul veşniciei
Minutele se grăbesc
Mă aplec în rugăciune
Pace-n suflet să găsesc
elena marin alexe

luni, 18 noiembrie 2013

Scrisoare deschisă



De o vreme, cineva din zona Tecuci încearcă să-mi spargă contul Google.Sunt profund uimită, dar şi măgulită oarecum şi-mi spun: uite ce importantă am devenit!!!
Ce pot crede despre tine, persoana care te străduieşti să  intri fraudulos pe contul meu? Chiar dacă ai fi reuşit tot nu înţeleg la ce ţi-ar folosi? Prietenii mei din virtual mă cunosc oarecum, îmi cunosc stilul, părerile, limbajul, aşa că orice fals ar fi descoperit repede.
Eu am 61 de ani şi demnitatea de a fi doar eu. Scriu pe blog din 2008 şi am curajul să-mi pun numele chezaş. Cu siguranţă că tu cel sau cea care te pretezi la asemenea furt eşti un NIMIC, o persoană NEPUTINCIOASĂ, plin(ă) de INVIDIE...Dacă ai avea o fărâmă de respect pentru tine, ai veni cu un mesaj şi mi-ai spune clar de vrei, sau cu ce te-am supărat. Dar nu ai.
Eşti un 0.
Aş putea să-ţi spun multe dar nu meriţi nici un strop de atenţie. După discuţia cu reprezentanţii Google m-am liniştit. În curând vei avea surprize NEPLĂCUTE după merit.

Esti demn (ă) de MILĂ...
elena marin alexe

joi, 7 noiembrie 2013

Final de octombrie



Dumnezeu smălţuieşte chipul toamnei
în irizari galben-roşcat,
presărându-i curcubeie de frunze în poală.
Verdele pasager al ierburilor
capătă paloare, iar
auriul lor mă îmbie
să-l gust cu priviri nostalgice.
Palmele mele surprind înfiorate
gingăşia şi fragilitatea lor
atât de primitoare totuşi...
Parcă mi-aş culca inima obosită
pe covorul covârşitor de trist
ce îmbie drumeţul la popas.
În străfunduri sufletul
mi se proşterne în rugăciune şi admiraţie.
Raze încă dulci, mângâietoare,
îmbrăţşează dezgolite ramuri
cu tandreţe neprefăcută.
Când arborii se dezbracă de adevar,
himerele rămân
stăpâne peste pădurea căţărată pe deal,
urmărită de păsările ochilor mei.
care pironesc zările
într-o zi cu accente însorite
şi iz de octombrie, şoptind:
- Eu ca şi toamna Părinte
Te iubesc.



elena marin alexe

marți, 5 noiembrie 2013

Vremelnicie


Ţi-am dat bineţe toamnă, dar
mi-ai răspuns cu zâmbet ofilit,
galben, lipit în colţul gurii

În preajma ta se certau merele cu strugurii,
perele şi dovlecii uriaşi
etalându-şi aromele cu dărnicie
sub privirile trufaşe
ale gutuiului din colţul grădinii.

Am cules surâsul tău
l-am ascuns cu duioşie
în ruginiul frunzelor de nuc..

E toamnă, Doamne!
Împrejurul meu se întind
horele tăcute ale melancoliei
dar floarea sufletului meu
a învins vremelnice gânduri.


elena marin alexe

vineri, 1 noiembrie 2013

Când frunzele cad



 
Când frunzele cad
din părul toamnei mele,
Inima-si tese visul în stele...
Când soarele apune
la marginea zării,
cerul îmbracă semnul mirării
Când norii se-adună
şi luna se-ascunde
ochiul Tău blând mă vede oriunde
Când tremură ceaţa
pe vale-n câmpie
nici vântul de seară nu mai adie
Când inima-i tristă
m-acopăr cu Tine
şi-ndată speranţa se-ntoarce la mine
Când frunzele cad
şi inima doare
Rămâi numai Tu, Iubirea nu moare.

elena marin alexe