luni, 3 martie 2014

Iubesc Viaţa



Am căzut într-o zi
precum zidurile Ierihonului,
când strigătele îngenunchiate
au doborât Eul adâncit,
aproape de nezdruncinat.
Acum Lumina se odihneşte în voie
pe treptele inimii mele
zdrobite, dar eliberate de lanţuri.
Undeva, printre galaxii
încă sună trâmbiţele
aliniate în cântecul biruinţei,
păsările bucuriei nu şi-au uitat zborul,
iar mâna lui Dumnezeu
prinde a mă reclădi, zid nou pentru veşnicie.
Tac şi mă las înălţată...
Iubesc Viaţa. 

Elena Marin Alexe

2 comentarii:

*ELENA* spunea...

Superb poemul dar și poza
îmi place draga mea Tiză!
Un buchet de ghiocei și o primăvară frumoasă vă doresc!
Vă pup și îmbrățișez cu drag!

elena marin-alexe spunea...

*ELENA*
Mulţumesc, draga mea, tiză! Seară binecuvântată!