joi, 5 martie 2015

Focul este efemer...


în memoriam C.H. 1 Martie
 
Te-am vâzut depărtându-te de lumină
şi m-au înecat lacrimile
Am răscolit jăratecul
până am ţipat de durere
şi ochii mi-au căutat răsăritul din zori
Acolo mi-am sprijinit fruntea
obosită de iureşul vieţii
Degetele mă dureau groaznic
când s-au cufundat în fântâna lacrimilor
O sete nepotolită de ani mă ardea cumplit
dar mi-am amintit o zi când s-a despicat stânca
apa cristalină mi-a fost balsam
trandafirul alb nu s-a mai vestejit
şi cu ochii deschişi spre zări
şoptind adio etern
am închis cartea cu zile şi nopţi
retrăite aievea cândva
pe sub genele timpului

Focul este efemer
Doar apa are pecetea veşniciei

elena marin alexe-martie 2015

4 comentarii:

Violeta Sandor spunea...

O legătură cuminte,
între atomii flămânzi ai luminii
şi spiritul de o liniştită perfecţiune am gasit aici!

elena marin-alexe spunea...

Violeta Sandor
Mă bucură vizita şi aprecierea ta, Violeta!

Mariana spunea...

Ce frumos, Elena! Tresărire dureroasă, dar atât de duioasă la amintirea despărţirilor în faţa cărora a trebuit să stau...
O primăvară luminoasă îţi doresc!

elena marin-alexe spunea...

Mariana
Mulţumesc, mult pentru popas şi sensibilitate, Mariana, dragă!