luni, 27 iulie 2015

Viaţa mea





Îmi este viaţa o călătorie
a sufletului
printre meandrele ei nevăzute
mă stoarce de puteri uneori
sau mă aruncă în mijlocul talazurilor
Inima se îndoieşte
şi umbrele îmi aţin calea
perfide şi periculoase
Când simt iminenta lor prezenţă
mă înfior de teamă
dar văd mâna Ta Doamne
perforând negura
şi o pace fără cusur coboară spre mine
redându-mi libertatea de a alege
între bine şi rău
Prefer să aleg binele
să urc pe scara ce duce acasă
Acolo sufletul se învăluie
ca într-o maramă catifelată mângâietoare
Într-o clipă toate temerile fug
cascada de lumini mă împresoară
şi înţeleg de ce
Pe domeniul Tău divin domneşte Lumina
iar temerile nu-şi mai găsesc niciun colţişor de odihnă...

elena marin alexe

marți, 21 iulie 2015

Dorina Burada, mamă demolatoare...




Din start vă spun că sunt mamă de băiat. Am citit, ca fiecare dintre voi, despre violatorii din Vaslui şi m-a oripilat atitudinea celor care susţin batjocura unei fete şi aprobă faptele execrabile ale unor tineri dezaxaţi, frustraţi, needucaţi la timp...Oare or fi citit vreao carte  până acum? Mă îndoiesc.
Cel mai mult m-a mirat atitudinea acestei mame, Dorina Burada. Eu , în locul ei nu aş mai ieşi din casă de ruşine şi mi-aş fi dezmoştenit fiul fără să clipesc măcar. Dar se vede treaba că sămânţa ruşinii şi a bunului simţ au pierit de pe meleagurile vasluiene...Asemenea frustraţi se prăsesc într-o veselie în familii fără pic de credinţă în Dumnezeu, fără educaţie , fără bun simţ. Secături, monştri cu chip de om, care vor ajunge acolo unde le este locul, în iadul închisorilor şi vor vedea ce înseamnă sex surpriză...
Nu pot să nu atrag atenţia asupra acelui judecător care i-a lăsat liberi... Chiar nu s-a gândit deloc la biata victimă şi la traumele care o vor însoţi toată viaţa?
Dacă aşa vorbeşte legea în România, mi-e ruşine că sunt româncă.

Femeie, chiar nu ţi-e ruşine că ai crescut asemenea monstru ? Unii, ca şi fiul tău, deopotrivă, au rupt aripile unei vieţi fragede care îşi va petrece restul vieţii prin cabinetele psihologilor.
Ruşine şi sătenilor care aprobă şi ţin partea infractorilor! Cât despre afirmaţia lor că familiile acestora sunt credincioase, la fel ca şi băieţii infractori, daţi-mi voie să mă abţin de la comentarii...

elena marin alexe

vineri, 10 iulie 2015

Nu m-au îngenunchiat




Nu m-au îngenunchiat
anii, ploile, vântul,
gerul, cutremurele,
nici măreţia munţilor.
Nu m-au îngenunchiat
florile în toată splendoarea lor,
câmpiile verzi, norii, sau
întinderea pădurilor seculare,
nici freamătul zbuciumat
a nesfârşitelor mări.
Nu m-au îngenunchiat
aromele desăvârşite, ce ating extazul
în galbene toamne,
nici lacrimile nu au reuşit
să-mi îngenuncheze respiraţia sufletului,
nici rătăcirile, nici eşecurile,
nici chiar trădările  unor "prieteni adevăraţi"
şi m-am mirat când
n-am fost îngenunchiată de lipsuri...
Uneori am crezut că tristeţea
m-a îngenunchiat pasager.
A fost o iluzie.

Doar Dragostea Ta,
m-a îngenunchiat iremediabil,
pentru eternitate, Doamne!



elena marin alexe

duminică, 5 iulie 2015

După 15 ani...


       Zi de mare har, astăzi la Biserica Popa Rusu! Ne-am întâlnit cu Fr.Titi Moga și soția sa. După ce l-am reascultat cu bucurie, cântând ca pe vremuri... am avut părtășie la Cina Domnului, iar la sfârșitul slujbei ne-am întreținut preț de o jumătate de oră printre frumoase amintiri care ne-au legat într-o prietenie nemuritoare... 

DUMNEZEU SĂ VĂ BINECUVÂNTEZE! Cu aleasă prețuire. Vine-o zi, vine-o zi....

 elena marin alexe