sâmbătă, 12 martie 2016

Când tăcerea devine de plumb


Motto- “Lumea a devenit un loc periculos de trait, nu din cauza oamenilor rai, ci din cauza oamenilor care nu fac nimic, oamenilor indiferenti, oamenilor care ce vad nu vad si ce aud nu aud.”

Dacă aş asemăna conducerea cultului penticostal cu clopotele unei uriaşe catedrale, clopote care tac, deşi restriştea îşi arată colţii hidoşi, parcă s-ar cere o întrebare retorică: de ce nu bat clopotele adevărului? Apostolul Pavel în 1Cor. îmi descrie atributele dragostei lui Dumnezeu, care printre altele, crede totul. Am aliniat vesetele din Corinteni începând cu vers. 4 şi continuând, făcând o acoladă între John Pop şi Florin Ianovici. Nu-i cazul să vă dau eu răspunsul care  a rezultat, poate fiecare să-l afle.
Eu îl cred pe pastorul Ianovici, nu pe cei care fierb veninul la foc molcom.

E dureros că împotriva adevărului s-au aliat doi pastori din comunitatea de Bucureşti, Oros şi Meştereagă, aşa se spune pe la colţuri. Nu ştiu cine sunt, nu am auzit până acum de ei, deci nu vreau să spun nimic  în privinţa lor. Dar, dacă chiar sunt nevinovaţi şi nu au participat la acest complot împotriva pastorului Ianovici, de ce nu dezmint aceste zvonuri? Oare de teama lui J.P? Eu una pot înţelege: ori sunt vinovaţi de furnizarea probelor cusute cu aţă albă şi nu mai pot ieşi din cercul vicios al lui J.Pop, ori comunitatea de Bucureşti nu le permite acest lucru.

Încă se mai cern mizerii asupra pastorului Ianovici,  conducerea cultului tace şi tace, iar creştinii se împart în două tabere. De ce nu se vrea lumină în acest caz? Cine are interes obscur pentru denigrarea lui Florin Ianovici, nu realizează că toată avalanşa bârfelor murdăreşte tot cultul Penticostal.

Pe cât de fericită eram când a început mişcarea de susţinere a fam. Bodnariu, văzând dragostea frăţească la unison, o putere care poate muta şi munţii , îmi spuneam, pe atât de ruşinată mă simt acum şi profund dezamăgită de atitudinea celor care au pretenţia să se numească fraţi şi să afirme că fac parte din trupul lui Hristos. S-o luăm logic.Cum e posibil ca pe fr.Ianovici să-l chinuie o criză de astm, să nu poată respira de durere şi eu, poate, piciorul drept, să bat tactul unei melodii auzite doar de mine şi să-mi doresc să dansez? Mai fac eu parte din trupul lui Hristos? Mai pot afirma că sufăr cu fratele meu?

 Îmi place să cred că şi cei din Conducerea cultului fac parte din trupul divin. Dacă da, s-o dovedească.


PS.Am scris asta deoarece unii dintre prieteni mă evită, alţii îmi dau replici amare, iar eu nu am nici o vină, decât că, am ales să spun adevărul, aşa cum îl simt.

elena marin alexe




10 comentarii:

Anonim spunea...

Problema se pune in felul urmator, nu cine anume aduce dovezile si probele ci cum de aceste marturii si probe exista....totusi nu iese foc fara fum!

Unknown spunea...

Stimată doamnă Alexe,

Sunt Emil Mestereagă, pastor al Bisericii Vestea Buna din București și vă scriu cu intenția de a vă scuti de alte publicări, prin care să vă stricați reputația de bloger obiectiv și bine intenționat.
Apreciez intenția bună de a condamna denigrarea unui slujitor al lui Dumnezeu și de a pleda pentru păstrarea mărturiei și a bunei reputații a bisericii, dar pentru a face aceasta cred că aveți nevoie de liniștea și răbdarea de a verifica acuratețea celor publicate în articolele dumneavoastră. Altfel, toată buna intenție nu vă va scuti de a vă număra printe denigratorii pe care tocmai îi condamnați.
În primul rând, cred că pentru a dovedi că sunteți deasupra domnului John Pop (dacă poate fi numit așa?), nu ar mai trebui ca în postările ulterioare să transmiteți știri aflate de la colțuri. Aceasta face John Pop și nu cred că mai este nevoie de altcineva, ci ar trebui să rămână singur.
În al doilea rând, eu am o adresă pubicată pe mai multe pagini web și sunt dispus să răspund oricui este interesat de opiniile mele cu privire la subiectele la care pot să dau un răspuns. Nu aveți nici un motiv de a publica ceva despre mine fără a mă întreba, mai înainte, ce cred despre subiectul în cauză.
În al treilea rând, nu am adus nici o acuzație fratelui Florin Ianovici, la nici un for al Cultului Creștin Penticostal, despre faptele de care spuneți că este învinuit și denigrat.
În al patrulea rând, nu am nici o relație cu fr. Oros Nicușor, nici de colaborare, nici de subordonare, în ce privește faptele sale reprobabile de lansare în public a materialelor, prin care fr. Florin este învinuit. Dimpotrivă, condamn cu toată fermitatea astfel de practici.
În al cincilea rând, fr. Florin Ianovici îmi este coleg de slujire și președinte al Comunității Regionale București, din care fac parte și eu și biserica pe care o păstoresc, motiv pentru care nu am nici o bucurie ca în spațiul public să apară denigrări ca cele despre care scrieți, deoarece acestea prejudiciază propria-mi reputație de credincios și slujitor penticostal.
În al șaselea rând, dacă aș deține probe, sau dacă aș fi fost prezent în împrejurările menționate de acuzatori, fără nici o rezervă aș dezminți și aș demonta acuzațiile. Din păcate, nu am acestea și nici nu am fost implicat în procesul de verificare a acestor acuzații.
Nădăjduiesc ca cele de mai sus să vă fie de folos pentru a putea evita pe viitor postări fără suport și neverificate și să vă readucă la obiectivitatea și acuratețea demne de un bloger creștin.

Emil Meștereagă

elena marin-alexe spunea...

Anonim

Fără pic de delicateţe îţi spun ceva: pentru mine, anonimii nu există. Din cauza laşităţii unora ca voi, este plin netul de mizerie şi se face de râs Lucrarea lui Dumnezeu. Dacă tot n-ai avut curaj să-ţi declari numele, de ce ai mai scris? Este ruşinos!

elena marin-alexe spunea...

Emil Meştereagă

Cu siguranţă că nu aţi citit cu atenţie ce am scris, mă refer la fragmentul în care aminteam şi despre dvs. Am primit multe mesaje în care numele dv. se vehicula persistent. Faptul că am specificat "pe la colţuri" este într-un fel explicaţia celor afirmate de mine. Nu v-am acuzat, dar nici nu pot să aduc în vizor materialele pe care le-am primit. Nu vreau să duc vorbele mai departe decât s-au dus...Am adus în discuţie numele dv. cu specificaţia că dacă nu este adevărul să dezminţiţi public. Atât. Dacă nu aveţi nici o legătură cu aceste denigrări şi precum spuneţi, nu aveţi, cred că ar fi bine să declaraţi public acest lucru şi astfel denigratorii se vor opri ruşinaţi. Asta ar aduce un strop de lumină şi ar descâlci minţile celor care încă macină venin la moara inimii lor. Alegerea vă aparţine. Dv. ştiţi ce trebuie să faceţi. Cu scuzele de rigoare, vă rog să recitiţi punctul meu de vedere şi vă mulţumesc în acelaşi timp, pentru mesaj şi pentru că acesta nu a fost anonim. Voi ţine cont pe viitor....

Modart spunea...

In primul rand,sa fie fr clar,nu stiu cine este cel care semneaza anonim,dar chiar nu inteleg ce aveti cu anonimii care nu insulta,care doar isi exprima un punct de vedere pe aceasta cale!
Si eu uneori postez ca anonim(iata de ce am intervenit)iar motive sunt gramada,nu e cazul sa ma insir in a le prezenta detaliat.
De multe ori spre exemplu nu am incredere cui scriu,sunt patit la ce se pot unii preta.
Purtam la urma urmei numele spiritului a ce scriem ,transmitem.Cu conditia de a nu exista atacuri grosolane,nejustificate ,chiar nu inteleg ce este asa rusinos sa postezi ca anonim.!
Apoi,nu toti au cont FB de a publica prin ele,sau bloguri!
Cat timp nu cunosc cu cine discut ,nu prea vad ce relevanta are un nume!Asta poate veni cu timpul daca se leaga vreo amicitie pe aceasta cale.Daca mi se castiga increderea!


Exista uitati si antipodul,unii sunt atat de mandrii de ei,ce scriu,ce arata,ce pot...incat isi pun oriunde semnatura mare ,,,nu e cazul,stie Dumnezeu mai bine cui apartine orice!Din aceasta perspectiva ii apreciez fireste mai mult pe anonimi!Cu conditia mentionata!
In Evul Mediu ,marii pictori de biserica ,nu-si semnau lucrarile.Numele unora au fost cunounoscute datorita scrierilor cronicarilor vremurilor lor.
Cata smerenie,nu?

ps;Blaga il numea metaforic pe Dumnezeu"Marele Anonim"!





elena marin-alexe spunea...

Modart
Cu cei care aleg să-şi semneze sau nu scrierile nu am nimic, nu le reproşez nimic, dar dacă cineva vine pe pagina mea trebuie să aibă demnitatea să-şi pună şi numele. Mie mi-ar fi ruşine să intru undeva pe un blog, să dau o replică şi să nu-mi asum identitatea. Păi dacă nu-mi asum identitatea de ce aş avea pretenţia să fiu băgată în seamă? În general anonimele sunt răuvoitoare şi în spatele lor se ascund mizerii. Aşa că,dacă mă semnez demonstrez că am curajul răspunderii.
Poţi face un bine cuiva şi să rămâi anonim, da, e frumos, dar vorbim de cu totul altceva.
Este părerea mea şi mi-o asum. Cu tot respectul pentru tine, Modart.

Modart spunea...

Un exemplu:Sunt persoane (culmea, si cu stofa de intelectuali) care daca le scrii ceva care contravine a ce sustin ei,ajung sa te insulte,dupa care nu-ti mai posteaza raspunsul,adica nu-ti mai dau dreptul firesc la aparare.Iata adevarata lasitate!
Tu ramai astfel pentru cei care citesc pe blogul respectiv(destul de citit),o persoana nongrata,,,mai merita sa scrii asadar cu semnatura?
Am patit asa ceva,de mai multe ori!

Nu era vb de a face un bine,ci de a te exprima artistic fara semnatura!Ati putea spre exemplu publica o carte de poezii sub anonimat?
Si aici ne exprimam,nu suntem la semnat acte intr-un cadru legal,amical,profesional.Aici in virtual se pot efectua multe marsavii(probabil nici nu va imaginati cate cai mizere exista),ca precautie unii prefera anonimatul.
Ca sunt si anonimi rau intentionati,nu putem generaliza!
La fel exista si persoane care semneaza mare si spun rele cu duiumul.


ps Am citi n comentarii semnate "anonim" pe diverse bloguri,care mi-au facut placere.Daca insa cineva spune ceva incendiar,calomnios fara a semna,da, sunt si eu revoltat!Cand sunt opinii argumentate,discutii felurite,e altceva,nu vad inconveninte,respect alegerea.
O zi frumoasa sa aveti!



elena marin-alexe spunea...

Modart

Nu vreau să intru în polemică pe tema anonimilor. Consider că un om care nu are de ascuns nimic, atunci când intră pe o pagină ce nu-i aparţine, şi spune ceva, apreciativ dau neapreciativ, s-p facă, fără ascunzişuri şi măcar din consideraţie pentru propria persoană şă-şi declare identitatea.

Modart spunea...

Daca din eroare le-ai sters(chiar asa ,de doua ori?),puteai din politete sa explici pe adresa mea de blog(nu iti lua timp mult),ori era suficient sa vaz ca actionezi in consecinta asupra a ce am atentionat ,facnd modificarea cuvenita!Daca cineva v-ar posta un vers pe un blog cu adaos de la sine putere?Ce-i asta,cum se numeste oare?!!
In rest...am exprimat o simpla dorinta,nu a fost bine de inteles ,asta e!!!
Faceti cum doriti, dar nu uitati imperativul sa faci altuia precum ti-ai dori tu sa procedeze ei cu tine!



elena marin-alexe spunea...

Modart
Îmi pare rău. Chiar nu ştiu de unde am preluat acest citat. Cred că de pe un alt blog şi nu cred că ara creştin.Apropo, să ştii că nu fac prozelitism. Sunt o mare iubitoare de oameni şi de Dumnezeu. Fiecare are drept să aleagă cum şi la ce se închină. Nu am nici un stres. Am prieteni, evrei, catolici, ortodoxi, lipoveni şi nu mă deranjează credinţele lor. Nu am răspuns deoarece am fost plecată şi prea ocupată cu probleme mai importante decât netul. Totuşi interesul tău pentru veridicitatea citatului postat de mine mi se pare prea umflat. În fine, hai să trecem peste astea. Gând bun de la Vrancea!