duminică, 24 februarie 2019

PRIETENIE



Tu nu dezamăgești pe nimeni,
Isuse drag, Prieten bun,
În fața Dragostei sublime
Vin astăzi și aș vrea să-ți spun,


Dac-aș căuta întreaga viață
Un prieten bun și devotat,
Nu aș găsi niciunde-n lume,
Un om cu sufletul curat,

Să mă iubească pe vecie,
Așa cum sunt, cu-a mele vini,
Să mă-nsoțească-n Valea morții,
Nu doar pe-aleea cea cu crini.

Cu dragoste neprefăcută
Să-mi ungă rănile ce dor,
Iar pe obrazul plin de lacrimi
Să mă mângâie-ncetișor.

Să îmi răspundă cu un zâmbet
Când sunt cu duhul întristat,
O vorbă bună să-mi șoptească,
Iar de greșesc să fiu iertat.

Am tot căutat, însă speranța
Pe- ndepărtate căi s-a frânt,
Lăsându-mi inima să spună,
Da, totu-i goană după vânt.

Prietenia este-o floare,
Iar Prietenul cel mai ales,
Isus, Mântuitorul slavei,
Pe mine-odată m-a cules.

De-atunci mă poartă-n mâna-I sfântă,
Cu dragoste mă ocrotește,
Adevărat Prieten, care
Oricum aș fi, tot mă iubește.

Deci las' a inimii lăută,
Să cânte pentru veșnicie,
Ca să înflorească pe-a mea cale,
A Golgotei prietenie.


elena marin alexe

vineri, 15 februarie 2019

Sunt om




Cu lacrimi sărut o geană din zori,
Alintul se pierde-n privire,
Timpu-i de rugă aprinsă-n fiori,
Atinsă de sfânta simțire.

Ah, Doamne, te rog ascultă - mă iar,
Raspunde-mi, când sunt în strâmtoare,
Ești Unic, Prieten și Salvator,
Balsam peste rana ce doare.

Ruga se urcă, picură smirnă,
Focul se-aprinde, fruntea-mi ridică.
Azi mă topește, mă copleșește,
Aripi îmi dă și dreptul de fiică.

Sunt om, doar un om, Te caut mereu,
Nu pot fără Tine pe cale,
E greu de trăit aici pe pământ,
Când urc , când cobor, iar la vale.

Rămân și te- aștept, nu fac nici un pas,
Aș vrea să mă ții Tu de mână,
Privirile-mi plec în semn de respect,
Eu sunt doar un pumn de țărână.

elena marin alexe