Pelerinaj

Portiuni din albastru imaginar, trec in galop neauzit, aproape imperceptibill, printre urmele nesabuite incarcate cu praf de stele
Se rotesc pe deasupra gandurilor, neandraznind sa se preumble prin frumusetea culorilor si intr-un tarziu parasesc ringul aproape neatins....dandu-mi fiori de bucurie ...
Ca o salva de tun...se aud indepartatele amintiri, trecand cu nonsalanta, prin margini de viata contorsionand brutal adevarul. El insa nu tradeaza, nu -si intineaza cu vulgaritatea vorbei nici vazul, nici auzul, nici gandul calator si nestatornic, ci isi trece turturii zglobii pe sub fruntea imaginatiei.
El cauta absolutul in toate, excluzand zerourile. Cauta cu infrigurare si rabdare miezul aproape imperceptibil al vietii,urcand si coborand pasagere scari, pe unde pasii calca cu sfiala si unde vulgaritatea vorbelor nu-si gasesc liman.
Acolo, isi cheama puterile pentru o clipa si se preumbla iar si iar pana la epuizare,lasand aiurea tina creatiei si atingand stralucitea stelei ce l-a calauzit cu lumina-i vie printre tenebrele noptii seculare.
Zambeste ....cu multumire, jucandu-se printre astre cu fire de lumina, ce vor incolti in tarina zorilor  si vor impodobi cu nestemate crestetul soarelui in rasarit..... in rasarit.
Ma trezesc....cu prima raza de soare ce si-a gasit loc de popas pe genele mele, care inca mai poarta greutatea sacului cu vise, din albastrul infinit.....

Cautari-  elena marin alexe.