Trec anii...

din început spre nesfârşit,

cu tropot viu, nestăvilit,

în goană trec zile prin noi

zadarnic privim înapoi

Trec ani bătrâni, sosesc cei tineri,
acum e luni, acum e vineri,
curg ierni şi primăveri sau toamne
prin sufletele noastre Doamne.

Trec vise multe se nasc dureri,
se zbate dorul de azi de ieri...
frumoase clipe se sting usor,
iar drumul nostru-i ascuns de nor

Curg vremurile, purtând anii
cu bucurii sau cu jelanii,
trec secolele cu ochi de ploi
spre altă lume, mergem şi noi.

Trece tăcută seara lină,
reci umbrele pe nori se-anină,
iar vântu-n arii desuete
zdrobeşte frunzele-n concerte...

Aleargă ura şi iubirea,
de sus ne cheamă nemurirea
prin zile rele, sau mai bune,
-De ce aşa, cine ne spune?

Plâng nedreptăţi, trec milostenii,
ducând cu ele izul vremii,
trec întristările, suspinul,
se uscă omul, precum crinul...

Unde-i cântarea,cum a trecut?
numai durerea o mai ascult,
adun la piept doar amintirea,
roua din ochi scaldă privirea.

Trec generaţii, generaţii,
alţii ca noi, iar noi ca alţii,
trec veri sau primăveri şi toamne
ne-apropiem de Tine Doamne!

din început spre nesfârşit
cu tropot viu nestăvilit,
în goană trec zile prin noi
zadarnic privim înapoi.

elena marin alexe