Liniştea
are culoare neagră,
mi se destăinuie tainic,
plânsul tăcut
al cireşului,
sărutându-mi umerii
cu buze albe
spre aducere aminte..
Pleoapa
culege cernerea colilie
amestecată cu
roua ochilor mei,
încredinţând-o
obrazului palid
de aşteptare..
Curând,
cireşul va fi inundat
de lacrimi rubinii,
incandescente,
dar
poate-că tu
vei fi pelegrin printre astre,
iar ele
vor ramâne
doar niste pete roşii
care vor arde
în amintirile mele..
Liniştea
are culoare neagră,
dar o samânţă de cer
poate răsări la orizont
în alb de Lumină!
elena marin alexe
