Zâna Ghiocel

Dis de dimineaţă, adunandu-şi ultimile puteri nevăzute cu care era înzestrată, Zâna Ghiocel şi-a ridicat fruntea şi s-a scuturat de urmele fulgilor care se adapostiseră pe lungile ei gene verzui, gingaşe. Azi e hotărâtă să lupte pe faţă  contra "babei Dochia" şi acoliţilor ei: frigul vântul, zăpada. Ridică zâmbetul diafan spre întâia rază de soare, salutand-o discret din vârful buzelor tremurătoare şi asteptă tăcută răspunsul frumosului astru.
Zărind-o, soarele îşi plecă şi mai mult buchetul de raze fierbinţi într-o îmbrăţişare, cotropind  zâna, ocrotitor, şoptindu-i: nu-ţi fie frică, de azi voi fi aici lângă tine, curaj! Zâna Ghiocel îl privi uimită, preţ de o clipă, şi înţelese pe dată, când soarele victorios puse stăpânire pe cer, alungând şi ultima rămăţiţă de nor. Era fericiă. De azi ghioceii vor duce mesajul primăverii peste tot, scuturând clopoţeii de ultimii fulgi adormiţi.

Acest moment intim despre vestitorii primăverii, l-am aşezat aici spre a saluta toţi prietenii mei şi cu acest prilej vă doresc: Bun venit, într-o nouă primăvară! Să lăsăm bucuria să ne pecetluiască inima, cu iubire din Iubirea divină a lui Dumnezeu şi să mai dam o şansă speranţei, care ne face cu mâna ...

elena marin alexe