Cel mai periculos lucru în România este să mori. După cel mult o oră de la anunţarea decesului, numele şi demnitatea îţi pot fi murdărite cum nici nu ţi-ai fi închipuit vreodată. Oameni obscuri, de peste tot, dornici de afirmare se înghesuiesc precum şobolanii şi începe defămarea post mortem. Apar amanţi, amante, copii nelegitimi, afiliaţia ta la un oarecare partid devine slăbiciune, devii dintr-odată datornic multora, sau inamicul public numărul unu al societăţii.
În mod special defăimarea se aplică semenilor noştri mai de seamă, celor mai cunoscuţi sau mai apreciaţi în domeniul lor. Ca o furtună se porneşte caruselul bârfelor, urii, prostiei, invidiei naţionale şi cuprinde în mreaja lui ignoranţa şi dispreţul absolut pentru tot ce reprezintă avutul cultural al României. Dacă despre subiect ar vorbi doar istoricii şi acest lucru la timpul potrivit, nu ar fi nici o nenorocire, dar la start se adună mulţi neaveniţi, frustraţii neamului nostru, rataţii...cei care nu şi-au adus aportul la nimic în viaţa lor, sau pseudoziariştii care stau de dimineaţă până-n noapte călare pe flecăreli autohtone, cu atâta vervă încât îşi înghit vorbele unii altora, că de cele mai multe ori nu se mai înţelege nimic din talk show-ul lor deşănţat.
Asta se întâmplă în defavoarea celui plecat dintre cei vii, care oricum nu se mai poate apăra. Din bătrâni se spune că odată ce omul a murit, el nu mai poate fi judecat de oameni. De ce nu putem lăsa judecata Judecătorului Suprem?
Mi-e silă, mi-e ruşine că românii au devenit ucigaşii propriilor valori.
Voi încheia cu un sfat:
- Români, dacă vreţi ca numele vostru să rămână nepătat şi demnitatea intactă- Feriţi-vă de moarte!
În mod special defăimarea se aplică semenilor noştri mai de seamă, celor mai cunoscuţi sau mai apreciaţi în domeniul lor. Ca o furtună se porneşte caruselul bârfelor, urii, prostiei, invidiei naţionale şi cuprinde în mreaja lui ignoranţa şi dispreţul absolut pentru tot ce reprezintă avutul cultural al României. Dacă despre subiect ar vorbi doar istoricii şi acest lucru la timpul potrivit, nu ar fi nici o nenorocire, dar la start se adună mulţi neaveniţi, frustraţii neamului nostru, rataţii...cei care nu şi-au adus aportul la nimic în viaţa lor, sau pseudoziariştii care stau de dimineaţă până-n noapte călare pe flecăreli autohtone, cu atâta vervă încât îşi înghit vorbele unii altora, că de cele mai multe ori nu se mai înţelege nimic din talk show-ul lor deşănţat.
Asta se întâmplă în defavoarea celui plecat dintre cei vii, care oricum nu se mai poate apăra. Din bătrâni se spune că odată ce omul a murit, el nu mai poate fi judecat de oameni. De ce nu putem lăsa judecata Judecătorului Suprem?
Mi-e silă, mi-e ruşine că românii au devenit ucigaşii propriilor valori.
Voi încheia cu un sfat:
- Români, dacă vreţi ca numele vostru să rămână nepătat şi demnitatea intactă- Feriţi-vă de moarte!
foileton- elena marin alexe
