Numele lui este Gelu. S-a nascut la Falticeni in anul 1960, 24 apr. Inca de mic n-a fost ocolit de 'cumpene' asa cum le zic moldovenii intamplarilor nefaste, care le marcheaza viata intr-un mod nedorit.
Spre el au venit in avalansa multe cumpene care i-au pus in pericol viata, dar dragostea parintilor a fost ca o bariera impotriva tuturor vicisitudinilor.Anii au trecut cu bune si mai putin bune si toti au crezut ca acele 'cumpene' s-au epuizat, dar n-a fost asa.
S-a casatorit la celelalt capat de tara la Timisoara. Sotia lui nu era prea agreata in familia lui, nu atat pentru ea insasi, cat pentru faptul ca prin aceasta casatorie a ajuns atat de departe de familia lui.
Dar viata a continuat cu mica aversiune a familiei lui fata de Any, sotia lui careia i se spunea mai in ascuns 'sarboaica' datorita unei radacini a etniei din care face parte.
In ziua cand a fost anuntat ca a venit pe lume fiica lui Emanuela, s-a urcat pe motocicleta si a pornit spre spital in mare viteza, fara sa -si imagineze cosmarul care va urma si care ii va marca viata.
In drum spre spital, trebuia sa treaca o linie ferata si in clipa cand a vazut trenul, a pus frana dar aceasta nu a functionat si a fost aruncat de locomotiva la cca. treizeci de metri si prins ca intr-o menghina intre un stalp de telegraf si motocicleta lui. In urma impactului a ramas cu piciorul rupt din sold si a trebuit sa suporte multe luni de spitalizare, o tija de argint in picior si sa nu mai vorbim de durerile pe care a trebuit sa le suporte timp de cativa ani, cu stoicism.
In primavara anului 2000, o veste cumplita a cazut ca un traznet peste cei ce-l ce il cunosc: Gelu face dializa de trei ori pe saptamana. Si de atunci s-a dezlantuit infernul pentru el, dar si pentru familia lui.
Si au fost sa fie, ani grei, in care pleca dimineata cu salvarea si tacit isi lua ramas bun de la familie si casa, caci nu stia daca se va mai intoarce inapoi. Vazuse destui ca el, care au sfarsit sub ochii lui, chiar in timpul dializei.
El insa se considera un luptator de profesie, deci nu avea voie sa cedeze nici in gand macar. Incerca sa se poarte ca un om normal si reusea deseori. Insa de crizele lui interioare nu stia nimeni, caci isi purta in el insusi durerile si neputintele nespuse si astfel viata lui continua dramatic clipa de clipa si zi de zi, cativa ani care continuau calvarul vietii lui.
Insa a venit o zi de toamna tarzie, care a adus o alta veste neasteptata, dar plina de speranta de asta data: Any, ii va dona un rinichi! Vestea a prins contur intr-o clinica din Cluj. Toti cei apropiati au asteptat cu infrigurare finalul, care printr-o minune nu a fost o drama.
Si uite cum, in timp ce mii de femei de pe mapamond, isi parasesc fara pic de regret partenerul de viata cand acestuia i se intampla ceva ireversibil, Any a fost capabila de o dragoste pana la jertfa, daruind o farama din viata ei, sotului aflat in impas, devenind astfel 'un singur trup' la propriu.
PS. As vrea sa va spun ceva: Gelu este fratele meu drag si Any scumpa si iubita mea cumnata, SARBOAICA, nume care merita scris cu majuscule, in semn de inalta pretuire si dragoste fata de gestul ei, care poate deveni o pilda pentru multi oameni.
Nu pot incheia povestirea fara sa le spun La Multi Ani Fericiti la amandoi, deoarece ei fac un intreg si acest intreg se numeste, Dragoste.
As incheia cu un verset din biblie:Dragostea e mai tare ca moartea!
Am ajuns la final dar lipseste parca ceva? Daa.
Aplauze pentru Any !!!
La Multi Ani Gelucu!
...si nu uita CINEVA acolo sus te iubeste !
Ador aceste două zile din luna Aprilie, 23 şi 24, care sunt scrise cu iubire din IUBIRE, pe inima mea, Gelucu, dragul meu frăţior.
