Acasă la Fălticeni - ulei pe pânză - elena marin alexe
Ascult suspinul toamnei şi-aştept cu nerăbdare
Odihna lângă sobă Crăciunul cu ninsoare
Şi flori să-mi încrusteze ferestrele în noapte
Lângă-o cafea fierbinte să rătăcesc departe
Pe lângă uşă vântul iar trece supăratul
Eu îi ascult vuirea şi-mi ostoiesc oftatul
Pe orologiul vechi mi-alunecă privirile
Inima se deschide să intre amintirile
Copilăria-n poartă a prins din nou să bată
În braţele ei calde mă simt ca altădată
Când aşteptam pe uliţi lumina să se-aprindă
În noaptea de Crăciun să mergem la colindă
Acum e neagră noaptea ca smoala ce-i topită
O amintire veche mă-nvăluie-n ispită
La masa încărcată brăduţul luminează
Colinda lin se-aude mă binecuvântează
Odihna lângă sobă Crăciunul cu ninsoare
Şi flori să-mi încrusteze ferestrele în noapte
Lângă-o cafea fierbinte să rătăcesc departe
Pe lângă uşă vântul iar trece supăratul
Eu îi ascult vuirea şi-mi ostoiesc oftatul
Pe orologiul vechi mi-alunecă privirile
Inima se deschide să intre amintirile
Copilăria-n poartă a prins din nou să bată
În braţele ei calde mă simt ca altădată
Când aşteptam pe uliţi lumina să se-aprindă
În noaptea de Crăciun să mergem la colindă
Acum e neagră noaptea ca smoala ce-i topită
O amintire veche mă-nvăluie-n ispită
La masa încărcată brăduţul luminează
Colinda lin se-aude mă binecuvântează
elena marin alexe
10 comentarii:
He,he! De o vreme, fac si eu exercitiul asta, adica de a incerca sa imi amintesc de casa in care am crescut o vreme (ajutat vag si de cateva fotografii vechi). Si uite asa te imbeti cu nostalgie, aproape cu melancolie chiar. Dar aici ma leg mai mult de pictura.
De copilarie.... cea evocata in poezie, ce sa ma mai leg, ca ma amarasc de tot, mai bine tac. Doare, pana la urma. Nici sarbatorile nu au si nu vor mai avea neam farmecul si dulceata avuta demult, cand eram mucea.
Ca pasionat de amintiri, nu pot să nu apreciez amintirea dvs. ce-o purtaţi cu drag la brăduţul luminat din noaptea de Crăciun la casa părintească. Minunat.
PS.Nu am primit materialul, mai încercaţi să-l trimiteţi.
Buna dimineata! Am revenit in lumea virtuala, ca intodeauna extraordinar ceea ce scrieti!
Cu drag eu!
”Ascult suspinul toamnei şi-aştept cu nerăbdare
Odihna lângă sobă Crăciunul cu ninsoare
Şi flori să-mi încrusteze ferestrele în noapte
Lângă-o cafea fierbinte să rătăcesc departe”
Superbă poezia draga mea Tiză!
Vă doresc o zi frumoasă!
Vă îmbrățișez cu mare drag!
Cristake
Nici eu nu-mi doresc amintirile, însă mă năvălesc în aproppierea sărbătorilor de iarnă...
Da, Cristake, cum spui şi tu, acum sărbătorile şi-au pierdut farmecul.
Dumitru K. Negoita
Când apar sărbătorile apar şi amintirile...
Aştept un email cu adresa exactă.
Eduard Ghitiu
Bine ai revenit! :)
*ELENA*
Mulţumiri şi calde îmbrăţişări dragă tizo!
e multa traire si multa tristete...legat de copilarie,de frmusetea inocenta a trairilor,de colindele scrise chiar de tatal meu...e ca si cum fara ele o parte a inimii tale ,lipseste...pana si portocola ce o desfaceam atunci era speciala...amintiri,trairi ,durere si foarte des inca simt aroma,mirosul oamenilor si casa si palmelor lor muncite...va imbratisez maxim
fată verde
Portocală ...cine avea...Oricum ar fi fost frumoase amintirile adunate...ne încălzesc inima.
Trimiteți un comentariu