Se afișează postările cu eticheta cinste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cinste. Afișați toate postările

joi, 1 martie 2018

Petrecere în alb


Cerne Domnul peste tară
Fulgi de nea, imaculați,
Albul lor îmbracă glia
Și copacii supărați.

O perdea de stele dalbe
Cade lin, peste poteci,
Ca-ntr-un basm feeric, totul
Te invită să petreci.

Alb de iarnă, alintată
Sub privirea de copil,
Aduce sublime clipe,
Chiar când vara-i în exil.

Bucurie și splendoare   
Dăruiește Dumnezeu,
Orișicând, în orice vreme,
Alinând sufletul meu.

Pe fereastră-mi trec privirea,
Bogăție-n alb de nea,
Minunată e zăpada,
Vreau să fiu curat ca ea.

Să-mi păstrez la loc de cinste
Haina ce Mi-ai dăruit,
Într-o zi în veșnicie
Voi fi-n alb împodobit.

Cerne Domnul sfânt, Iubire,
Picură balsam din ea,
Peste inimi rătăcite,
Cântă iarăși Dragostea.


elena marin alexe



vineri, 9 octombrie 2015

Adevărul... lui Ivan Turbincă



       




        Sunt consternată de cei trei nemernici din Brăila şi nu pot să nu mă întreb:
- Oare aşa mult s-a denaturat natura umană? Oare  nu cumva se înmulţesc monştri de lângă noi? Nu cumva avem şi noi partea noastră de vină, când am stat nepăsători şi din laşitate sau comoditate am închis ochii la unele manifestări sălbatice?
Doamne, Doamne, în ce lume trăim? Nu ne lăsa singuri , Doamne!

      De la o vreme nu mai înţeleg ce se petrece în mintea românului.Zilnic veşti tot mai şocante mă fac să îmi pun întrebarea, dacă nu cumva regresul a pus stăpânire peste ţara noastră.
Minciuna şi hoţia, răutatea şi mârşăvia, lipsa de recunoştinţă şi de respect pentru tot ce este benefic sufletului, au invadat mintea şi inima românilor şi nu numai.
Violatorii cresc ca ciupercile după ploaie şi cazurile de răsunet naţional nu mai sunt excepţii, violenţe asupra bietelor animale aduc şi ele o pată peste naţiunea noastră, popii fură oasele sfinţilor de prin mănăstiri...Dumnezeu ştie de ce, ce o fi în planul lor şi cum se mai pot numi ăştia creştini? Tot mai multe crime care te lasă fără grai din pricina violenţei cu care se fac, părinţi sinucigaşi şi ucigaşi de copii şi viceversa, lideri , oameni de valoare cândva, care îşi vând cinstea la mezat, pentru un castron de linte, ce le va distruge libertatea şi onoarea în final. O dorinţă generală de a face rău aproapelui cu orice preţ, de a-l murdări, a-l hărţui, chiar cu preţul ridicolului îi bagă pe unii în CARUSELUL DIAVOLULUI şi-i determină să urască fără motiv, până într-acolo încât să îi vrea la pământ chiar pe cei care cândva le-a făcut mult bine.Astfel binele răsplătit cu rău este partitura preferată a românului.
   

     Toate aceste lucruri mă fac să-mi amintesc de povestea lui Ivan Turbincă şi i-aş da dreptate (sic) lui Ion Creangă, oarecum, dacă nu ar fi pură ficţiune. Asta pentru-că între noi fie zis, după el, unii oameni s-ar trezi în rai şi...negăsind acolo cele lumeşti, diverse plăceri, vicii, răutăţi, nu le-ar fi pe plac, deloc, pacea şi sfiinţenia raiului şi l-ar  părăsi în grabă ,alegând iadul.


    Nu mă mai întreb de ce se întâmplă aceste nenorociri printre oamenii, căci răspunsul vremurilor din urmă l-am găsit în Biblie, dar mă întreb de ce îşi mai pierd oamenii timpul amăginde-se, afirmând că sunt creştini, frecventând o biserică, pozând în oameni de bine, făcându-şi cruce la fiecare pas, dacă în fapt sunt plini de ură, răutate, ingratitudine, lipsă de respect, de dragoste, lipsă de milă, de bun simţ? Ce au de câştigat? Dacă nu le place mila şi dragostea faţă de aproapele, de ce tind să ajungă în rai, căci acolo domneşte Dragostea? Sigur nu este locul lor acolo şi cred că mai bine ar fi să trăiască după pofta inimii şi nu după perceptele lui Dumnezeu, pe care vor să-l amăgească,  vezi doamne că sunt creştini...de parcă Dumnezeu nu le-ar cunoaşte adâncul inimii...
Vai , vai ţie, omule, care încerci să-l minţi pe Cel ce te-a creat! 

Biblia nu minte:
2 Timotei cap.3
1. Să ştii că in zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudărosi, trufasi, hulitori, neascultatori de părinti, nemulţumitori, fără evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. trădători, obraznici, ingâmfati; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.
13. Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi.

 Bine-nţeles că şi anul acesta mulţi se vor buluci la moaştele sfintei Parascheva, uitând că unii dintre propovăduitorii lor  au furat acum câteva zile dintr-o mănăstire,  mâna sfântului Haralambie...

Totuşi speranţa moare ultima, aşa că îmi place să cred în revigorarea naţiunii noastre, să nu mai circule despre români veşti care de care mai şocante, ci din contră să se spună că suntem un popor credincios, milos, doritor de bine, plin de dragostea lui Dumnezeu, cinstit, evlavios, cu o inimă bună şi înţeleaptă.
Doamne ajută!

elena marin alexe

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Poveste de Crăciun



Dintr-o ţară-ndepărtată
O solie a plecat
Grăbită să ducă vestea
S-a născut fiu de-mpărat

Şi de peste tot din lume
Invitaţii au sosit
Bucuroşi la sărbătoarea
Prinţului cel mai iubit

În curând mareaţa sală
Pregătită de ospăţ
A fost repede umplută
N-avea-i loc s-arunci un băţ

Gazda începu toastul
În onoarea pruncului
Şi mâncară şi băură
Cum e-n firea omului

Era mare gălăgie
Abia de se-nţelegeau
Vorbele fiecaruia
Despre prinţ nu pomeneau

Îmbrăcaţi în straie scumpe
Cei chemaţi porniră dansul
Pruncul prinse-ncet să plângă
Dar nu-i auziră glasul

Ce bogat era ospăţul
Bunătăţile tronau
Pe la mesele-ncărcate
Musafirii se distrau

Când o doamnă curioasă
Vru să-l vadă pe copil
Vocile s-au stins în grabă
Gazda dispăru tiptil

Alergă prin tot regatul
Să le-arate pe-al său fiu
Multi i se alăturară
Căutând până târziu

Răscoliră tot palatul
Camerele rând pe rând
Toţi cuprinşi de remuşcare
Se-nvinovăţeau în gând

Începură să se vaite
Doamne cum de au uitat
Când o slujnică le spuse
C-a găsit  copilu-n pat

Şi-au venit buluc să-l vadă
Dar mirarea i-a-mpietrit
Între  haine şi cadouri
Micul Prinţ zăcea strivit

În zadar au prins a plânge
Vina lor i-a judecat
Şi-au plecat cu-amar în suflet
Rând pe rând de la palat

Dragi creştini de pretutindeni
De Crăciun  când v-adunaţi
Nu uitaţi Sărbătoritul
Loc de cinste să-I păstraţi.

Elena Marin Alexe

vineri, 7 mai 2010

La multi ani soţului meu!

La Mulţi Ani Ţucule!

Aş putea să scriu multe despre tine, dragul meu sot, dar nu mi-ar ajunge nici timpul nici spaţiul, pentru câte aş vrea să-ţi spun eu astăzi.
Am să mă rezum doar la o singură frază, care cuprinde tot ce simt pentru tine.
-Dragul meu, tu eşti  cea mai importantă fiinţă din viaţa mea, pentru care ii mulţumesc Lui Dumnezeu, clipă de clipă şi-L rog, să te ţină lângă mine încă, mulţi ani şi buni!


Azi împlineşti 61 de ani şi parcă ieri ne-am cunoscut, căci nu ţinem seamă de trecerea timpului peste noi, deoarece inima ne-a rămas tânără şi plină de viaţă. Mă bucur să-ţi pot spune azi:
La Mulţi Ani, atâtia cât va hotarî Domnul nostru!
Dumnezeu să ne binecuvânteze şi de aici înainte, cu bucurie, sănătate şi pace!

LA MULŢI ANI cu sănătate
Să îţi dea Domnul, tot ce doreşti.
Zile senine şi bucurie,
La Mulţi Ani, să trăieşti!

elena marin alexe