CUM AȘ PUTEA

Cum aș putea să mă despart de Tine,     
Când nimeni nu m-a mai iubit așa,
Încât să rabde crucea pentru mine,
Acolo sus pe culmea Golgota.    

Cum aș putea să nu- ți ascult chemarea,
Când Tu mi-ai frământat chipul de lut
Aidoma cu chipul Tău din ceruri,
Așa de mare cinste mi-ai făcut.

Cum as putea să nu Te cred Isuse,
Când tot ce mi-ai promis ai împlinit,
Din gura Ta răsare Adevărul
Și Dragostea cu care m- ai iubit.

Cum aș putea să mă ridic vreodată,
Din valul vieții când necazu-i greu,
De nu m-ai apuca chiar Tu de mână,
Tu, Cel Ce Ești, de-apururi Tatăl meu.

Cum aș putea să-alerg pe căi străine,
Prin întuneric, printre gropi și spini,
Unde pândesc ispitele și groaza
Cu răutate și cu ochi haini.

Cum aș putea să trec indiferentă
Pe lângă Cel ce-a stat îndurerat,
Împovărat de valul de păcate,
Urât de toți pe lemnul blestemat.

Cum aș putea vreodată să uit prețul
Pe care L- ai plătit că să trăiesc,
Căci port în mine doar o părticică
A harului divin dumnezeiesc.

Cum aș putea? Nu, n- aș putea o
Doamne,
Căci ai murit pe lemn și-ai înviat,
Ca eu să duc o viață- n fericire
Ai scris în dreptul meu că sunt iertat.

Cum aș putea să nu-mi doresc Isuse,
Mântuitor iubit, De dragul Tău,
O veșnicie pe cărări celeste,
Acolo unde Ești să fiu și eu.

elena marin alexe

Obsesia lui Ștefan Ivan

Încet încet se desfac ițele din jurul pastorului Ianovici, împletite cu dibăcie de pastorul 2, adică de Ștefan Ivan. La început nu am dat atenție unor persoane care încercau să-mi vorbească despre acesta și despre tristețea unei biserici total bulversate, Betel București.  Eram focusată spre cei care îl atacau pe pastor în față. Nu-mi imaginam că există o persoană atât de obsedată de locul întâi  în conducerea Betelului. Astăzi m-am edificat.

Am ales două postări din blogul personal al lui Ștefan Ivan, din care am spicuit câte ceva și le redau mai jos. Citiți cu atenție.

9 Martie 2017 stefanivan Lupta cu gândurile

https://stefanivan.wordpress.com/2017/03/09/lupta-cu-gandurile/

Majoritatea temerilor sunt izvorate din ingrijorari legitime. Si totusi, daca nu sunt tinute sub control, temerile acestea se transforma in obsesii.

24 Februarie 2017 stefanivan Certitudini

https://stefanivan.wordpress.com/2017/02/24/certitudini-5/

Ca sa iti urmezi visurile trebuie sa actionezi. Actioneaza pentru a-ti urma visul sau il vei pierde. Actioneaza tu sau vei fi obiectul actiunii altora.

Daca nu esti in posesia a ceea ce-ti doresti gandeste-te cum sa-l creezi. Dumnezeu iti va lumina calea. Sansa vietii tale, usa spre visurile tale este deschisa,

calea spre un anumit scop ti se poate revela in orice clipa. Fii gata pentru ea. Fa tot ce trebuie sa faci. Invata tot ce trebuie sa stii.

Daca nu bate nimeni la usa ta, bate tu la cateva usi. Intr-o zi vei pasi in viata pe care ti-o doresti. Fii gata sa urci pe baricade ca sa prinzi momentul.

Totul tine de perspectiva. Nu te poti ascunde de viata. Vei primi unele lovituri. Vei fi frustrat, suparat si trist te indemn totusi sa refuzi disperarea si amaraciunea.

Poti fi inghitit de valul urias sau poti calari pe coama lui spre mal. Tot astfel, evenimentele dificile din viata ta te pot dobora la pamant sau te pot inalta.

Daca poti respira fii recunoscator. Foloseste acest sentiment de multumire pentru a te inalta deasupra depresiei si amaraciunii.

Fa un pas, apoi urmatorul, ia-ti avantul necesar si construieste o viata pe care sa o traiesti cu placere.

….............................................................................................................

       Asta scrie pastorul 2 de la Betel, Stefan Ivan. Am citit și am rămas preț de câteva minute blocată de dorința acestui om, care chinuit de obsesia de a deveni pastor prim la Betel își dă arama pe față, fără să sesizeze asta, așa la plesneală, poate cu gând să dea o replică cuiva...dar neținând cont că netul este cale de acces pentru toți și că aici oricât te-ai ascunde umbrele ies....și te pătează.

Omul ăsta are un nume predestinat, așa ai spune la prima vedere. Îl cheamă Ștefan și pe noi ne duce gândul la martirul zdrobit de pietre, din dragoste pentru Isus, dar Ștefan Ivan parcă nu are nimic în comun cu eroul biblic. Păcat. El a ales să arunce, nu să primească, vorbe nu pietre, căci între timp umanitatea a mai progresat în tactici și viclenii așa că luptele nu mai sunt la vedere ci în subteran. El, acest Ștefan , robit de ambiții pământești, gelos și obsedat de harul pastorului Ianovici a mânuit zvonuri false, luptând, uneltind cu alții la fel de invidioși , pe la spatele acestuia, cu gândul că este vremea să devină el, Ștefan Ivan, pastor Mare și Sfânt, așa ca să i se ducă vestea... Inițial nici nu am bănuit, că acesta luptă pentru scaunul de la Betel, acolo unde Florin Ianovici a depus efort lacrimi și timp pentru a consolida biserica de ...cam cincisprezece ani. Așa spun informațiile pe care le-am primit de la unii membri de la Betel, care sunt efectiv bulversați, triști și descumpăniți la gândul că își pot pierde pastorul drag și că Ivan îi va lua locul prin uneltirile cu o parte a comitetului de la Betel și susținerea Comitetului Executiv al Cultului Penticostal. De obicei nu mă las influențată de nimeni, aleg să-mi fac o părere personală asupra cuiva, așa că am vrut să -l cunosc măcar puțin pe Ștefan Ivan, am intrat pe blogul lui și am citit unele postări, știind în prealabil că obsesiile nu pot fi ținute ascunse , ci ele ies ca uleiul la suprafața apei în caracterul fiecăruia dintre noi în tot ce facem și în special în scrierile noastre. Isus însuși spune în Matei 12
36. Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.

37. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit."

Încă de anul trecut am fost abordată de câteva persoane care m-au întrebat de ce mă implic în cazul pastorului Ianovici? Avem un grad de rudenie, sau îl cunosc așa bine?

Vă răspund tuturor ca Domnului: Nu l-am întâlnit niciodată pe pastor și nici nu avem nici un grad de rudenie, sau ...cred că avem, da, avem, căci suntem frați, amândoi avem același Tată pe Dumnezeul cerului și al pământului. Nu ne-am văzut încă, dar îmi doresc acest lucru și sper ca anul acesta să am bucuria să-l cunosc personal pe Pastorul Ianovici, fratele meu drag, care prin harul dat de Dumnezeu, m-a înviorat în clipe de cumpănă, prin predicile sale de pe net.

Acum cu suspendarea lui, i-am descoperit și o altă latură a caracterului de adevărat creștin, aceea de a se smeri în fața lui Dumnezeu, a conducerii cultului și de ce nu în fața noastră a oamenilor credincioși care i-am admirat puterea în slăbiciuni , în încercări în dorința de a sta în ascultare de Dumnezeu. L-am glorificat pe Domnul Isus pentru acest om, care fără să știe va rămâne pentru noi un exemplu minunat, indiferent de cum vor decurge lucrurile de aici încolo. Lucrez în virtual din 2008 și am citit despre multe lucruri, dar mai hulit, mai înjosit mai murdărit prin diverse comentarii , nu am mai întâlnit niciun om, pînă la pastorul Ianovici. M-a uimit tăria de caracter, cu care a ales mai degrabă să tacă, să suporte mizerii, ofense fel de fel, de la oameni de joasă speță, unii bolnavi la cap, alții bolnavi în suflet, fără să riposteze.

El s-a smerit, Dumnezeu îl va înălța! Împreună cu grupul Alături de Florin Ianovici, voi continua să-l susțin cu post și rugăciune.

Cât despre Ștefan Ivan...timpul ne va arăta tot ce acum este mascat, abia schițat... Dar un lucru este cert: Obsesia lui Ștefan Ivan este Florin Ianovici. Contra lui luptă cu viclenie și abilitate, să-i ocupe locul, de ani buni. Ce fel de pastor vrea să fie domnul Ștefan, dacă nu a avut niciodată inițiativa unei rugăciuni cu toată biserica pentru Florin Ianovici? Chiar dacă acesta ar fi fost considerat cel mai păcătos om din biserică, chiar nu s-a simțit necesitatea unei singure rugăciuni măcar? A fi pastor e lucru mare la propriu căci te lupți pentru sufletele aflate în impas, în situații disperate, cercetezi, vizitezi, încurajezi, faci apel la post și rugăciune cu biserica. Pastorul meu, spre ex. dacă-l sunăm la miezul nopții nu pregetă să vină, de la oarecare depărtare, să ne încurajeze, să se roage, să plângă cu noi și pentru noi. Așa se comportă un pastor adevărat. A fi pastor nu înseamnă doar să rânjești fals la amvon și să predici când nimic nu ai a spune. Sau să spui de Dragostea lui Isus pe care  n-ai simțit-o niciodată, căci să plîngi cu cei ce plâng este o mare virtute, este parte din Dumnezeu care ne-a iubit până la jertfă, deși nimeni nu a meritat asta. El, Ștefan Ivan, se crede a fi mai curat, mai sfânt mai apreciat de divinitate, ( atitudinea fariseului din scriptură). Săracul de el, vai săracul, crede că nimeni nu-i cunoaște ambiția care a ajuns obsesie: să-l strivească pe Ianovici să se ridice el, Ștefan Ivan, indistructibil, incoruptibil, Mare și Sfânt, precum domnitorul Ștefan cel Mare. Eu pe Ivan l-am perceput ca pe un om slab, căci oamenii tari, cinstiți, sunt aleși și puși deoparte de Domnul, la antipod sunt cei slabi, dar obsedați de funcții înalte, care fac orice să-și atingă scopul secret. Și s-a văzut clar că a folosit toate pârghiile ca pastorul Florin Ianovici să fie discreditat, anihilat, strivit. Dacă nu a reușit, complotînd cu alții, cu  mărturia acelei Niță Adriana, s-a acționat pe alte căi,  s-au găsit alte chichițe, doar doar va fi distrus și locul lui să rămână liber...să se cațere el liniștit pe munca altuia și să-și împlinească ambițiile ascunse.

Totuși, nimeni nu se poate ascunde de fața lui Dumnezeu PS. 139. Unde ambiția se tolerează și se sprijinește tacit, unde se calcă peste suflete, unde mândria și invidia a ajuns să facă victime, Dumnezeu nu poate să-și facă simțită prezența, El Sfânt, Sfânt, Sfânt, de trei ori Sfânt.  Sper ca în al doisprezecelea ceas, Ștefan Ivan să se reculeagă și să se smerească în fața Domnului. Mă rog ca să-i fie iertată atitudinea și faptele nedemne de un creștin, care se vrea a fi în fruntea poporului, a  unei biserici care de fapt nu-l vrea în fruntea ei. Dar ce-i pasă lui de biserică? A ales replica lui Lăpușneanu, pe care și-o amintește de pe băncile școlii: dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau....

Dumnezeu să aibă milă de Betel!

elena marin alexe

Despre har cu pastorul Daniel Cocar

Sunt atîția creștini care se „zbenguie și desfată” în răzbunarea, dreptatea și mînia lui Dumnezeu. Ei sunt consumatori ai plăcerii de-a vedea aplicată pedeapsa lui Dumnezeu asupra altora (nu asupra lor). Sunt focalizați pe pedeapsă și dreptate și numai despre ea ar vorbi. Fața lor se îmbujorează doar atunci cînd aud că cineva a fost „pedepsit” de Dumnezeu. Ei vor doar dreptate și răzbunare, foc, pucioasă și iad, uitînd că dacă Domnul s-ar comporta după cum ar vrea ei, primii care ar ajunge în iad și ar avea parte de răzbunarea lui Dumnezeu, ar fi tocmai … ei
.
Ar păți ca sora Marta (Luca 10:38-42), care ar fi așteptat ca Maria să fie mustrată de Isus, dar cînd colo, tocmai ea, (imaginați-vă), a fost mustrată de Domnul!
Noi însă să fim ca Domnul Isus și să ne concentrăm pe ceea ce Domnul se concentrează: pe Bunătatea lui Dumnezeu. Să ne concentrăm pe vindecare, pe ridicare, pe încurajare, pe eliberare, pe restaurare și pe … salvare. 

Vă invit în Atelierul de reparat oameni :
https://cocardaniel.wordpress.com/2017/01/28/harul-teologia-omiterii/ 

  Deseori mă furişez  în Atelierul de reparat oameni, blogul lui Daniel Cocar, să mai sorb o gură de aer proaspăt. Îl ştiu de prin 2000, de când păstorea biserica Golgota din oraşul de pe Bega. M-a uimit faptul că biserica era arhiplină şi dimineaţa se ţineau două servicii ca să poată intra toţi membri, biserica fiind neîncăpătoare.   
-Bine aţi venit la Golgota, aşa eram întâmpinaţi duminica dimineaţă de pastorul  Cocar, care ne zâmbea şi ne vorbea într-un limbaj uman şi duhovnicesc fără ...coada limbii de lemn atât de uzitată de majoritatea .. Pe fundalul bisericii trona o cruce mare pe care era depus steagul României. Mi-a plăcut mult asta. Era ca o chemare la pocăinţă a întregii ţări. La rugăciune se aprindea focul Duhului sfânt şi pentru prima dată într-o biserică baptistă am auzit Aleluia... S-a luptat mult să mărească spaţiul bisericii şi ...după atâta trudă, când totul a fost realizat, conducerea cultului l-a mazilit invocând o vină mai veche. Eh, ce să spun...decât că Dumnezeu să-i ierte pe cei care se consideră fără păcat.
Acum îi urmăresc cu mare interes blogul şi azi m-am gândit să vi-l împărtăşesc ca să vă înfruptaţi  şi voi prieteni din slova biblică explicată de Daniel Cocar, pe înţelesul tuturor.

elena marin alexe

Mai vino, Doamne

Mai vino, curăteste, Doamne,
Inima mea de uscăciune,
Aprinde focul sacru-n mine,
Mă scoate iarăşi din genune.

Te chem, de-aici din valea morţii,
E prea grea lupta, mă doboară,
Să-mi fii Tu sprijin şi tărie,
Nu-mi lasa sufletul să moară.

Mai vino, Isus, hai, priveste,
Căci inima-mi de dor oftează,
Mai spală-mi haina, mă-noieşte,
Să simt cum Duhul Sfânt lucrează.

Vreau să fac voia Ta, Isuse,
Dar cel rău se împotriveste,
Îmi pune bariere-n cale,
Te chem să vii, mă izbăveşte!

Deschide-mi ochii să-Ţi văd slava,
Mai dă-mi putere şi răbdare,
Să pot să-ngenunchez ispita,
Ce-n faţa mea ades apare.

Din cartea Ta cu bucurie
Să tot citesc, s- ascult de Tine,
Mai umple-mi inima de viaţă,
Ca sa-nflorească pacea-n mine.

Să nu-mi fie zadarnic mersul
Ori închinarea-n casa-Ţi sfântă,
Cu sânge sfânt mă unge Doamne
Vorbeste, roaba Ta ascultă!

Tu nu vrei aparenţe fade
În rugăciuni şi în cântare,
O hibă a creştinătăţii,
Ce printre noi ades apare.

Îmi ceri o inimă curată,
Plină de milă, modestie,
Să locuieşti doar Tu de-apururi
Aşa mă vrei cu gelozie.

Vino Isuse, căci ştii bine
Ce încercări îmi ies în cale,
Nădejdea mea este firavă,
În loc să urc, o iau la vale.

Îmi plec din nou fruntea -n ţărână
Cu tot ce am mă predau Ţie
Tu eşti în inimă tezaur,
Rămâi cu mine pe vecie.

elena marin alexe

.

Atenţie la Biblie părinţi!

Mă doare fizic toată drama acestei familii greu încercate. Sunt mamă a trei copii şi acum sunt şi bunică. Am fost şi eu copil la părinţii mei şi da, nu sunt de acord cu pedepsele fizice, Dar îmi amintesc ce fel de copil răzvrătit eram de pe la cinci, opt ani şi după chiar. Vorbele tatălui meu îmi treceau pe lângă ureche, de cele mai multe ori. Nu consider că o admonestare verbală, ori o palmă la fund este pedeapsă, în urma căreia copilul să poată fi luat din sânul familiei şi dat unor străini? Copiii mei nu au fost bătuţi, poate accidental o palmă, după care plângeam tot eu, dacă asta vreţi să ştiţi, însă nu toţi copiii ascultă doar de cuvânt, căci dacă ar fi aşa, Doamne, ce uşor s-ar mai creşte copilul...Vă dau un mic exemplu: - Copilul de 5 ani stă la masă şi mama răstoarnă mămăliga în farfurie.Copilul vrea cu tot dinadinsul să bage degeţelul în mămăliga fierbinte, mama cu vorbe dulci îl imploră să nu o facă, tatăl alintându-i creştetul îl roagă şi el, dar micuţul dând din mâini şi vociferând: nu vreau, lasă-mă în pace... o ţine pe a lui...Îl lăsaţi să se opărească, ori îi daţi peste mânuţă? Ori dacă micuţul insistă să introducă cuiul în priză, îl mângâiaţi? Sau dacă din prea mult răsfăţ copilul îţi dă palme peste ochi, te trage de păr şi vorbele tale nu-l pot opri, ce faci? Fiţi sinceri cu dv. Nu-l admonestaţi cu o mustrare de vorbe şi o urecheală?
Nu consider că pentru o palmă  dată poate sub o influenţă nervoasă, în urma unor atitudini obraznice, ori în urma neascultării copilului şi spre binele lui...cineva are dreptul să confişte copiii cuiva. Cum poate iubi altineva copilul meu mai mult decât mine? Eu după ce primeam urecheala, meritată, primeam cu dragoste şi mângâierile şi toată afectiunea părinţilor mei şi înţelegeam că mustrarea primită era o lecţie că aşa nu trebuie să mai fac. Dacă cineva m-ar fi despărţit de ei, cred că mi-aş fi dorit să mor mai bine. Ce, crede cineva că într-o relaţie, de orice tip este numai miere? Imposibil. Mersul vremurilor mi-a arătat că tot ce au construit părinţii mei în mine a fost benefic şi datorită lor, educaţiei primite, sunt azi o femeie împlinită şi o fiică de Dumnezeu binecuvântată. Educaţia, perceptele biblice primite, le-am dat mai departe copiilor mei. Sunt mândră de ei, de toţi trei. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru părinţii mei, îi pomenesc adesea.
Dacă acum legea permite copiilor să-şi pârască părinţii pentru orice, dacă sunteţi de acord cu asta, atunci vă rog să şi urmăriţi parcursul acestor copii de-a lungul anilor. Ei devin sigur, mincinoşi, hoţi, violatori, adulterini, sau mai pe scurt- scursura unei societăţi bolnave, decadente, căci ce societate poate fi sănătoasă fără Dumnezeu?
Pentru a nu fi înţeleasă prost, declar că detest părinţii care îşi bat copii cu cureaua, cu palmele peste tot pe unde apucă, unii chiar cu pumnii, cu diverse obiecte. Aceştia nu merită numele de părinţi. Dar detest şi părinţii care ignoră total educaţia copiilor spre distrugerea acestora din urmă.

Atenţie la Biblie părinţi!

elena marin alexe- ian.2016

Adevărul... lui Ivan Turbincă

       

        Sunt consternată de cei trei nemernici din Brăila şi nu pot să nu mă întreb:

- Oare aşa mult s-a denaturat natura umană? Oare  nu cumva se înmulţesc monştri de lângă noi? Nu cumva avem şi noi partea noastră de vină, când am stat nepăsători şi din laşitate sau comoditate am închis ochii la unele manifestări sălbatice?

Doamne, Doamne, în ce lume trăim? Nu ne lăsa singuri , Doamne!

      De la o vreme nu mai înţeleg ce se petrece în mintea românului.Zilnic veşti tot mai şocante mă fac să îmi pun întrebarea, dacă nu cumva regresul a pus stăpânire peste ţara noastră.

Minciuna şi hoţia, răutatea şi mârşăvia, lipsa de recunoştinţă şi de respect pentru tot ce este benefic sufletului, au invadat mintea şi inima românilor şi nu numai.

Violatorii cresc ca ciupercile după ploaie şi cazurile de răsunet naţional nu mai sunt excepţii, violenţe asupra bietelor animale aduc şi ele o pată peste naţiunea noastră, popii fură oasele sfinţilor de prin mănăstiri...Dumnezeu ştie de ce, ce o fi în planul lor şi cum se mai pot numi ăştia creştini? Tot mai multe crime care te lasă fără grai din pricina violenţei cu care se fac, părinţi sinucigaşi şi ucigaşi de copii şi viceversa, lideri , oameni de valoare cândva, care îşi vând cinstea la mezat, pentru un castron de linte, ce le va distruge libertatea şi onoarea în final. O dorinţă generală de a face rău aproapelui cu orice preţ, de a-l murdări, a-l hărţui, chiar cu preţul ridicolului îi bagă pe unii în CARUSELUL DIAVOLULUI şi-i determină să urască fără motiv, până într-acolo încât să îi vrea la pământ chiar pe cei care cândva le-a făcut mult bine.Astfel binele răsplătit cu rău este partitura preferată a românului.

   

     Toate aceste lucruri mă fac să-mi amintesc de povestea lui Ivan Turbincă şi i-aş da dreptate (sic) lui Ion Creangă, oarecum, dacă nu ar fi pură ficţiune. Asta pentru-că între noi fie zis, după el, unii oameni s-ar trezi în rai şi...negăsind acolo cele lumeşti, diverse plăceri, vicii, răutăţi, nu le-ar fi pe plac, deloc, pacea şi sfiinţenia raiului şi l-ar  părăsi în grabă ,alegând iadul.

    Nu mă mai întreb de ce se întâmplă aceste nenorociri printre oamenii, căci răspunsul vremurilor din urmă l-am găsit în Biblie, dar mă întreb de ce îşi mai pierd oamenii timpul amăginde-se, afirmând că sunt creştini, frecventând o biserică, pozând în oameni de bine, făcându-şi cruce la fiecare pas, dacă în fapt sunt plini de ură, răutate, ingratitudine, lipsă de respect, de dragoste, lipsă de milă, de bun simţ? Ce au de câştigat? Dacă nu le place mila şi dragostea faţă de aproapele, de ce tind să ajungă în rai, căci acolo domneşte Dragostea? Sigur nu este locul lor acolo şi cred că mai bine ar fi să trăiască după pofta inimii şi nu după perceptele lui Dumnezeu, pe care vor să-l amăgească,  vezi doamne că sunt creştini...de parcă Dumnezeu nu le-ar cunoaşte adâncul inimii...

Vai , vai ţie, omule, care încerci să-l minţi pe Cel ce te-a creat! 

Biblia nu minte:

2 Timotei cap.3

1. Să ştii că in zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudărosi, trufasi, hulitori, neascultatori de părinti, nemulţumitori, fără evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. trădători, obraznici, ingâmfati; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.

13. Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi.

 Bine-nţeles că şi anul acesta mulţi se vor buluci la moaştele sfintei Parascheva, uitând că unii dintre propovăduitorii lor  au furat acum câteva zile dintr-o mănăstire,  mâna sfântului Haralambie...

Totuşi speranţa moare ultima, aşa că îmi place să cred în revigorarea naţiunii noastre, să nu mai circule despre români veşti care de care mai şocante, ci din contră să se spună că suntem un popor credincios, milos, doritor de bine, plin de dragostea lui Dumnezeu, cinstit, evlavios, cu o inimă bună şi înţeleaptă.

Doamne ajută!

elena marin alexe

E IARNĂ DOAMNE

Motto- Când ne cuprinde întristarea
           E iarnă Doamne printre noi
           Si batem palma cu blazarea
           Deşi vedem că suntem goi

E iarnă Doamne, când tristeţea
Se aciuieşte-n gândul meu,
Eu caut şi găsesc justeţea
Numai în Tine, Domnul meu.

E iarnă Doamne, cerul tace,
Iar anii mei ca fumul pier,
Însă nădejdea aripi face
În rugaciune catre cer.

E iarnă Doamne, ziua scade,
Iar nopţile sunt tot mai lungi,
Iubirea Ta în mine arde,
Căci Tu mă chemi, nu ma alungi.

E iarnă Doamne, Eşti viaţa,
Eu doar un bulgăre de lut,
Tu m-ai ales din veşnicie
Şi cu Lumină m-ai umplut.

E iarnă Doamne si cuvântul
A-ncremenit şi n-are rost,
Cât timp va exista pământul
Tu eşti Isuse, eu am fost...

 elena marin alexe

FANATISMUL UCIDE

 Libertatea mea de exprimare trebuie sa se opreasca acolo unde atinge libertatea semenului meu!

Orgoliul prostesc este vina principală pentru  atentatul din Franţa. Păi dacă eşti ziarist, ai acces la lumina literei care înnobilează omul, cum să faci asemena greşeală, să provoci o mişcare religioasă, fanatică, care are la activ MII DE MORŢI? Cui ajută curajul de a arăta petele brune de pe faţa islamului ? Crede cineva că prin ironii, caricaturi, poate slăbi nebunia uneori  fatală, a islamiştilor?  Ce facem , le dăm "apă la moară" acelor oameni care sub forma lor primitivă vor să-şi impună credinţa în lume?
 Da, islamiştii şi mişcarea lor este nocivă, dar nici noi, creştinii, nu avem voie să ne batem joc sub diferite forme, de credinţa lor. Se ştie că fanatismul religios , de-a lungul istoriei a făcut milioane de victime. Dumnezeu nu aprobă crima, nici în numele Lui, măcar. Culmea este că toate popoarele au un ţel comun - PACEA, dar unii nu înţeleg că această noţiune este de factură divină şi se poate câştiga doar prin ea însăşi. Ne răzbunăm pe islamişti cu desene caraghioase , cu fotografii, cu articole contra lor şi aşteptăm CE? Oamenii aceia SUNT REDUŞI  LA ESENŢA PRIMITIVĂ, TRIBALĂ, iar noi, chipurile popoare civilizate, îi provocăm cu jicniri la adresa religiei lor, lovindu-i în ce au ei mai scump. Nu aşa, nu  se arată curajul, insultând religia semenului tău, ci se provoacă nebunia, moartea, dezastrul.

De ce , Doamne, să moară oameni nevinovaţi, din pricina unui aşa zis curaj? A nu se confunda curajul cu prostia! 
-Doamne ai milă de oameni, căci sunt creaţia ta. Dă un strop de înţelepciune şi şterge lacrima lumii!

elena marin alexe

Printre ruine

Îmi număr zilele şi anii,
Privesc la tot ce am făcut,
La împliniri, sau la păţanii,
La tot ce-n viaţă-am petrecut.

Ce mult aş vrea să pot întoarce,
În mine, timpul ce s-a scurs,
Aş îndrăzni şi aş preface
În bucurii al meu recurs.

Dar vremea nu are zăbavă,
Nu mai priveşte înapoi,
Iar în a inimii enclavă
Se-adună râuri de noroi.

Nu mai pot, Doamne, viaţa-mi zboară,
Nu ştiu cât timp a mai rămas,
Mai trece-o zi, se face seară,
Tristeţea creşte fără glas.

Pot doar să plâng, să-mi cer iertare,
Mulţi ani la rând am irosit,
Te rog, dă-mi Doamne îndurare,
Tu, singurul, ce m-ai iubit.

În frământările din mine
Aprinde foc din Golgota,
Să construiesc printre ruine
Ce-a mai rămas din viaţa mea.

Cu glasul stins te chem Stăpâne
Şi ruga-n mine curge lin,
- Coboară, Doamne, zări senine,
Sunt fiica Ta , la Tine vin.

Eu , ca şi frunza-n plină toamnă
Mă ofilesc sub crucea grea
Şi pot să cad sub aspre vânturi
De nu m-ar ţine mâna Ta.

La ceas de cumpănă, Isuse,
Aştept să curgă har din cer,
Să-mi şteargă lacrimile curse,
S-alunge al iernii aspru ger.

Mai vreau să-Ţi spun, că-ntre ruine
Rămân şi Te voi aştepta,
Ţi-am pregătit un loc în mine
Şi-am aşezat lumina Ta.

Ochiul din mine

Îmi şchioapătă pasul ascuns printre flori,
fierbinte fiorul mă poartă spre nori.

Albastru ca zarea e sufletul meu,
sensibil şi tandru doineşte mereu.

Pe umeri ţin greul, pe palme cununi,
la chip am lumină, în ochi port genuni.

Mă doare tristeţea şi plâng uneori,
ca roua discretă ce cade  în zori.

Ascunse de lume  prin cele cămări
păstrez nestemate ce-aduc alinări.

Mă-nchin liniştită când zorii răsar,
am candela vie şi-n inimă jar.

Spre Tine privirea abia se ridică,
Ce mare eşti Doamne, cât sunt eu de mică!

elena marin alexe

Amurg

Un amestec de roşu şi verde
Printre ramuri de plop, strecurat
Cu o sită de aur măiastră,
În culori de Eden ruinat.

Plânge şi firul de iarbă,
De vântul trufaş asuprit,
Tremură crengile, mute,

În adânc de amurg liniştit.

Obosit este pasul, ce-atinge
Puntea de peste pârău,
Copleşită de-aduceri aminte,
Mă adun între bine şi rău.

Eu, ca şi toamna, Părinte,
Un amestec de roşu şi verde. 

Dar mai pâlpâie-n mine nădejdea,
Că există un ochi ce mă vede.

elena marin alexe 2009.