Se afișează postările cu eticheta rugaciune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rugaciune. Afișați toate postările

duminică, 15 februarie 2015

Nu-i uşor să urci



Să urci spre colinele albe
nu-i drumul atât de uşor,
mai cazi, te răneşti, câteodată
lumina se-ascunde sub nor.

Atunci crezi că nu mai poţi merge,
prin beznă n-ai cum să păşeşti,
aluneci mereu pe cărare,
te-ntrebi de mai poţi să iubeşti...

Te pleci la izvor cu speranţa
că apă vei bea din belşug,
dar iată, te-adapi doar cu lacrimi,
din zori până către amurg.

Nimic nu te-opreşte din cale,
nici rănile care te dor,
la piept strângi eterna dorinţă,
să-ţi fie traiul dulce zbor.

Citeşti într-o carte străveche,
că deşertăciune e tot,
pe dată-nţelegi rostul jertfei
şi-ngaimi într-o rugă: nu pot...

Priveşti înspre cer, cu mirare,
de ce nu se schimbă nimic?
şi râul de amărăciune
devine acerb inamic.

Degeaba aştepţi bucurie,
orice-ai încercat s-a topit
ca fulgul de nea, când e soare,
speranţele s-au năruit.

Te frângi în suspine şi glasul
se zbuciumă-n tine acum,
ai vrea să-ţi găseşti alinare,
puteri, să porneşti iar la drum.

De sus, Cineva te priveşte
şi mâna-ţi întinde la greu,
aşa că mai urci înc-o treaptă,
când prieten îţi e Dumnezeu.

În suflet se naşte nădejde
şi norul dispare uşor
tu uiţi de dureri şi de lacrimi
când fruntea ţi-o pleci, urci în zbor.

elena marin alexe

luni, 9 februarie 2015

Canon



Vino iar, o dulce rază,
În noapte mă ţine trează.
Cazi pe frunte şi pe suflet,
Pe inimă şi pe umblet.

Şterge lacrimi de sub pleoape
Să te simt cât mai aproape.
Balsam picură-mi pe buze,
Alungă clipe confuze,

Iar în revărsat de zori
Aşterne rouă pe flori.
Lasă vântul să adie
Ca să-i simt blândeţea vie

Sus pe deal lângă izvor,
Să-mi mai ostoiesc din dor.
C-aş zbura, să trec de umbre,
Tălpile să mă preumble

Pe la casa părintească,
Liliacul să-nflorească,
Mândru ca şi altădată
Când eram la mama fată.

Pe taica să mi-l alint
Pe şuviţele de-argint.
Acum inima mă doare
De dor şi de supărare.

Că-mi trec zilele cu anii
Şi adun numai strădanii.
Clipele se duc în fugă
Abia dacă-ngân o rugă,

Când mă culc, sau când mă scol,
Celui Ce mă ocroteşte,
Mă alină, mă iubeşte.
Clipă trece, clipă vine
Doamne dă să fie bine.

elena marin alexe

luni, 10 noiembrie 2014

Votul 16 nov. = gust amar

Se apropie ziua decisivă a votului, în al doilea tur, când românii îşi vor alege preşedintele. Din păcate toată mass media colcăie de injurii, caricaturi, grosolănii, ce mai...mizerii care fac deliciul unei categorii de cetăţeni, ori sila altei categorii. Atâta mizerie la purtător nici că se mai poate vedea, ca la alegeri. Mă apucă ruşinea că sunt aparţinătoare a acestei naţiuni. În nicio ţară democrată nu se ţese aşa duşmănia, ca la noi..Ba, nu-i deajuns că politicienii se scarpină ca de râie şi se împroaşcă reciproc cu jicniri şi lovituri sub centură, că mai nou se implică şi capii bisericii ortodoxe, aducând zâzanie printre români, în loc să semene iubirea de aproapele, aşa cum porunceşte Dumnezeu.
 Nu toţi românii sunt creştini ortodoxi, ci o mare parte sunt , catolici, protestanţi, neoprotestanţi, adventişti, ca să nu mai spun că mai avem şi populaţie necreştină, dar, care face parte din naţia noastră. De ce se "anatemizează" românii care nu au religia ortodoxă? Ce, sunt mai puţin români, decât ceilalţi? Discrepanţa asta dă naştere la ură şi aruncă poporul român în două tabere. Dacă alesul va fi din PSD,  care vor fi urmările pentru creştinii neortodoxi, după alegeri?
Nu dă deloc bine amestecul bisericii ortodoxe în politică? Oare se urmăreşte chiar dezbinarea? Îi invit să recitească 1 Corinteni cap 13.
Toate cultele creştine şi necreştine trebuie să militeze pentru pace şi înţelegere între români.

Dacă Dumnezeu ar fi vrut unicitate şi nu diversitate, ne-ar fi făcut pe toţi de-a valma, să avem acelaşi chip, aceeaşi culoare...şi ce plictiseală ar fi fost. Dar Dumnezeu a iubit diversitatea şi în regnul animal şi în cel vegetal, iar oamenilor rar le este dat să semene perfect unul cu altul.  Tocmai această varietate dă farmec lumii create de El.
Ce să mai zic, doar că eu nefiind ortodoxă mă simt marginalizată şi nu numai eu, desigur. Am rude şi prieteni de-o viaţă, ortodoxi, catolici, mozaici şi de alte religii pe care îi respect şi iubesc şi nu sunt de acord cu manipularea nefirească ce se întâmplă de fiecare dată la alegeri când prietenii se ocolesc şi chiar ajung să se ignore reciproc..Am un gust amar în suflet şi nu ştiu dacă o să mai merg la vot.

PS. Dragi români, fraţilor, indiferent cu cine veţi vota, alegeţi să alungaţi ura şi dispreţul, dintre voi. Iubiţi-vă, căci : DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE!
Semnez- româncă şi creştină
elena marin alexe

sâmbătă, 12 mai 2012

Călătoarea


De ce în faţa încercării
mă simt tot mai debusolată
şi parcă-i tot mai greu pe cale,
iar viata-mi pare aşa ingrată?

Amarul curge fără preget,
de dimineaţă până-n noapte,
iar dinspre Tine drag Isuse,
aud tot mai puţine şoapte.

Deşi mă lamentez în taină
cu greu îmi plec genunchii Doamne,
observ că umăru-mi coboară
spre-a bătrâneţei grele toamne.

Pe fruntea mea s-adună norii
unor tristeţi ce mă apasă,
atât de mult c-aş vrea degrabă
să vii şi să mă iei acasă...

Nu mai găsesc de mult plăcere
în tot ce astăzi mă-nconjoară,
sunt ca o floare ofilită
rămasă pe-un peron de gară.

Aştept în van, dar nu mai vine
şi plânsul mi se ţese-n glas,
până ce trenul va ajunge
nu ştiu cât timp a mai rămas.

Pe lângă mine trec agale,
glumind pe negrele cărări ,
indiferenţi si nestatornici
alţi călători spre alte zări

Mi-s pumnii plini de lacrimi, Doamne,
şi-i tot golesc, se umplu iar,
căci din adâncul meu răzbate
recunoştinţă pentru har.

Încă mai am speranţă-n suflet,
chiar de mi-ar fi mâine mai greu,
am scrisă-n mine-ncredinţarea
că-L voi vedea pe Dumnezeu!

Abia acolo, sus, în slavă,
EL va privi spre pumnii mei
şi palmele-I ce-au fost străpunse
vor şterge lacrima din ei.

elena marin alexe

marți, 13 martie 2012

Linia vieţii

Mi se încălzesc mâinile
la flacăra domoală
a rugăciunii,
care se zbate atinsă de neputinţă,
printre bobiţele fierbinţi,
stropşite în palmele stinghere,
îngheţate.
Odată pornit,
potopul lacrimilor
îşi croieşte vad,
pe făgaşul abia schiţat
spre linia vieţii,
până la finalul
comediei umane,
atât de uşor de atins,
dar imposibil de perceput,
ca o ironie
a destinului.

Într-un tărziu,
umezeala manşetelor
mă anunţă că am învins..
Mâhnirea bate din aripi,
îndepărtându-se
temătoare,
în timp ce
inima mea, gustând tihna,
îşi aşterne culcuşul
înfiripat
pe-o geană de Lumină.

elena marin alexe

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Hora gândurilor

Daca e vineri, Hai la plimbare la brat cu poezia!


Mă împiedic de trăirile
ag
ăţate haotic
în adâncimile uneori reci,
alteori fierbin
ţi,
dar niciodat
ă calde,
din mine.
Grijile s-au sfătuit
s
ă mă înconjoare
precum
şalul înfăşurat pe umeri,
într-o îmbr
ăţişare intimă,
atât de apropiat
ă,
încât le simt pulsul dureros,
inconfundabil.
De
şi adunate la gura sobei,
încurajate de fl
ăcările vii,
mâinile r
ămân reci
şi mă privesc
cu indiferen
ţă totală.
Inima î
şi numără
b
ătăile până când
îmi d
ă fiori
de ghea
ţă.
Privirile agitate caut
ă
r
ăspuns printre rândurile
ascunse, de
şi la vedere,
din Cartea C
ărţilor.
În cui se agit
ă
uitat
ă de timp,
ca o slab
ă speranţă,
oglinda veche,
reg
ăsită printre amintiri
ce pecetluiesc
un basm de demult..

Doar focul inimii
se mai prinde în hora gândurilor
tainice si mistuitoare.
Rug
ăciunea îşi croieşte drum
spre agonie,
pân
ă atinge culmea liniştii
şi strânge în braţe răspunsul
focului devenit sacru.

elena marin alexe-2012

duminică, 6 noiembrie 2011

Cosuleţul cu mere de aur Psalm 23


(O cantare a lui David.)
1. Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.
2. El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna;
3. imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau.
4. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.
5. Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el.
6. Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele. 

Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta.
2 Timotei cap.1:7

miercuri, 27 iulie 2011

În noaptea teiului în floare


În noaptea teiului în floare,
Îmi număr paşii pe alee,
Parfumul naşte încântare,
Între natură şi femeie.

În noaptea teiului în floare,
Lumina nu se mai aprinde,
E bezna mai aţâţătoare
Şi-o vrajă rece se intinde.

În noaptea teiului în floare,
Alunecoasă luna trece,
Salut-a cerului grandoare,
Rămâne însă pururi rece.

În noaptea teiului în floare,
Colind pe străzi întunecoase,
Dau mâna cu înfiorare,
Cu flori, copaci, garduri şi case.

În noaptea teiului în floare,
Mă-mpac cu cerul şi pământul,
Iubesc şi mângâi iarba mare,
Vorbesc cu stelele şi vântul.

În noaptea teiului în floare,
Tristeţea-n taină mă surprinde,
Iar băncile îmbietoare,
Cu mângâiere m-ar cuprinde.

În noaptea teiului în floare
Îngenunchez înfiorată,
Mă las purtată de splendoare,
Prin văl de stele-nveşmântată.
elena marin alexe

marți, 14 iunie 2011

Ochiul din mine


Îmi şchioapătă pasul ascuns printre flori,
fierbinte fiorul mă poartă spre nori.

Albastru ca zarea e sufletul meu,
sensibil şi tandru doineşte mereu.

Pe umeri ţin greul, pe palme cununi,
la chip am lumină, în ochi port genuni.

Mă doare tristeţea şi plâng uneori,
ca roua discretă ce cade  în zori.

Ascunse de lume  prin cele cămări
păstrez nestemate ce-aduc alinări.

Mă-nchin liniştită când zorii răsar,
am candela vie şi-n inimă jar.

Spre Tine privirea abia se ridică,
Ce mare eşti Doamne, cât sunt eu de mică!

elena marin alexe

vineri, 4 martie 2011

Emma Repede ( Moroşan) accidentată!

Vă invit să ne rugăm pentru Emma !

Astă noapte, în jurul orei 00.00, pe DN 17, spre ieşirea din Sieu-Măgheruş  Cristian Repede şi soţia sa, Emanuela, ambii în vârstă  de 24 ani au avut un accident de maşină, în timp ce se întorceau acasă în Bistriţa, de la o seară de evanghelizare. S-ar părea că şoferul a adormit la volan şi a pierdut controlul maşinii, care părăsind carosabilul, s-a răsturnat.  În urma accidentului  Cristi este în afară de orice pericol, însă Emanuela Repede (Moroşan) a fost transportată la Spitalul de Urgenţă, Județean Bistrița.
Luni va fi transportată la Cluj unde i se va face o intervenţie chirurgicală pe coloană.

Fac apel către toţi cei care au credinţă  în puterea lui Dumnezeu, Să ne unim în rugăciune, pentru ca starea Emmei să se  îmbunătăţească. Dumnezeu are nevoie de vocea ei deosebită si noi cei care o preţuim deasemenea.

22. Si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui.
23. Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau, Isus Hristos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El.

Emma, suntem cu sufletul şi inima lângă tine, toţi cei care te iubim şi te preţuim!


Moment de la nunta Emmei. Impreuna cu fiica mea Lidia!

joi, 11 februarie 2010

Plans de verde

Ascunse prin colturi de vis
Ganduri, nadejdi ce se frang
Incerc sa le-astern pe hartie
Zadarnic. Azi mainile plang.

Duios, gestul mangaie parul
Priviri  nevazute si reci
Pe-obraz boarea serii aduce
Lumini peste dorul ce-l treci

Surprinsa-n mister amintirea
Coboara pe scari nevazute
Si picura lacrimi pe gene
Din vechi dureri renascute.

Mirarea, discret isi alunga
Prin colturi de dor neatins
Tristetea in alb de zapada
Ce-si plange si unicul vis.

Dar tainica soapta, nadejdea
Se pleaca cu mila in glas
Prin hauri de suflet aduce
Un verde, din vara ramas...
elena marin alexe - febr.2010.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Dacă este Duminică, este rugăciune...

foto- Simona Onet

Se apropie ziua de Duminică,când închinătorii adevăraţi merg la biserică să -şi aducă jertfa de închinare Domnului Isus Hristos, Mântuitorul nostru.
Nu înseamnă că în celelalte zile, El nu merită închinarea noastră, dar ziua de Duminică este ziua dedicată de către creştini, Domnului. Tineri, bătrani, indiferent de denominaţiunea din care facem parte, ne îndreptăm gândurile şi paşii către locaşul de închinare şi ne bucurăm să-I aducem Lui darurile inimii noastre, sau durerile nespuse înca nimănui, după caz, să ne întâlnim cu fraţii şi surorile noastre, prieteni dragi Un lucru este clar: că toţi mergem acolo datorită credinţei noastre în puterea de iertare, vindecare, miluire şi învăţăturii sfântului cuvânt al Cărtii Cărtilor, sau Bibliei cum i se mai spune.
Măcar în această zi, vă îndemn, să lăsăm celelalte grijuri şi ocupaţii de orice fel şi să-I dedicam Lui această zi, drept mulţumire pentru dragostea cu care ne inconjoară clipă de clipă.

Poate o să-mi spune-ţi că sunteţi tineri şi că doar babele mai merg la biserică...
Îmi pare rău sa vă contrazic, dar eu spun că indiferent de vârsta pe care o aveţi, ZIUA DE MÂINE NU VĂ APARŢINE, ci este graţia Lui !

Aveţi probleme pe care vreţi să le spuneţi LUI, sau aveţi motive să-I mulţumiţi ?

Eu, sincer am şi probleme în care vreau să-I cer ajutor, dar am şi motive destule să-I mulţumesc .





elena marin alexe