Gânduri...în săptămâna patimilor

Tu, Doamne, ai fost smerit - eu mai am mândrie, dar o numesc demnitate
Tu, Doamne ai avut milă de mine- eu nu prea cunosc mila...
Tu, Doamne, mă îngăduiești în fiecare clipă - eu nu pot îngădui pe cel de lângă mine
Tu, Doamne, ai răbdat ocara și n-ai deschis gura – eu nu pot să rabd nedreptatea
Tu, Doamne, mi-ai spus să Te ascult - eu ți-am întors spatele
Tu, Doamne, ai plâns și Te-ai rugat pentru mine - eu nu am timp să mă rog pentru alții
Tu, Doamne, ai disprețuit rușinea – eu mă rușinez uneori și nu Te mărturisesc
Tu, Doamne, m-ai iertat și mi-ai aruncat păcatul în marea uitării – eu iert, dar nu pot să uit
Tu, Doamne, ai părăsit cerul de dragul meu – eu Te-am părăsit pe Tine, pentru lume
Tu, Doamne, mi-ai dat Dragoste - eu dau ură
Tu, Doamne, ai murit și ai înviat pentru mine- eu pot doar să-ți MULȚUMESC
și să Te rog IARTĂ-MĂ ISUSE!

1. Aşa cum sunt, la Tine vin!
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin!
/: Mă spală-n sângele-Ţi divin!
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
2. De îndoieli sunt apăsat,
De ispitiri, împresurat,
/: Slăbit de valuri, mult purtat.
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
3. Aşa cum sunt de rătăcit,
La Tine vin, să fiu scutit,
/: Să fiu bogat şi fericit,
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
4. Aşa cum sunt, Tu mă primeşti!
Păcatul nici nu-mi aminteşti;
/: Crezând Ţie, mă mântuiesc.
O, Mielule, eu vin, eu vin!   

 elena marin alexe

Când tăcerea devine de plumb

Motto- “Lumea a devenit un loc periculos de trait, nu din cauza oamenilor rai, ci din cauza oamenilor care nu fac nimic, oamenilor indiferenti, oamenilor care ce vad nu vad si ce aud nu aud.”

Dacă aş asemăna conducerea cultului penticostal cu clopotele unei uriaşe catedrale, clopote care tac, deşi restriştea îşi arată colţii hidoşi, parcă s-ar cere o întrebare retorică: de ce nu bat clopotele adevărului? Apostolul Pavel în 1Cor. îmi descrie atributele dragostei lui Dumnezeu, care printre altele, crede totul. Am aliniat vesetele din Corinteni începând cu vers. 4 şi continuând, făcând o acoladă între John Pop şi Florin Ianovici. Nu-i cazul să vă dau eu răspunsul care  a rezultat, poate fiecare să-l afle.
Eu îl cred pe pastorul Ianovici, nu pe cei care fierb veninul la foc molcom.

E dureros că împotriva adevărului s-au aliat doi pastori din comunitatea de Bucureşti, Oros şi Meştereagă, aşa se spune pe la colţuri. Nu ştiu cine sunt, nu am auzit până acum de ei, deci nu vreau să spun nimic  în privinţa lor. Dar, dacă chiar sunt nevinovaţi şi nu au participat la acest complot împotriva pastorului Ianovici, de ce nu dezmint aceste zvonuri? Oare de teama lui J.P? Eu una pot înţelege: ori sunt vinovaţi de furnizarea probelor cusute cu aţă albă şi nu mai pot ieşi din cercul vicios al lui J.Pop, ori comunitatea de Bucureşti nu le permite acest lucru.

Încă se mai cern mizerii asupra pastorului Ianovici,  conducerea cultului tace şi tace, iar creştinii se împart în două tabere. De ce nu se vrea lumină în acest caz? Cine are interes obscur pentru denigrarea lui Florin Ianovici, nu realizează că toată avalanşa bârfelor murdăreşte tot cultul Penticostal.
Pe cât de fericită eram când a început mişcarea de susţinere a fam. Bodnariu, văzând dragostea frăţească la unison, o putere care poate muta şi munţii , îmi spuneam, pe atât de ruşinată mă simt acum şi profund dezamăgită de atitudinea celor care au pretenţia să se numească fraţi şi să afirme că fac parte din trupul lui Hristos. S-o luăm logic.Cum e posibil ca pe fr.Ianovici să-l chinuie o criză de astm, să nu poată respira de durere şi eu, poate, piciorul drept, să bat tactul unei melodii auzite doar de mine şi să-mi doresc să dansez? Mai fac eu parte din trupul lui Hristos? Mai pot afirma că sufăr cu fratele meu?

 Îmi place să cred că şi cei din Conducerea cultului fac parte din trupul divin. Dacă da, s-o dovedească.

PS.Am scris asta deoarece unii dintre prieteni mă evită, alţii îmi dau replici amare, iar eu nu am nici o vină, decât că, am ales să spun adevărul, aşa cum îl simt.

elena marin alexe

Aniversare 63

Acum câteva zile,  am mai dat o filă în cartea vieţii mele. Mi-au fost aproape copiii de la Cluj, Lidia şi Sergiu Posteucă, cu nepoţeii, Alexandra, Emi şi Andreea, Simona şi Vlad Oneţ au venit şi ei din Bucureşti, iar lor li s-a adăugat Fiul meu Robert Alexe cu soţia Mary şi nepoţeii, Robert şi Miriam.

Curtea noastră a devenit parc de maşini...iar noaptea s-a luminat de veselie şi glasuri zglobii... Dumnezeu mi-a ascultat ruga şi mi-a dăruit momente de eternitate. Nici nu ştiu cum au trecut cele trei zile de bucurie.

Acum sunt încă sub portalul emoţiilor şi încă visez că am curtea plină. Doar liniştea deplină mă convinge că timpul s-a scurs şi a luat cu el momente minunate, dar mi-a lăsat deschisă o fereastră prin care vin amintirile....

elena marin alexe

Rugă

Dezleagă-mi Doamne buzele
gata să te laude
adună-mi gândurile răvăşite
clăteşte-mi lumina ochiului interior
despovărează-mi umărul
spală-mi picioarele obosite de drum lung
trezeşte-mi inima adormită
unge-mi cu tină ochii
mă poartă în LUMINĂ

Du-mă la cruce
eliberează-mi braţele de poveri omeneşti
nu plec până nu-mi vei ciopli uscăturile
şi-mi vei altoi viţa Doamne
strigă-mă pe nume ca atunci
când eram prăbuşită în praful drumului
căci în fiecare dimineaţă
te simt alături de mine
şi totuşi mi-e tare dor de vocea Ta

Ascultă-mă cu inima
atunci când ruga mi-e şoaptă
şterge-mi lacrima însoreşte-mă
din ochii Tăi curge balsamul
şi la glasul Tău dispar himerele
Tu eşti primăvara veşnică
sub dragostea Ta înfloreşte bucuria
uite floarea sufletului meu
pecetluieşte încă o zi de har

elena marin alexe

Nu-i uşor să urci

Să urci spre colinele albe
nu-i drumul atât de uşor,
mai cazi, te răneşti, câteodată
lumina se-ascunde sub nor.

Atunci crezi că nu mai poţi merge,
prin beznă n-ai cum să păşeşti,
aluneci mereu pe cărare,
te-ntrebi de mai poţi să iubeşti...

Te pleci la izvor cu speranţa
că apă vei bea din belşug,
dar iată, te-adapi doar cu lacrimi,
din zori până către amurg.

Nimic nu te-opreşte din cale,
nici rănile care te dor,
la piept strângi eterna dorinţă,
să-ţi fie traiul dulce zbor.

Citeşti într-o carte străveche,
că deşertăciune e tot,
pe dată-nţelegi rostul jertfei
şi-ngaimi într-o rugă: nu pot...

Priveşti înspre cer, cu mirare,
de ce nu se schimbă nimic?
şi râul de amărăciune
devine acerb inamic.

Degeaba aştepţi bucurie,
orice-ai încercat s-a topit
ca fulgul de nea, când e soare,
speranţele s-au năruit.

Te frângi în suspine şi glasul
se zbuciumă-n tine acum,
ai vrea să-ţi găseşti alinare,
puteri, să porneşti iar la drum.

De sus, Cineva te priveşte
şi mâna-ţi întinde la greu,
aşa că mai urci înc-o treaptă,
când prieten îţi e Dumnezeu.

În suflet se naşte nădejde
şi norul dispare uşor
tu uiţi de dureri şi de lacrimi
când fruntea ţi-o pleci, urci în zbor.

elena marin alexe

Aştept ploile

 

 

Aştept ploile să vină
Sol de noapte la fereastră
Să mă legene pe braţe
Plâns de inimă albastră

Ropotind până spre ziuă
Murmur fără de oprire
La poveşti să stăm culcate
Taine curgă în neştire

Spre zori să deschid fereastra
Să dau soarele deoparte
Ploaia molcomă să plângă
Eu s-adorm citind o carte

Aştept ploile să vină
Să ne spunem dorurile
Toamna să ne regăsească
Să nu tragem storurile

Din copaci s-or cerne frunze
Vântul le-a purta departe
Aştept ploile să vină
Cu miros de gutui coapte

elena marin alexe

Când cerul se contopeşte...

Această primăvară mi-a cernut pe inimă nori negri şi am crezut că nu voi mai putea scrie niciodată. Dar, m-a atins Dragostea Lui şi gândurile triste au fugit departe de mine, iar aripile sufletului caută acum zborul spre Înalt.
Elena merge mai departe...

Ating cu degetele oarbe
zarea depărtată.
Nu mă mai mir
că cerul se contopeşte
doar acolo cu marea pătimaşă
de rugăciuni
şi pădurea pierdută
din ochii mei..
De-o veşnicie aproape
sunt amestecate
într-un pahar uriaş
de cristal pur
din care bea Dumnezeu,
doar când
arşiţa şi durerea pământului
ajung până la inima Lui,
la al treilea cer.
Atunci privirile mele
împrumută albastrul cerului
şi-l depozitează
în adâncul sufletului.

Elena M . Alexe

Cel mai bun dentist din Focşani, Omar Khasawneh

Mulţumiri din suflet, celor care v-aţi rugat împreună cu mine. 
Mulţumesc şi Rodicăi Botan pentru anunţ:

"RUGAMINTE PENTRU RUGACIUNE...
De la sora noastra poeta, pictorita Elena Marin-Alexe am primit o cerere de rugaciune. Asta este datoria noastra sa ne sustinem unii pe altii in momente dificile. Iata cererea pe care va rog din suflet sa o onorati. Nu uitati ca la toti ne vine rindul sa trecem prin incercari si din experienta stiu ca e mult mai usor cind treci prin vale si nu esti singur. Iata cererea.

Draga mea.
Am nevoie de susţinere în rugăciune, pentru ziua de Vineri, la amaiză. Merg la dentist pentru o intervenţie dificilă la măseaua de minte. Mulţumesc,din suflet. Dumnezeu să îţi răsplătească cu bucurii. Fii binecuvântată.
Domnul sa fie cu tine Elena.."

El, Tatăl a ascultat rugăciunile nostre şi intervenţia dificilă de care-mi era frică s-a terminat cu bine astazi la ora 11.20.
Mulţumiri aduc din nou dentistului meu şi soţiei sale, dr. Cătălina şi Omar Khasawneh. Orice aş vrea să scriu aici drept mulţumire, nu ar fi deajuns, iar cuvintele ar fi prea sărace.Aceşti medici sunt dotaţi cu multă compasiune faţă de semenii lor şi nu fac nimic la întâmplare. Le-am cerut voie să mă rog şi bineînţeles au acceptat bucuroşi. Cum aveam tensiunea marită 18 cu 11, am revenit a doua zi, adică azi, sâmbătă 8 Dec. pe la ora 10.00. Am aşteptat pe hol căci mai erau doi pacienţi înaintea mea.Cum uşa era deschisă, sincer vă spun că am fost plăcut surprinsă să văd comportamentul lor impecabil şi m-a calmat, nemaifiindu-mi groază de zgomotul frezei..
Apoi mi-a venit mie rândul.Tensiunea era de astă dată 15 cu 10. Anestezia mi-a făcut-o doamna dr. Cătălina. Nici nu am ştiut cum. Apoi a venit dr. Omar.Cu mare atenţie cu blândeţe şi răbdare s-a rezolvat. Cum eu ţineam mâinile pentru rugăciune, la un moment dat dr. Omar mi-a spus cu un ton sigur :
- O să ne ajute Dumnezeu şi va fi bine, o să vedeţi doamnă!
Remarca lui spusă pe un ton atât de liniştit, mi-a dat curaj. Şi da, s-a terminat cu bine, fără să mă doară nimic.
Nici acum după intervenţie nu mă doare absolut deloc. Mulţumiri aduc lui Dumnezeu, Tatăl meu iubit.
Mulţumiri "cu braţul" aduc acestor doi medici dentişti care pun suflet în tot ce fac şi prin asta demonstrează că au fost dotaţi cu o doză imensă de OMENIE. Îi găsiţi aici: 0767702417

Vă iubesc!

Elena Marin Alexe

Când sufletul..

Când sufletul se frânge-n dor
pe abruptele trăiri de vis,
las inima să urce-n zbor,
s-asculte imn de paradis.

Când ochii trişti coboară-n gol,
alunecând pe terne văi,
mi-adun privirile în stol
şi  le-ascund în ochii Tăi.

Când cerul stă posomorât,
scăldat de norul cenuşiu,
sufletu-mi tace amărât,
mai sunt, sau nu mai sunt, nu ştiu.

Când paşii mi s-au rătăcit
pe voluptoasele cărări,
mă prinzi de mână, blând, tacit
şi mă conduci spre albe zări.

Când visul se transformă-n jar,
iluziile-n braţe-mi plâng,
tot cerul freamătă de har,
Iubirea-n inimă o strâng.

Când zilele îmi sunt pustii,
abandonate de cu zori,
pun amintirile-n cutii
să le ascund în aurori.

Când aripa durerii port,
iar liniştea n-o mai zăresc,
doar cu o boare de efort
La Isus pacea îmi găsesc.

elena marin alexe