PRIETENIE

Tu nu dezamăgești pe nimeni,
Isuse drag, Prieten bun,
În fața Dragostei sublime
Vin astăzi și aș vrea să-ți spun,

Dac-aș căuta întreaga viață
Un prieten bun și devotat,
Nu aș găsi niciunde-n lume,
Un om cu sufletul curat,

Să mă iubească pe vecie,
Așa cum sunt, cu-a mele vini,
Să mă-nsoțească-n Valea morții,
Nu doar pe-aleea cea cu crini.

Cu dragoste neprefăcută
Să-mi ungă rănile ce dor,
Iar pe obrazul plin de lacrimi
Să mă mângâie-ncetișor.

Să îmi răspundă cu un zâmbet
Când sunt cu duhul întristat,
O vorbă bună să-mi șoptească,
Iar de greșesc să fiu iertat.

Am tot căutat, însă speranța
Pe- ndepărtate căi s-a frânt,
Lăsându-mi inima să spună,
Da, totu-i goană după vânt.

Prietenia este-o floare,
Iar Prietenul cel mai ales,
Isus, Mântuitorul slavei,
Pe mine-odată m-a cules.

De-atunci mă poartă-n mâna-I sfântă,
Cu dragoste mă ocrotește,
Adevărat Prieten, care
Oricum aș fi, tot mă iubește.

Deci las' a inimii lăută,
Să cânte pentru veșnicie,
Ca să înflorească pe-a mea cale,
A Golgotei prietenie.

elena marin alexe

Nu-i drumul prea lin

dedicație, cu iubire, familiei pastorului meu Eugen Dan


Se macină lacrimi în moara durerii,
Suspinele gem în surdină,
Apun albe zile sub vălul tăcerii,
Iar dramele -n inimi se-anină.

Biet sufletul rabdă furtuni de tot felul,
Talazuri se-abat să-l doboare,
E-o luptă de veacuri, e- ură,
Dar totul se stinge, dispare,

Când ruga fierbinte mai suie calvarul,
Topită-n șuvoiul de lacrimi,
În cer se ridică din nou stăvilarul,
Și curăță sângele patimi.

Nu-i drumul prea lin, nici cu flori nu-i cărare,
E greu de trecut prin strâmtură,
Să cânți, să zâmbești, când în inimă doare,
Iubire să semeni pe zgură.

Dar totul va trece în ziua măreață,
Hristos te va ține de mână,
Uita-vei amarul din fosta viață,
Pe frunte -ți va pune cunună.

Cu cete de îngeri în coruri celeste,
Ferice vei fi pe vecie,
La masă cu Domnul Iubirii e bine,
Acolo e doar bucurie.

Ridică-ți privirea spre cerul din tine,
Pe buze să scrii rugăciune.
Vei fi fericit, mâna Lui să te-aline,
În taină la greu și la bine.


elena marin alexe Dec. 2018

Visul

Am închis o clipă ochii

Să nu văd cer nici pământ,

Întristarea să dispară,

S-aud îngerii cântând.

Pe poteci de aur, pașii

M-au purtat în dulce vis,

Tot amarul se ascunde

Și dispare în abis.

Parcă văd Cetatea sfântă

Cu porți de mărgăritar,

Unde pot intra creștinii

Care sunt salvați prin har.

Numai flori înmiresmate

Se ivesc în calea mea,

Mii de îngeri mă salută,

Trâmbițe prind a suna.

Marea de cristal surâde,

Mă îndeamnă s-o ating,

Deși-i ziua, stele dalbe

Sus pe boltă nu se sting.

Triluri nemaiauzite

Mângâie sufletul meu,

Mă  aud șoptind aievea,

Sunt în cer, la Dumnezeu!

Inima prinde să cânte

Imnul Slavei minunat,

Odă binecuvântată,

Pentru Marele-mpărat.

Așa bucurie mare,

Niciodată n-am avut,

Mă trezesc șoptind o rugă:

Pentru cer am să mă lupt.

Vis țesut pe străzi de aur

Bucuria mi-a aprins

Văd la orizont Iubirea

Ce în brațe m-a cuprins

M-a legat de nemurire,

Viața mi-a pecetluit,

Haină albă, fără pată,

Din vecii mi-a hărăzit

Să rămân încredințată

Este tot ce îmi doresc,

Vreau în cer, lângă-al meu Tată,

Veșnicia s-o trăiesc.

Incercări de-ar fi să vină,

Avalanșe-n calea mea,

Ține-mă de mână, Doamne,

Pân-ajung în slava Ta.

elena marin alexe

ZIUA DE MÂINE

Ziua de mâine nu-i a mea,

Tu ții în palme destinul meu

Îngrijorarea n-are sens,
Căci mă conduce ochiul Tău.

Sunt clipe-n care lacrimi curg,

Obrazu-n taină îmi brăzdează,

Mă simt sfârșită, fără vlagă,

În mine inima oftează.

Când nu mai văd în jurul meu,

Se-ascunde cerul vieții-n ceață,

Abia mă mai ridic de jos,

Nu-ți aud vocea, cu dulceață.

Dar încă sper, fiindcă știu

Promisiunea Ta, Divine,

Cât voi trăi pe-acest pământ,

Vei fi alăturea de mine.

Sunt scrisă-n palma Ta Iubire,

Nimic și nimeni, niciodată,

Oricât de mult s-ar strădui,

Nu va putea să ne despartă.

Cuvântul Tău e Da și-Amin,

Voi crede asta cu tărie,

Sufletul meu s-a potolit,

Căci voi trăi în veșnicie.

Ziua de mâine nu-i a mea,

De-aceea azi te rog Isuse,

M-ajută să țin drumul drept,

Spre fericirile nespu

  In furtuna de la Bulz  unde era cazată tabăra creștină Crisos pentru România, au avut de suferit 17 persoane dintre care una a decedat. Să ne rugăm pentru familia îndoliată, dar și pentru cei care au fost răniți, respectiv trei persoane care sunt în stare gravă.
Dumnezeu să aline și să dea vindecare. AMIN.

elena marin alexe

Am cuvinte prea puţine

În faţa Majestăţii Sale,
Mă plec acum pân la pământ,
Azi, la picioarele-I preasfinte
Depun al biruinţei gând...

Mă dăruiesc în totul Ţie,
Recunoştinţă îţi ofer,
Căci m-ai salvat din negre valuri,
Mi-ai arătat drumul spre cer.

Aş vrea să-Ţi mulţumesc, de-apururi,
În dreptul meu, ai scris iertat,
Când nu aveam nici o speranţă,
Tu sufletul mi-ai mângâiat.

De jos, lovită şi murdară,
Cu răni adânci, cari mă dureau,
Nu îndrăzneam să ridic ochii
Spre cei care mă copleşeau.

Cu lacrimile curse-n taină,
Ştergeam al vieţii legământ,
Descătuşată de Iubire,
De Dumnezeu, de tot ce-i sfânt.

  Eram o frunză-n  letargie,
Stăteam adesea fără grai,
Căzută la pământ strivită,
Mai aşteptam un strop de rai.

Anostă-mi era existenţa,
Amară apa ce-o sorbeam,
Tristeţea-n jurul meu ţesuse,
O pânză deasă, nu vedeam,

Că ochiul Tău privea spre mine,
Iar mila Ta ţâşnea-n eter,
Habar n-aveam că mâna-Ţi Doamne,
Scria numele meu în cer.

Şi a venit o zi, măreaţă,
Când am gustat iubirea Ta,
Azi roua bucuriei mele,
  Îmbrățisează  Golgota.

Ştiu, am cuvinte prea puţine,
Să-Ţi mulţumesc îndeajuns,
Dar am să-mi plec mereu genunchii,
În cămăruţă, în ascuns.

Elena Marin Alexe

Gânduri...în săptămâna patimilor

Tu, Doamne, ai fost smerit - eu mai am mândrie, dar o numesc demnitate
Tu, Doamne ai avut milă de mine- eu nu prea cunosc mila...
Tu, Doamne, mă îngăduiești în fiecare clipă - eu nu pot îngădui pe cel de lângă mine
Tu, Doamne, ai răbdat ocara și n-ai deschis gura – eu nu pot să rabd nedreptatea
Tu, Doamne, mi-ai spus să Te ascult - eu ți-am întors spatele
Tu, Doamne, ai plâns și Te-ai rugat pentru mine - eu nu am timp să mă rog pentru alții
Tu, Doamne, ai disprețuit rușinea – eu mă rușinez uneori și nu Te mărturisesc
Tu, Doamne, m-ai iertat și mi-ai aruncat păcatul în marea uitării – eu iert, dar nu pot să uit
Tu, Doamne, ai părăsit cerul de dragul meu – eu Te-am părăsit pe Tine, pentru lume
Tu, Doamne, mi-ai dat Dragoste - eu dau ură
Tu, Doamne, ai murit și ai înviat pentru mine- eu pot doar să-ți MULȚUMESC
și să Te rog IARTĂ-MĂ ISUSE!

1. Aşa cum sunt, la Tine vin!
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin!
/: Mă spală-n sângele-Ţi divin!
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
2. De îndoieli sunt apăsat,
De ispitiri, împresurat,
/: Slăbit de valuri, mult purtat.
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
3. Aşa cum sunt de rătăcit,
La Tine vin, să fiu scutit,
/: Să fiu bogat şi fericit,
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
4. Aşa cum sunt, Tu mă primeşti!
Păcatul nici nu-mi aminteşti;
/: Crezând Ţie, mă mântuiesc.
O, Mielule, eu vin, eu vin!   

 elena marin alexe

El restaurează

Aripa zorilor m-a adus la poala crucii
am dorit ca lacrima mea
să fie prima rouă a dimineții
dar cu greu am mai găsit un loc
în marea de lacrimi care scălda piciorul crucii Lui.
Suspinurile mele s-au împletit
cu durerile îngenunchiate
am plâns până s-a topit inima în mine
apoi mi-am făcut o învelitoare din lacrimi
să-mi acopere duhul zdrobit.
El nu disprețuiește
El iartă, iubește fără margini.
alină și vindecă, Restaurează pentru veșnicie.

elena marin alexe

De când mă știu

De când mă ştiu, de când Te ştiu Isus

Am ochii plânşi de cer şi dor nespus.

De când mă ştiu, Tu grija mea o ai,

Mă însoţeşti pe drumul către rai.

De când mă ştiu, Tu ruga mi-o asculţi,

Mă ocroteşti, deşi duşmani-s mulţi.

De când mă ştiu, mereu, pe drumul greu,

Mă plec sub cruce, dar înving mereu.

De când mă ştiu, atunci când mai greşesc,

Mă ierţi şi de Golgota-mi amintesc.

De când mă ştiu, mă cerţi şi mă alini,

Îmi cureţi rănile ce dor, de spini...

De când mă ştiu, cu dor Te-aştept să vii,

Să-mi fii Lumină-n nopţile pustii.

De când mă ştiu, Tu nu Te-ai mai schimbat,

Prieten bun în Tine am aflat.

De când mă ştiu, speranţe împletesc,

Poeme-Ţi scriu pentru-că Te iubesc.

elena marin alexe

FLACĂRĂ ERAU CUVINTELE

M-am sfătuit cu Tine,
până ce miezul obosit al nopţii
a adormit pe umărul meu,
în timp ce îmi alinta pleoapa suferindă a sufletului.

Ţi-am spus multe, Doamne, printre suspine
m-am destăinuit celui mai bun Prieten:
-Mi se risipesc puterile, nu mai găsesc plăcere
în efemerul din jur, contaminat de moarte la tot pasul
gândul mi se poticneşte ades
în tristeţea presărată în jurul meu
de o mână nevăzută, blestemată,
care uneori mă striveşete sub avalanşa răutăţii.

Ţi-am spus tot ce mă apăsa,
apoi am tăcut, căci gura Ta îmi vorbea.
Miere şi flacără erau cuvintele Tale, Doamne!
Sorbindu-le cu nesaţ, am prins curaj,
ochii mi s-au luminat o dată cu zorii
unei zile reînnoite de dragostea Ta.

Sufletul mi se liniştise.Tăceam.
Doar inima mea încă mai vorbea cu Tine.

elena marin alexe

Mă plouă cu gânduri

Mă plouă cu gânduri, mă duce
spre patria mea, spre liman,
îmi plec rugăciunea sub cruce,
acolo găsi-voi alean.
.
E toamnă, afară şi-n mine,
se scutură frunzele, cad,
azi picură stropii de lacrimi,
îmi umplu al inimii vad.

Cămara mi-e plină de toate,
dar inima mea s-a golit,
în ea a rămas dor de ceruri,
de Domnul meu, Bun şi iubit.

E toamnă, şi cerul, jeleşte,
creştinii sunt tot mai puţini,
e greu, drumu-i strâmt pe la cruce,
iar calea-i bătută cu spini.

Răbdarea-i pe ducă, se pierde,
nădejdea-i căzută şi zace,
iar dragostea-i stinsă, pe-alocuri,
grijile vin, nu-mi dau pace.

Mă plouă cu gânduri, mă doare,
ulei toarnă-n candela mea,
coboară Isuse la mine,
doar Tu toamna-mi vei lumina.

E toamnă, pe-altarul din mine,
cad stropi reci şi brumă mereu,
azi vreau să aprind foc, să ardă
doar dragostea lui Dumnezeu.

elena marin alexe

La Tine

( pastorului F.Ianovici)

La Tine aflu îndurare,
Te chem cu glasul trist şi stins,
Eşti bunătate, mângâiere,
Doamne, eşti cerul necuprins.

Când sufletu-mi se frânge-n rugă,
Tu vii şi spui ce mi-ai promis,
Că voi trăi o veşnicie
În casa Ta, în Paradis.

Atunci când urlă nedreptatea,
Sub mâna ei când sunt strivit,
Tu vii si-mi aminteşti pe dată,
Cum la Calvar ai suferit.

Îmi spui de dragoste şi milă,
De harul Tău nemăsurat,
Mă-nviorezi, îmi dai putere,
La piept mă strângi, mă simt salvat.

Cu mâna Ta îmi ştergi obrazul,
Şi mă susţii ca să nu cad,
Mă ocroteşti, de valul care
Se zbuciumă-n al urii vad.

Îmi pui picioarele pe stâncă,
Îmi aminteşti că sunt iubit,
De-aşa o mare bogăţie,
De har, rămân mereu uimit.

Începe inima să-mi cânte,
Speranţele încet revin,
La glasu-Ţi minunat şi dulce,
Eu mă proştern şi mă închin.

elena marin alexe

Eu sa tac

Mi-acoperi inima cu taine,
Cu ceru-ntreg m-ademeneşti,
Îmi spui că dragostea-Ti eternă
Sfidează legile-omeneşti.

Îmi descreţeşti negura frunţii
Si îmi presari în cale flori,
Tu soarele-mi aduci, în suflet,
Speranţe dincolo de nori.

Mă porţi agale prin cuvinte
Ţesute doar prin Duhul Sfânt,
M-ajuţi să-Ţi înţeleg voinţa,
În planul Tău cu-acest pământ.

Pe umeri încă-mi porţi povara,
Din când în când mai lăcrimezi,
Când viaţa-mi intră-n con de umbră,
Nicicum nu mă discreditezi.

Atunci când sunt prea apăsată
De meandrele acestui veac,
M-aşez mai des la poala crucii,
Tu să-mi vorbeşti şi eu să tac..

elena marin alexe

În fiecare zi

În fiecare zi Te caut,
Pe vechile poteci, albastre,
Acolo unde bucuria
Răspunde inimilor noastre.

În fiecare zi, sau noapte,
Mă caută iubirea-Ti mare,
În încercări sau în necazuri,
Te-apropii şi-mi dai alinare.

În fiecare zi, Isuse,
Cetate-mi eşti în ceasuri grele,
Tu cerni din binecuvântare
Şi-alungi oftaturile mele.

În fiecare zi m-apropii
Mereu mai mult de Tine Doamne
Îmbrăţişez dulceaţa vieţii
Din primăveri sau veri şi toamne

În fiecare zi, speranţa,
Mai cerne-o rază-n drumul meu,
Mă-nviorează, mă ridică,
Mai urc o treaptă, urc mereu... 

elena marin alexe

Implorare

Te-ndură Isuse, mai picură sânge
Şi rupe Tu lanţul ce inima-mi frânge.

Mi-e sete de aer, mă scald în tăcere
Cuvântul Tău, Doamne , e lapte şi miere.

Cu fruntea în palme te-aştept dimineaţa,
S-alungii norii negri, furtuna şi ceaţa.

Pe bancă, sub vişin, privesc ceru-n taină,
Păstrează-mi ca floarea, albeaţa din haină.

Te-ndură Isuse, speranţa îmi cerne,
Goneşte tristeţea culorilor terne.

Cu mâinile-ntinse, o dată cu zorii,
Te chem să vii, Doamne, împrăştie norii...

Să prindă contur, pe zări, bucuria,
Sub raze de soare să fugă urgia.

Sclipească-n răstimpuri alintul de Tată
Cu stropi de iubire, pe fruntea-mi plecată.

Te-ndură Isuse, coboară la mine,
Mi-e dor de Iubire, de ceruri, de Tine.

elena marin alexe

Prin lanul vieţii

Te văd purtând în taină brâul
mireselor îndoliate

ţinând la piept mănunchi din grâul
recoltelor îmbelşugate

Şi nu-nţeleg de ce prin lanuri
mai rătăceşti fără să-ţi pese
c-a fost o amăgire-n gânduri
că spicele sunt neculese

Te văd trecând pe drum de seară
acoperită-n văluri dese
cu chipul palid ca de ceară
tu cea mai tristă-ntre mirese

Şi nu-nţeleg de ce de-o viaţă
tot mai aştepti pe la răscruce
călcând pe locuri cu verdeaţă
ca vântul lacrimi să-ţi usuce

Te văd albită pe la tâmple
de îndoieli înconjurată
deşi cuvintele sunt simple

 tu poţi să-l strigi pe nume -Tată!

Şi nu-nţeleg de ce tristeţea
pe fruntea ta pune cunună
când nu te-atinge bătrâneţea
iar timpul parcă-ţi cântă-n strună

Cearcănul nopţii

 În inima mea e-o golgotă de lacrimi,
O zare arzând peste soarele mut.
Mă frâng deseori sub asaltul de gânduri
Şi cad în duelul cu timpul pierdut.

Am aripa frântă, lovită de moarte,
Aş vrea să răscumpăr acum ce-am vândut.
Citesc, să m-aline Cuvântul din carte,
Cu El peste multe-ncercări am trecut.

Durerea din suflet mă ţine în cleşte,
Îmi tremură ochiul stins în orbită,
Când cearcănul nopţii privirea-mi răneşte,
Freamătă răul ascuns în ispită.

Dar ştiu, că de sus, Cineva mă veghează,
Frunzele cad, dar eu rămân undeva,
Nădejdea nu pleacă, mă-ndeamnă: Fii trează!
În noaptea adâncă răsare o stea.

Atunci, dialogul timid se-nfiripă,
Îl rog umilită: Mă scapă Isus!
Iar El îmi răspunde, la preţ de o clipă,
Şi înspre Lumină mă-nalţă mai sus.

A mai trecut

 

A mai trecut un an prin mine
Şi s-a pierdut în amintiri
Lăsându-mi doar trecute zile
Şi prea puţine împliniri

Ce multe ierni mi-au fost părtaşe
La bucurii sau întristări
Dar asta parcă-i mai săracă
Fără zăpadă pe cărări

Durerile le port în suflet
Printre tăcute rugăciuni
Doar crucea Ta îmi ia povara
Apoi o leapădă-n genuni

La ceas de seară gându-mi zboară
În paşi de dans neobosit
Prin faţa ochilor viaţa-mi
Se împleteşte liniştit

Căci Ochiul Tău veghează Doamne
Din veşnicii asupra mea
Pe braţul Tău mă culc adesea
Torni linişte în viaţa mea

În inimă mi-ai scris Iubire
Să port pe veci sigiliul Tău
Câţi ani m-or perinda în lume
Mă îzbăveşte de cel rău

În jurul meu s-aşterne noaptea
Iar eu tânjesc să urc să zbor
Aş vrea s-alerg şi printre stele
Să-Ţi împletesc poem de dor

Înveşmântată-n văl de aur
Văd luna ce se-agaţă-n ram
O mângâi din priviri şi-ndată
Adorm cu ochii prinşi pe geam

 

Elena Marin Alexe

Pescăruşul...

Din goana nebună

abia mă opresc la ţărm

cu ochii aţintiţi

spre larg.

Inima ta

ca un pescăruş rătăcit

fâlfâie din aripi

pe o creastă de val zdrenţuită

înspaimântătoare

Te ademenesc înfiorată

iar căuşul mângâietor

al palmelor mele radiază iubire

până simt cum ţi se potoleşte

neliniştea şi tremurul din glas

Acum  mi-e frică

să mai deschid pumnii

Tu nu ştii

dar talazurile încă spumegă

de furie

Îngrijorată

mă prăbuşesc 

pe nisipul rece neprimitor

privirile mele învelite în nori de teamă

rămân să contemple

albastrul infinit

în timp ce buzele

atinse de jarul apusului

freamată rugi

până la spartul zorilor

elena marin alexe

.............................

Alinare...

Nu-ţi trâmbiţa fericirea

Spre cel ce-l căzut la pământ,

Crede, alungă-i mâhnirea,

Cu milă si miere-n cuvânt.

Alungă impulsul de ceartă

Cu gândul să îl mai loveşti,

Alină, crede şi iartă,

Ai grija la tot ce vorbeşti.

Mai bine te-apleacă spre el

Şi-i curăţă rana de spini,

Ridică-l din valul mişel

Alege cu el să te-nchini.

Spune-i că Isus iubeşte,

Că mâinile Lui l-au creat,

Sângele-I sfânt mai albeşte,

mai spală de orice păcat.

Apoi dacă vrei să-l ajuti

Arată-i şi calea spre rai,

Speranţa ce-adună pe mulţi,

Puterea în suflet să-i dai.

Ai grijă să nu-l mai răneşti

Cu fapte sau vorbe ce dor,

Pe-aproapele tău de-l iubeşti

Şi drumu-ţi va fi mai uşor.

Elena M . Alexe
 

EL

El mă ninge, El mă plouă,
El în braţele-amandouă
Mă cuprinde strâns, mă ţine,
Inimii să-i fie bine.

 El m-alintă, El mă ceartă,
El mă-nalţă şi mă poartă,
Mă iubeşte cât pământul,
Ador să-I ascult Cuvântul.

El mă vindecă de toate,
El mă iartă de păcate,
Când mai cad El mă ridică,
Îmi alungă orice frică.

El m-adoarme, mă trezeşte,
Ochiul sfânt de sus priveşte,
El imi dăruieşte viaţa
Luminându-mi dimineaţa.

El m-adapă la izvoare,
Cerne zorii pe cărare,
Nu mai trec  prin întuneric,
Cerul devine feeric.

El mi-e mamă, El mi-a Tată,
Grija zilnic mi-o arată,
Mă învaţă, mă susţine,

Împăcându-mă cu Sine.

El prin dragoste m-aduce
Să îngenunchez sub cruce
Şi cu lacrimi în privire
Să scriu vers de mulţumire.

Elena M . Alexe