Nu-i drumul prea lin

dedicație, cu iubire, familiei pastorului meu Eugen Dan


Se macină lacrimi în moara durerii,
Suspinele gem în surdină,
Apun albe zile sub vălul tăcerii,
Iar dramele -n inimi se-anină.

Biet sufletul rabdă furtuni de tot felul,
Talazuri se-abat să-l doboare,
E-o luptă de veacuri, e- ură,
Dar totul se stinge, dispare,

Când ruga fierbinte mai suie calvarul,
Topită-n șuvoiul de lacrimi,
În cer se ridică din nou stăvilarul,
Și curăță sângele patimi.

Nu-i drumul prea lin, nici cu flori nu-i cărare,
E greu de trecut prin strâmtură,
Să cânți, să zâmbești, când în inimă doare,
Iubire să semeni pe zgură.

Dar totul va trece în ziua măreață,
Hristos te va ține de mână,
Uita-vei amarul din fosta viață,
Pe frunte -ți va pune cunună.

Cu cete de îngeri în coruri celeste,
Ferice vei fi pe vecie,
La masă cu Domnul Iubirii e bine,
Acolo e doar bucurie.

Ridică-ți privirea spre cerul din tine,
Pe buze să scrii rugăciune.
Vei fi fericit, mâna Lui să te-aline,
În taină la greu și la bine.


elena marin alexe Dec. 2018

5 Februarie 2017

Am fost contrarariată de faptul că ordonanţa a fost dată pe furiş, noaptea...Unele puncte din ordonanţă sunt suspecte...aşa că mi-am dorit să fiu şi am fost printre cei care şi-au manifestat paşnic, în faţa Guvernului României, opţiunile, dorinţele, părerile, crezul într-o societate mai onestă, A fost extraordinar să cânt imnul României alături de 300.000 de mii de oameni. Emoţionant!
Dumnezeu să binecuvânteze România!

PS. Chiar dacă aşa simt, nu-mi dispreţuiesc prietenii care au alte opţiuni politice. Asta înseamnă democraţie şi respect.

elena marin alexe

La Tine

( pastorului F.Ianovici)

La Tine aflu îndurare,
Te chem cu glasul trist şi stins,
Eşti bunătate, mângâiere,
Doamne, eşti cerul necuprins.

Când sufletu-mi se frânge-n rugă,
Tu vii şi spui ce mi-ai promis,
Că voi trăi o veşnicie
În casa Ta, în Paradis.

Atunci când urlă nedreptatea,
Sub mâna ei când sunt strivit,
Tu vii si-mi aminteşti pe dată,
Cum la Calvar ai suferit.

Îmi spui de dragoste şi milă,
De harul Tău nemăsurat,
Mă-nviorezi, îmi dai putere,
La piept mă strângi, mă simt salvat.

Cu mâna Ta îmi ştergi obrazul,
Şi mă susţii ca să nu cad,
Mă ocroteşti, de valul care
Se zbuciumă-n al urii vad.

Îmi pui picioarele pe stâncă,
Îmi aminteşti că sunt iubit,
De-aşa o mare bogăţie,
De har, rămân mereu uimit.

Începe inima să-mi cânte,
Speranţele încet revin,
La glasu-Ţi minunat şi dulce,
Eu mă proştern şi mă închin.

elena marin alexe

Focul urii împotriva lui Florin Ianovici

    Focul urii împotriva lui Florin Ianovici încă mai arde.
Dar, nu mor caii când vor câinii, aşa spun şi acum bătrânii şi ştiu ei bine sensul zicalei. Cei înţelepţi vor înţelege ce vreau să să spun acum, nu şi ceilalţi, din nefericire.
Rostogolul cuvintelor îmbibate cu ură bolnăvicioasă asupra lui Florin Ianovici,  mânuit cu abilitate demonică de unii  frustraţi, care îl refolosesc pe J. Pop, parcă nu se mai opreşte. Eu chiar nu pot pricepe ( aşa sunt eu uneori, mai grea de cap) cui face bine această atitudine care asemănătoare unui dans tribal, care invocă până la epuizare, condamnarea la moarte? Tare mi-ar plăcea să văd la microscop inimile "sfinţilor" care au dat curs defăimării şi care continuă să atâţe focul.
    Dacă închid ochii şi deschid uşa imaginaţiei, văd desluşit liota grotescă, adunată în jurul focului "sacru" deasupra căruia stă legat fedeleş, pastorul, Ianovici. Parcă desprinşi dintr-o altă lume, frustraţii saltă în cerc, ţinându-se de mâini şi fac incantaţii, râzând sardonic, aşteptând ca din clipă în clipă flăcările să-l cuprindă şi să-l mistuie pe condamnat. Ei sunt şi judecători şi călăi. Ce treabă mai au cu Judecătorul cel drept? Să nu uite aceştia că vor primi ce merită. Ieremia în cap. 51:56 spune: Caci Domnul este un Dumnezeu care rasplateste! El va da negresit fiecaruia plata cuvenita lui!
Sărmanii de ei, prinşi în capcana răzbunării şi a propriilor răutăţi şi frustrări, nu mai au timp să privească sus.
    Eu, însă da, Si văd ochiul lui Dumnezeu, în toată splendoarea Lui, vărsând lacrimi peste focul păgân, stingând dogoarea flăcărilor şi ostoind durerea celui care tace cu ochii pironiţi spre cer şi aşteaptă  ajutorul Domnului.
Voi care jubilaţi cu inimile împietrite de ură, acordaţi-vă un moment de respiro prin rugăciune şi îndreptaţi-vă privirile spre albastrul  cerului, dar şi spre adâncul inimilor voastre. Cred că este vremea în care toţi trebuie să privim nu la cei de lângă noi, ci mai mult la noi înşine..Poate că veţi vedea mai desluşit ce văd şi eu,:dragostea lui Dumnezeu la care suntem chemaţi. Ambiţiile şi grijile lumii v-au ascuns cel mai vizibil mesaj. Timpul este aproape. Vine Isus!

P.S.Pastore, Florin Ianovici, aş vrea să ştii că nu eşti singur. Suntem mult mai mulţi cei care te purtăm în rugăciunile şi posturile noastre şi mai mult de atât, ştim că Dumnezeu Cel căruia îi slujeşti nu te va părăsi nici o clipă.El este lângă tine. Fii binecuvântat!

Elena Marin Alexe

Coşuleţul cu mere de aur

Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?
 Dupa cum este scris: "Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat."
 Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
 Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
 nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru. 

Romani 8.35/39

elena marin alexe

Alinare...

Nu-ţi trâmbiţa fericirea

Spre cel ce-l căzut la pământ,

Crede, alungă-i mâhnirea,

Cu milă si miere-n cuvânt.

Alungă impulsul de ceartă

Cu gândul să îl mai loveşti,

Alină, crede şi iartă,

Ai grija la tot ce vorbeşti.

Mai bine te-apleacă spre el

Şi-i curăţă rana de spini,

Ridică-l din valul mişel

Alege cu el să te-nchini.

Spune-i că Isus iubeşte,

Că mâinile Lui l-au creat,

Sângele-I sfânt mai albeşte,

mai spală de orice păcat.

Apoi dacă vrei să-l ajuti

Arată-i şi calea spre rai,

Speranţa ce-adună pe mulţi,

Puterea în suflet să-i dai.

Ai grijă să nu-l mai răneşti

Cu fapte sau vorbe ce dor,

Pe-aproapele tău de-l iubeşti

Şi drumu-ţi va fi mai uşor.

Elena M . Alexe