Se afișează postările cu eticheta deşertăciune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deşertăciune. Afișați toate postările

vineri, 15 februarie 2019

Sunt om




Cu lacrimi sărut o geană din zori,
Alintul se pierde-n privire,
Timpu-i de rugă aprinsă-n fiori,
Atinsă de sfânta simțire.

Ah, Doamne, te rog ascultă - mă iar,
Raspunde-mi, când sunt în strâmtoare,
Ești Unic, Prieten și Salvator,
Balsam peste rana ce doare.

Ruga se urcă, picură smirnă,
Focul se-aprinde, fruntea-mi ridică.
Azi mă topește, mă copleșește,
Aripi îmi dă și dreptul de fiică.

Sunt om, doar un om, Te caut mereu,
Nu pot fără Tine pe cale,
E greu de trăit aici pe pământ,
Când urc , când cobor, iar la vale.

Rămân și te- aștept, nu fac nici un pas,
Aș vrea să mă ții Tu de mână,
Privirile-mi plec în semn de respect,
Eu sunt doar un pumn de țărână.

elena marin alexe

sâmbătă, 27 mai 2017

CEASUL VECHI


Aş vrea să pun cătuşe timpului,
să-l înlănţuiesc,
să mi-l fac rob pe vecie.
Din când în când i-aş slăbi legăturile
să se mai dezmorţească
şi l-aş adăpa la fântâna răbdării.
Aş vrea să pun cătuşe timpului,
însă de fiecare dată
îmi scapă printre degete şi fuge
mâncând pământul,
iar eu, confuză, mă întreb dacă azi este luni
sau sâmbătă.
Mă ajută cineva?
De ce zâmbeşti Doamne,
când degetele-mi tremurând
întorc ceasul vechi?


elena marin alexe

sâmbătă, 20 mai 2017

N-AM TIMP



N-am timp, să mai privesc în lume,
la cei din jurul meu, nu vreau,
de ce să împletesc miraje,
de ce din drum să mă opresc?

N-am timp, căci zilele sunt scurte,
aleargă iute și rămân
atâtea fapte nefăcute,
iar eu să stau, să ațipesc?

N-am timp, căci ziua minunată
va reveni când nu m-aștept,
Îl simt pe Isus cum revine,
îmi bate inima în piept.

N-am timp și nici nu vreau risipă
cu vremea ce mi-a mai rămas,
mai bine alerg la rugăciune
pân-am s-aud sfântul Lui glas.

N-am timp, decât să spun la oameni
că Domnul vine în curând,
atunci va scoate la lumină
faptele noastre rând pe rând.

N-am timp, decât pentru iubire,
chiar pentru cei ce mă urăsc,
voi împlini voința sfântă,
din Dragoste să izvorăsc!

elena marin alexe

luni, 1 mai 2017

Nimic fără Dragoste


Motto:
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea – Psalmii 119:105.


 Azi e luni, îndată-i joi
Doamne cum aleargă ceasul
Nevăzut trece prin noi
Nici nu-i observăm popasul.

Avem traiul efemer,
Dar ne agităm degrabă
În loc să tânjim spre cer
Inima ne-o facem roabă,

Când privim cu ură-n jur
Să găsim la alții pata
Nu veghem la propriul drum
Nu ne pasă, că răspalata,

Pregătită pentru noi
Își va pierde strălucirea,
Căci trăind uscați și goi,
Ne vom pierde mântuirea.

E păcat de timpul scurs
De-orice clipă risipită,
Purtând bârna-n ochi ești orb,
Te afunzi, cazi în ispită.

Azi mă rog, vino Isus,
Rupe lanțul ce ne leagă,
Vrem să ne trezești din somn,
Să-Ți dăm inima întreagă.

Alergarea-i pe final
Să ne ținem trezi la minte,
Vine Domnul în curând,
Suflete, să iei aminte!

Nu sunt vorbe de prisos,
Dintr-o simplă poezie,
Domnul este așa aproape,
Plină candela să-ți fie.

Roagă-te neîncetat,
Dragostea ud-o cu lacrimi,
Ca să crească tot mai mult,
Sparge ziduri, sfarmă patimi,

Poartă-te ca un copil
Care iartă și iubește,
La blândețea lui Isus,
Ia aminte, te gîndește...

Poart-ți viața zi de zi
Fără falsă modestie,
Căci Isus cunoaște tot,
Fie-ți silă de mândrie.

Este-n lume vreun folos,
Merită să-ți pierzi răsplata?
Fiincă tot privind în jos
Rupi relația cu Tata.

Ziua-ți trece fără rost
Lasă ura și-nvrăjbirea,
Roagă-te , mai stai în post,
Cultivă-ți mai mult iubirea.

Umpleți candela cu ea,
Mirele-i gata să vină,
Lipsa dragostei de sus
Te va murdări de tină.

Râul de iubire-i viu
La Golgota el mai curge
Vino, soarbe cu nesaț,
Balsam este-n sfântu-I sânge.

O cunună vei primi,
O haină de sărbătoare,
Dumnezeu e dragoste,
Dragostea-i nemuritoare!

elena marin alexe

miercuri, 26 aprilie 2017

Albfărăgri sau Gri fără alb?

drept la replică


      Nu dreptul la replică ci agresivitatea ta, mă face să aleg a-ți răspunde, Mircea Levi Brădeanu!
Scrisoarea ta deschisă având ca blazon comentariul meu nu m-a mirat deloc, o așteptam...
Dacă nu ai fi scris, aș fi rămas uimită dar ai ales, tu ai ales să scrii. Tot ce mi-ai scris mă lasă rece. Eu sunt un om sincer cu experiență de o viață și nu mă intimidez ușor, iar în genunchi cad adeseori dar , doar în fața lui Dumnezeu. Nu înțeleg de ce te-a uimit comentariul meu. Păi ...la așa postare, așa comentariu, dragule!
     Tu îl murdărești pe un om, pe pastorul Ianovici, cel care a lucrat cu râvnă și chiar dacă a fost aproape strivit, s-a smerit și continuă să lucreze în via lui Dumnezeu. Dacă a greșit este problema lui, e viața lui nu a ta, nu a mea, căci Hristos a murit și pentru el. Ori cumva sângele lui Hristos nu mai poate curăți? Tu în afară de a murdări oameni, pe care îi consideri nedemni, păcătoși, ori pur și simplu nu-ți plac, ce altceva ai făcut pentru crucea lui Hristos? Ai adus suflete la mântuire? Câte?
Pentru câți te-ai rugat, ai postit și câte zile și nopți ai insistat la Dumnezeu ca oamenii să se pocăiască? Chiar nu ți-e rușine? Te -a deranjat părerea mea așa tare încît m-ai numit ironic, avocatul lui Ianovici. Ei, află tu, că pastorul Ianovici are cel mai bun și valoros avocat, pe Domnul Isus Hristos. Doar El are potențial să fie avocatul unui avocat pământean.
Să admit că Ianovici este cel mai păcătos om, dar dacă ai citit biblia spune-mi și mie ce comportament a avut Domnul Isus față de cei greșiți? Tu, dragule, ori n-ai citit biblia, ori ai confundat-o cu vreo carte care aparține genului beletristică... pe care o citești, dar nu cu inima și cu post și rugăciune. Crezi că Isus este mulțumit de cum te comporți tu?
A luat El vreodată piatra? A batjocorit ? A jignit? A osândit? A discreditat El pe cineva? Dacă nu a făcut aceste lucruri, pe care tu le-ai făcut și le faci, de ce te-a mirat comentariul meu?
Cumva te-ai comportat ca Hristos și eu ți-am spus că ești plin de draci? Sau mi-ai demonstrat că nu m-am înșelat?
      Află "Griule' căci Hristos nu a osândit pe nimeni, nu a batjocorit cetatea împietrită a Ierusalimului ci a plâns și s-a rugat pentru ea. Dacă ai fi făcut la fel, ți-aș fi spus Înger alb.
Ți-ai ales greșit titlul blogului: alb fără gri...Nu se potrivește cu ce afișezi pe el.
Dacă erai ceva mai isteț și mai pocăit, ai fi publicat doar mesaje biblice care să ridice pe cei căzuți, să aline, să binecuvânteze, să proclame voia, mila , iertarea și Dragostea lui Dumnezeu. În acest fel s-ar fi potrivit și numele blogului, dar așa ...e absurd să te intitulezi alb,  care semnifică inocență, puritate,
sființenie și tu să afișezi publicului cititor ură, dispreț, bârfe, răutăți gratuite într-un cuvânt. Poate că ești doar portavocea altuia, altora, nu cumva?
      Eu am ales să fiu cu tot sufletul și inima lângă cei care au nevoie de susținere în rugăciune și post și nu este treaba nimănui. Eu asta am învățat de la Hristos că dragostea față de aproapele meu este împlinirea poruncilor și ori de câte ori citesc și recitesc tot asta înțeleg. Dacă te-am supărat, îmi cer scuze. Nu am intenționat asta. Am scris concluzionând, după ce ți-am citit blogul.

Și totuși...Dacă Dumnezeu îți cere sufletul ...la noapte?
P.S.
Am un sfat sincer: Ori schimbi numele blogului, ori revizuiește-ți atitudinea. La Dumnezeu încă avem acces. Dacă îl implori vei primi iertare.
Dumnezeu să te înțelepțească ! Pace și har!

 
elena marin alexe

duminică, 3 iulie 2016

Bieţi călători



Nu mai este senin
la răspântii de viaţă
plouă cu amarăciune
A început să înflorească
prea devreme dezamăgirea
Tâlharii se leagă precum lianele de suflet
înăbuşindu-l acoperind
micuţa timidă rază de soare tocmai
când asfiinţitul taie în carne vie
cu tristeţe ancestrală
iar speranţa
se îndepărtează în goană
lăsând uşile deschise
hoţilor de bucurii
Mila strigă pe uliţă
dar puhoaiele îi astupă repede glasul
iar cerul nu conteneşte să plângă
de mila noastră bieţi călători
cu ghetele uzate
rătăcite pe cărări sumbre
agăţaţi de provizorat
ca de ceva ce nu s-ar mai termina
deşi pe firmament Creatorul a început să scrie
cu majusculă
The end

elena marin alexe

sâmbătă, 26 martie 2016

Eu sa tac


Mi-acoperi inima cu taine,
Cu ceru-ntreg m-ademeneşti,
Îmi spui că dragostea-Ti eternă
Sfidează legile-omeneşti.


Îmi descreţeşti negura frunţii
Si îmi presari în cale flori,
Tu soarele-mi aduci, în suflet,
Speranţe dincolo de nori.

Mă porţi agale prin cuvinte
Ţesute doar prin Duhul Sfânt,
M-ajuţi să-Ţi înţeleg voinţa,
În planul Tău cu-acest pământ.

Pe umeri încă-mi porţi povara,
Din când în când mai lăcrimezi,
Când viaţa-mi intră-n con de umbră,
Nicicum nu mă discreditezi.

Atunci când sunt prea apăsată
De meandrele acestui veac,
M-aşez mai des la poala crucii,
Tu să-mi vorbeşti şi eu să tac..
elena marin alexe

joi, 17 martie 2016

Odă pentru Absolut


Sunt doar un graunte micuţ de ţărână,
Udată de ape, bătută de vină.
Ce merit am eu pe tăcutul pământ
Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând?

 Te caut în zori, dar te caut şi-n-noapte
Dincolo de cântec, cu jale în şoapte.
În zâmbetul gingaş şi-n ochi de copilă,
În verdele ierbii din glia umilă.

Te strig să te-ntorci, port in mine aminuri,
În dangăt de clopot răsună suspinuri.
Se-aşteaptă din ceruri un strop de lumină
Să curgă pe suflet, din raza-Ţi divină..

Hai, vino să-mi umpli cu haruri făptura,
Să-mi comanzi universul gândirii si gura,.
Tu stăpân peste mine să fii absolut
Eu, plecată la cruce, cu drag să Te-ascult

Să reverşi peste mine belşugul de har
În inimă-mi pacea să n-aibă hotar.
Să nu mai existe lacune în mine,
Doar omenescul, contopinduse-n Tine.




miercuri, 10 iunie 2015

Greu de descifrat

 
 
Când plângi Tu Doamne
se-nfioară tot cerul
oftează pământul
până la marginile lui
Se zbuciumă talazurile mărilor
iar pustiul urlă din străfunduri
pornind furtuni de nisip
zorii zilei se sfiesc să apară
lăsând greul pe umerii nopţilor

Când plângi Tu Doamne
fumegă munţii înalţi
prind a clocoti în străfundurile lor
hăurile întunecoase şi umede
câmpiile îşi ascund faţa
în umbra copacilor solitari
străjeri ai zărilor albastre

Când plângi Tu Doamne
geme universul şi se frământă
de durere scuturând stelele
din bogatele-i plete
Doar omul pe care l-ai iubit
până la moarte
rămâne impasibil ca o mască
greu de descifrat
deşi i-ai dat chipul Tău 


elena marin alexe

luni, 29 decembrie 2014

De-o viaţă de om




De-o viaţă de om, m-adun în cuvinte
cu suflet deschis, merg tot înainte.

Deşi nu-mi doresc, observ la tot pasul
minciuna, urzind, nu-i tremură glasul.

Necazuri pe rând vor să mă doboare,
ascund viclenii, întunecă soare.

Pe-un colţ de pământ mă vreau în  Lumină,
dar umbre apar, în noaptea senină.

Toţi anii pierduţi prin mine aleargă,
cuvintele vii ar vrea să le şteargă.

Îmi pun baricade la geamuri, la uşi
când ura mocneşte, cu ochii ascunşi


Şi ipocrizia loveste mai rău,
c-aproape mă-mpinge la margini de hău.

Alături îl am doar pe omul iubit,
ce-ades mă alină, cu glas potolit.


Chiar dac-au trecut ani mulţi peste mine,
am fost amândoi la greu şi la bine.

Dar timpul se scurge si când ne e greu,
se-adună şi grijuri în sufletul meu.


Când simt că cedez, mă plec iar în rugă,
-Tu, Doamne, cobori şi frica-mi alungă

În braţele Tale speranţele cresc,
zâmbind printre lacrimi, îţi spun, Te iubesc!

elena marin alexe

luni, 22 septembrie 2014

Hoinara




Hoinară sunt şi port cuvinte
În buzunarul de la piept,
De-o viaţă te caut pe Tine
Şi mă grăbesc, nu vreau s-aştept.

Ca mierea dintr-un fagur dulce
Pe buze-mi torni al Tău cuvânt,
Mă laşi să sorb din apa vie,
Prieten drag, Isuse sfânt.

Pe inimă mi-ai scris iubire,
Prin legământ m-ai înnoit,
M-ai vindecat de necredinţă,
Dintotdeauna m-ai iubit.

Prin părul meu se joacă iarna
Şi pasul schioapă-tă mereu,
Dar ştiu că drumul înspre casă
Cu Tine nu-i atât de greu.

Prin ochii mei trecut-au toamne,
Vântoase reci şi multe ploi,
Dar mi-ai rămas mereu aproape
Pe drum am mers noi amândoi.

elena marin alexe

marți, 27 august 2013

Aniversare... 61



     Astăzi păşesc pe al 61-lea an din viaţă. Îl las pe Solomon să vă spună câte ceva din plinătatea înţelepciunii sale. Eu ... "no comment"

1. Am zis inimii mele: "Haide! Vreau sa te incerc cu veselie, si gusta fericirea." Dar iata ca si aceasta este o desertaciune.

2. Am zis rasului: "Esti o nebunie!", si veseliei: "Ce te inseli degeaba?"

3. Am hotarat in inima mea sa-mi inveselesc trupul cu vin, in timp ce inima ma va carmui cu intelepciune, si sa starui astfel in nebunie, pana voi vedea ce este bine sa faca fiii oamenilor sub ceruri, in tot timpul vietii lor.

4. Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii,

5. mi-am facut gradini si livezi de pomi si am sadit in ele tot felul de pomi roditori.

6. Mi-am facut iazuri, ca sa ud dumbrava unde cresc copacii.

7. Am cumparat robi si roabe, si am avut copii de casa; am avut cirezi de boi si turme de oi, mai mult decat toti cei ce fusesera inainte de mine in Ierusalim.

8. Mi-am strans argint si aur, si bogatii ca de imparati si tari. Mi-am adus cantareti si cantarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei.

9. Am ajuns mare, mai mare decat toti cei ce erau inaintea mea in Ierusalim. Mi-am pastrat chiar intelepciunea.

10. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi-a fost partea din toata osteneala mea.

11. Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mainile mele si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant, si ca nu este nimic trainic sub soare.

12. Atunci mi-am intors privirile spre intelepciune, prostie si nebunie. - Caci ce va face omul care va veni dupa imparat? Ceea ce s-a facut si mai inainte. -

13. Si am vazut ca intelepciunea este cu atat mai de folos decat nebunia, cu cat este mai de folos lumina decat intunericul;

14. inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta.

15. Si am zis in inima mea: "Daca si eu voi avea aceeasi soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai intelept?" Si am zis in inima mea: "Si aceasta este o desertaciune."

16. Caci pomenirea inteleptului nu este mai vesnica decat a nebunului: chiar in zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si inteleptul moare, si nebunul!

17. Atunci am urat viata, caci nu mi-a placut ce se face sub soare: totul este desertaciune si goana dupa vant.

18. Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea.

19. Si cine stie daca va fi intelept sau nebun? Si totusi el va fi stapan pe toata munca mea pe care am agonisit-o cu truda si intelepciune sub soare. Si aceasta este o desertaciune.

20. Am ajuns pana acolo ca m-a apucat o mare deznadejde de toata munca pe care am facut-o sub soare.

21. Caci este cate un om care a muncit cu intelepciune, cu pricepere si cu izbanda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau.

22. Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare?

23. Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.

24. Nu este alta fericire pentru om decat sa manance si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mana lui Dumnezeu.

25. Cine, in adevar, poate sa manance si sa se bucure fara El?

26. Caci El da omului placut Lui intelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos ii da grija sa stranga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
Eclesiastul cap.2



Elena M . Alexe


miercuri, 13 aprilie 2011

Blestemul de la Frăsinei

Poveştile populare se împletesc cu izvoarele scrise. Pe la 1860, la Frasinet, cum se numea pe vremea aceea - nume căpătat de la pădurile de frasini din zonă - se aşezaseră câţiva călugări, întemeind un mic schit. Sfântul Calinic, episcop al Râmnicului la acea vreme, i-a vizitat pe călugări si plăcându-i locul, dar şi  credinţa celor câţiva călugări care aleseseră să-L slujească pe Dumenezeu în adâncul muntelui, s-a hotărât să facă din Frăsinet -  "o insulă de spiritualitate, un loc de tainică rugăciune". A plecat şi s-a întors - spun oamenii locului -  pe nepusă masă,  găsind la Frăsinet, mare orgie, cu felurite mâncăruri şi băuturi, cu muzică şi cu femei... Supărarea i s-a transformat în furie şi a aruncat blestemul.
- Femeile au adus scandalul la Frăsinet. Ele nu mai aveau ce căuta acolo niciodată. Un bolovan mare, având gravat cu litere chirilice blestemul sfântului, a fost asezat la hotarul mănăstirii.

Dar oare sfinţii adevăraţi blesteamă?  Sfânta Scriptură spune altfel:
În evang.Matei cap.5:44 Isus Cristos spune -
44. Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-vă pentru cei ce vă asupresc si vă prigonesc,


Bolovanul de la hotarul mănăstirii a fost înlocuit de câtiva ani cu o cruce mare, albastră, pe care a fost transcris textul sfântului. Tot acolo e amplasată o placă pe care scrie alb pe negru: 
Interzis femeilor.
 Legendele spuse din gură-n gură aduc un iz morbid, despre moartea ciudată a unor femei care au îndrăznit să calce în mănăstire, fiind lovite de blestemul călugărului.

Aş avea doar o nelămurire, cu privire la atitudinea celui ce a blestemat şi a celor ce continuă şi azi să blesteme chiar în faţa camerelor de luat vederi, fără să se sfiiască de conceptul lăsat de Dumnezeu în Sf.Scriptură în Romani capitol 12:14 b. 
14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati.
Dacă Dumnezeu a zis- Să nu blestemaţi ci să binecuvântaţi, de ce oamenii au ales să schimbe adevarul Lui?
Cred că era suficient să se pună doar oprelişte pentru femei şi atât. Aşa cum de altfel este oprită intrarea femeilor în altar şi nu am auzit ca vreo  femeie să încalce opreliştea bisericească.