ZIUA DE MÂINE

Ziua de mâine nu-i a mea,

Tu ții în palme destinul meu

Îngrijorarea n-are sens,

Căci mă conduce ochiul Tău.

Sunt clipe-n care lacrimi curg,

Obrazu-n taină îmi brăzdează,

Mă simt sfârșită, fără vlagă,

În mine inima oftează.

Când nu mai văd în jurul meu,

Se-ascunde cerul vieții-n ceață,

Abia mă mai ridic de jos,

Nu-ți aud vocea, cu dulceață.

Dar încă sper, fiindcă știu

Promisiunea Ta, Divine,

Cât voi trăi pe-acest pământ,

Vei fi alăturea de mine.

Sunt scrisă-n palma Ta Isuse,

Nimic și nimeni, niciodată,

Oricât de mult s-ar strădui,

Nu va putea să ne despartă.

Cuvântul Tău e Da și-Amin,

Voi crede asta cu tărie,

Sufletul meu s-a potolit,

Căci voi trăi în veșnicie.

Ziua de mâine nu-i a mea,

De-aceea azi te rog Isuse,

M-ajută să țin drumul drept,

Spre fericirile nespuse.

elena marin alexe

Sunt om

Cu lacrimi sărut o geană din zori,
Alintul se pierde-n privire,
Timpu-i de rugă aprinsă-n fiori,
Atinsă de sfânta simțire.

Ah, Doamne, te rog ascultă - mă iar,
Raspunde-mi, când sunt în strâmtoare,
Ești Unic, Prieten și Salvator,
Balsam peste rana ce doare.

Ruga se urcă, picură smirnă,
Focul se-aprinde, fruntea-mi ridică.
Azi mă topește, mă copleșește,
Aripi îmi dă și dreptul de fiică.

Sunt om, doar un om, Te caut mereu,
Nu pot fără Tine pe cale,
E greu de trăit aici pe pământ,
Când urc , când cobor, iar la vale.

Rămân și te- aștept, nu fac nici un pas,
Aș vrea să mă ții Tu de mână,
Privirile-mi plec în semn de respect,
Eu sunt doar un pumn de țărână.

elena marin alexe

VIS DE AUGUST

Am atins cu palma cerul,

Mii de stele s-au aprins,

Cu-a lor raze de lumină

Sufletul mi l-au cuprins

Într-o vastă feerie

M-au purtat în pași de dans,

Am privit ca-ntr-o oglindă

Unicul, mărațul vals.

A durat o veșnicie,

Timpul s-a oprit în loc,

Inima-mi și-acum vibrează,

N-am să uit celestul joc.

Port în mine amintirea

Pașilor făcuți pe cer,

În mireasma rugăciunii

Răspândită în eter.

Vis de August, vis ferice,

Oare când se va-mplini,

Ce măreață va fi clipa

Când cu EL m-oi întâlni...

Printre astrele cernute

Albe trepte voi urca,

Am să gust din nemurire,

Când voi fi la dreapta SA.

Pân-atunci, cărări nescrise

Încă voi sui în vis,

Să găsesc desăvârșirea

Ce m-așteaptă-n Paradis.

elena marin alexe

Aş vrea să scriu

De drag de Tine-aș vrea să scriu
În dorul meu nespus,
Cu cer, cu apă, cu pământ,
De patria de sus.

De aș putea, pe nori de cer
Ți-aș condeia poem,
Să afle toți că Te aștept,
Isuse și Te chem.

Din val de mare-aș împleti
Albastre diademe,
Și fruntea Ți-aș împodobi
Cu-a inimii poeme.

Pe munții cei înalți de-aș sta
Să scriu pe iarba crudă,
Alese gânduri, un eseu,
Ce sufletu-mi inundă.

Ți-aș scrie și pe stele, mii
Poeme de iubire,
Să strălucească-n nopți târzii,
Cununi de nemurire.

elena marin alexe

Străjerii

( În memoriam, Adrian Păunescu )

Stă frunza gata de plecare
Pe ramul trist, bătut de vânt,
În straiul ei, dulcele galben,
E răstignit pân' la pământ.

E-aproape timpul, toamna plânge
Cu lacrimi de gutuie coaptă,
Pe-ntinse dealuri, via strânge
În braţe veştede, o şoaptă.

Nu mai e timp pentru regrete,
Când iarna vieţii bate-n poartă,
Tu ţi-ai sorbit anii cu sete,
Crezându-te stăpân pe soartă.

Acum, cu crengile uscate,
Ca un copac golit de frunze,
Te înfiori, te temi de moarte,
Sub adierile ursuze.

Suspini, mai des ca niciodată,
Şi parcă n-ai nimic a spune,
Mintea şi mâna ţi-e înceată,
Dar tot mai speri într-o minune.

Strajerii vin şi-ti aduc veste,
Tu îi ignori, iarna-i departe...
Viaţa veşnică-i poveste,
Nu crezi deloc ce scrie-n Carte.

De vrei s-accepţi că veşnicia
E pregătită pentru tine,
Ai s-o petreci acolo, unde
Te-ai pregătit să-ţi fie bine.

USCÂND O LACRIMĂ

 

Am fost invitată să colaborez la o revista buzoiană - USCÂND O LACRIMĂ. Deja mi-a apărut într-un numar o poezie alături de două lucrari personale  în ulei.

Pe scriitorul buzoian l-am cunoscut acum câţiva ani, în virtual, prin blogurile noastre din blogspot, respectiv, Moraluitate şi Hai la plimbare. Plin de amabilitate mi-a trimis două cărti scrise de domnia sa. Prin intermediul lor şi a blogului său am descoperit un patriot, om deosebit, cu un caracter frumos, doritor de a duce mai departe adevarurile  şi poveştile oamenilor adevăraţi care şi-au pus amprenta pe ţinutul Buzăului şi implicit pe inima locuitorilor de aici.

Această postare este un gest de mulţumire pentru Prietenie şi Încredere, d-le Dumitru Negoiescu http://moraluitate.blogspot.ro/ 
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Elena M. Alexe

Liberă între zăbrele

Azi rămân nemişcată între zăbrelele vieţii deşi  îmi curg lacrimile în cupa mult prea plină a trecătoarei zile...

De o vreme parcă nimic nu-mi mai place...Ori eu am rămas statornică unor idealuri, ori într-adevăr lumea din jurul meu se deteriorează treptat dar sigur.

Unii numesc asta proces de civilizaţie...Eu rămân din ce în ce mai singură, deşi sunt o fire sociabilă şi foarte prietenoasă. Diferenţa dintre mine şi lumea înconjurătoare se adânceşte mereu şi îmi dă frisoane. A dispărut aproape complet, compasiunea, respectul, gratitudinea, credinţa în Dumnezeu,  dragostea, adevărul, îngăduinţa, recunoştinţa...

Lumea e invadată de flagelul minciunii, mediocrităţii, lăcomiei, mândriei, falsităţii, duşmăniei, necredinţei...

Mă doare indiferenţa umană faţă de frumos, artă, propriul suflet, prietenie, responsabilitate, carte...

.

Întrebarea mea zilnică este: Ce să fac Doamne? Pot oare să schimb ceva în jurul meu?

Elena M. Alexe

Boare de toamnă

Ascultă romanţa cum plânge
de tremură strugurii-n vie,
e vremea când vara se stinge
purtată de vânt prin câmpie.

Te pleacă-n genunchi, zăboveşte,
o clipă ridică-ţi privirea
spre Cel ce din ceruri priveşte
şi cerne pe tine Iubirea.

Tu crede şi-adună în tine,
speranţă, răbdare, lumină,
şi chiar dacă-s nori pe coline
te apără pacea divină

Încearcă, te-opreşte o clipă,
nimic nu-i pierdut, n-ai să mori,
eşti uns cu balsam pe aripă,
spre toamnă învaţă să zbori.

Ascultă romanţa cum plânge
prin pomii ce freamătă-n vale,
dar candela ta nu se stinge,
tu poartă-ţi lumina pe cale.

elena m. alexe

IUBIRE NECONDIŢIONATĂ

Nu-mi condiţionezi nimic

Mă onorezi deşi sunt mic

Prea multă importanţă-mi dai

Mi-ai pregătit şi-un loc în rai

Sunt o comoară-n ochii Tăi

Din crucea Ta culeg văpăi

Cununi de raze împletesc

Să ţi-le ofer căci Te iubesc

Necondiţionat mă ierţi

Iar când greşesc Tată mă cerţi

Cu milă şi durere-n glas

Îmi porţi de grijă pas cu pas

De urc în viaţă sau cobor

Mă ocroteşti cu ochi de nor

Cu Duhul Sfânt mă-mbrăţişezi

Din veşnicie mă veghezi

Pe căi umbroase nu m-opresc

În tot ce fac îţi mulţumesc

Sub cruce gândul mi-l adun

Durerea mea ţie ţi-o spun

Când ceasul nopţii cheamă har

Genunchii mi se pleacă iar

Inima cheamă rugăciuni

Ce alungă frica în genuni

Sunt liniştită nu mă tem

Vii lângă mine când te chem

Din înălţimi mă cercetezi

Tu nu mă condiţionezi

Cu dragoste te-ai răstignit

Ai fost bătut şi chinuit

Azi culeg albe flori de crin

Cu ele inima-mi alin

Tu nu mă condiţionezi

Ţie-ţi spun totul şi mă crezi

Nimic la schimb nu mi-ai cerut

Vrei doar atât să Te ascult

Elena M . Alexe
 

Primii paşi spre depresie

 Instabilitatea, este cuvântul de ordine care marchează acest început de secol în toată lumea.

Instabilitate financiară a băncilor...
Instabilitatea teritorială...
Instabilitatea climaterică...
Instabilitatea promisiunilor...
Instabilitatea politică...
Instabilitatea stării materiale...
Instabilitatea familiei...
Instabilitatea afacerilor...
Instabilitatea pacii...
Instabilitatea prieteniilor...
Instabilitatea locurilor de muncă...
Instabilitatea emoţională, sentimentală...
Instabilitatea la propriu a Terei...

Lista poate continua, dar aş vrea să ating un semnal de alarmă, asupra faptului că această instabilitate NE POATE AFECTA VIAŢA, poate duce la îngrijorare şi depresie, dacă nu am înţeles că totul pe lumea asta este schimbător. Până şi pământul a început să alunece...doar Dumnezeu în dragostea Sa rămâne stabil şi toate promisiunile Sale nu se vor schimba niciodată. El este de neclintit, Dragostea Sa pentru noi, oamenii nu se va sfârşi, El este stânca veacurilor şi cine se va încrede în El nu se va clătina niciodată. Să fim precum copilaşii care îşi pun toată încrederea în părinţii lor.
Vă doresc, o duminică plină de credinţă în puterea lui Dumnezeu, care dincolo de apartenenţa noastră religioasă, rămâne ACELAŞI.


Elena M. Alexe
                                                                                                                                     


   

Drama lui Năstase şi noţiunea de creştinism naţional..

De foarte multe ori am auzit asta: suntem un popor creştin de peste 2000 de ani. Pe meleagurile noastre a poposit apostolul Andrei, predicând pe Hristos...Daţi-mi voie să fiu sceptică în privinţa spiritului creştin al românilor. Poporul nostru este plin de răutate şi se vede asta cu ochiul liber.
Cum poate să stea răutatea lânga bunătate şi ura să se ţină de mână cu dragostea? Căci Dumnezeu este dragoste.
Ieri după verdictul pe care l-a primit A.Năstase, am intrat pe net să aflu mai multe. Am fost socată de avalanşa de răutate împletită cu bucuria grotescă şi comentarii purulente, pline de vulgarităţi greu de redat.Eu cel putin nu aş reda niciodată asemenea limbaj obscen. Culmea este că nu numai bărbaţii au făcut uz de asemenea expresii ci şi femeile, bucurându-se de ce îl aşteaptă pe Năstase în pucărie. Am cutreierat două ore pe net, dar nu am găsit decât urme vagi de compasiune, la un popor care se consideră posesor al moştenirii creştine şi care să se bucure de necazul altuia, deşi Hristos spune: Plângeţi cu cei ce plâng..

Marea majoritate, zdrobitoare pot spune, jubila distrându-se, de verdictul pe care la primit acest om şi care-i afecteaza cariera, întreaga familie şi pe prietenii lui. Citeam şi nu-mi credeam ochilor.
Mă întreb şi acum, unde şi când a dispărut orice urmă de bunătate din cetăţeanul
român?
Sunt bulversată de atâta înverşunare pe care o întâlnesc mai peste tot, de la copiii care se agreseaza unii pe altii în şcoli, la vecinii plini de ură, care te-ar dori mort ( chestia cu capra vecinului, este valabilă) şi până în lumea politicienilor care sunt mai răi decât câinii, muşcându-se între ei.
M-am gândit ieri şi astă noapte la această lozincă ce se vehiculează mereu prin
ţinuturile mioritice ”Creştini de 2000 de ani” de parca noţiunea de creştin şi credinţa ar putea fi moştenite. Adică noi nu mai trebuie să facem nimic pentru mântuirea noastră. Nu există un lucru mai absurd ca ăsta. Păi dacă ar fi aşa, de ce s-au mai chinuit pusnicii luptând cu pacatele şi ispitele? De ce viaţa de creştin implică o luptă continuă cu tine însuţi?

Pot spune fără a mă teme, că românii nu sunt un popor creştin, ci sunt la fel de păgâni ca şi alte popoare, dacă nu acceptă în viaţa lor dragostea Domnului Hristos.

Chiar şi când toate televiziunile băteau monedă pe încercarea de sinucidere a
acestui om, gurile rele parcă se înmulţeau şi sincer m-am speriat de atâta aversitate din partea celor mai mulţi.
Nu am putut adormi şi m-am rugat pentru familia Năstase, care traversează cea mai grea perioadă din viaţa lor. Sincer m-am înfiorat, încercând să mă pun în locul Doamnei Năstase.

Nu îl susţin pe Adrian Nastase, nu afirm că ar fi nevinovat. Ştim cu toţii cum acest partid din care face parte şi Năstase, a distrus şi a vândut pe nimic o mare parte din fabricile şi uzinele României distrugând economia ţării şi îmbogăţind pe şefii de judeţ, care au devenit baroni. Consider că este drept ca fiecare să răspundă pentru faptele sale în faţa legii şi în faţa lui Dumnezeu, dar acum este vorba de cu totul altceva.

În primul rând este sufletul unui om, care în disperare a încercat sa-şi ia viaţa pe care Dumnezeu i-a dăruit-o. Asta nu este o glumă pe seama căreia să te distrezi, ci o tragedie umană. Sper ca Dumnezeu să-l ierte şi să-i dea gândul bun, pentru salvarea sufletului.

În ce priveşte părerea mea despre justiţia română, rămâne la fel ca până azi, adică proastă.

Când nu vor mai exista clanuri interlope care sa facă legea în această ţară, în care poliţia îi aresteaza şi justiţia îi face scapaţi, când legea va fi la fel şi pentru cel sărac şi pentru cel bogat, când adevărul va birui în orice proces, atunci poate îmi va înflori speranţa şi voi începe să cred că justiţia română are demnitate. Până atunci însă verdictul de aseară, dat lui Adrian Năstase, nu m-a convins de loc

elena marin alexe

Coşuleţul cu mere de aur..

Caravaggio -Toma necredinciosul

19. In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat in mijlocul lor si le-a zis: "Pace voua!"

20. Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul.

21. Isus le-a zis din nou: "Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi."

22. Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: "Luati Duh Sfant!

23. Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tine, vor fi tinute."

24. Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus.

25. Ceilalti ucenici i-au zis deci: "Am vazut pe Domnul!" Dar el le-a raspuns: "Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede."

26. Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc si le-a zis: "Pace voua!"

27. Apoi a zis lui Toma: "Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios."

28. Drept raspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu si Dumnezeul meu!"

29. "Tomo", i-a zis Isus, "pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut."

Ev. Ioan 20.

Cred că suntem dintre acei fericiţi de Mântuitorul! Să ne bucurăm şi să avem inima plină de pacea Sa.

Emma Repede ( Moroşan) accidentată!

Vă invit să ne rugăm pentru Emma !

Astă noapte, în jurul orei 00.00, pe DN 17, spre ieşirea din Sieu-Măgheruş  Cristian Repede şi soţia sa, Emanuela, ambii în vârstă  de 24 ani au avut un accident de maşină, în timp ce se întorceau acasă în Bistriţa, de la o seară de evanghelizare. S-ar părea că şoferul a adormit la volan şi a pierdut controlul maşinii, care părăsind carosabilul, s-a răsturnat.  În urma accidentului  Cristi este în afară de orice pericol, însă Emanuela Repede (Moroşan) a fost transportată la Spitalul de Urgenţă, Județean Bistrița.
Luni va fi transportată la Cluj unde i se va face o intervenţie chirurgicală pe coloană.

Fac apel către toţi cei care au credinţă  în puterea lui Dumnezeu, Să ne unim în rugăciune, pentru ca starea Emmei să se  îmbunătăţească. Dumnezeu are nevoie de vocea ei deosebită si noi cei care o preţuim deasemenea.

22. Si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui.

23. Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau, Isus Hristos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El.

Emma, suntem cu sufletul şi inima lângă tine, toţi cei care te iubim şi te preţuim!

Moment de la nunta Emmei. Impreuna cu fiica mea Lidia!

Părerea mea ..despre "Prietenie"

Prietenia nu este un simplu cuvânt, ci  un sentiment căruia nu întotdeauna îi dăm adevărata valoare. În primul rând prietenia este ceva reciproc, în care sunt implicate, două, sau mai multe persoane, cu aceleaşi năzuinţe şi multe aptitudini, sau gusturi artistice comune. Dar şi aşa, tot este greu să defineşti o prietenie deoarece, prietenia este un dar şi acest dar nu se cere ci se câştigă printr-o anumită atitudine bazată pe respect, adevar şi compatibilitate.

Şi în virtual, ca şi în viaţa reală, prietenia poate fi adevărată sau nu.
Eu am fost şi sunt binecuvântată cu prieteni buni şi de mare valoare. Însă nu cred că am făcut eforturi mari spre a-i avea. Cred că sentimentul acesta a venit încet încet, zi de zi şi la un moment dat după ce ne-am cunoscut cât de cât şi am văzut că avem câte ceva în comun, s-au consolidat relaţii de care mă simt foarte onorată.

Nu sunt de acord cu lipsa de bun simţ şi cu tupeul. Admir deopotrivă persoane din diverse religii. Dacă cineva este Hindus, e ok, este alegerea sa şi îl respect. Dacă cineva este Yoghin, ok, este alegerea sa şi îl respect şi pe el.
Nu pot însă, da undă verde spre prietenie, unor persoane care fac un amestec ciudat între credinţa creştina bazată pe Sf.Treime şi diverşi prooroci sau lideri spirituali ca: Dalai Lama, Vhişnu , Rama etc. Am respect pentru asiaticii care se nasc şi trăiesc în religia islamică de exemplu. Dar să fii român, să fii ortodox, catolic, sau protestant şi să afirmi că îl iubeşti pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos, pe Duhul Sfânt şi pe Maria mama Domnului, dar în acelaşi timp să adaugi la credinţa ta creştină pe Vhişnu alături de Isus, sau să introduci printre versetele bibliei anumite scrieri yoghine, sau mayaşe, făcând cu bună ştiinţă un talmeş-balmeş şi împietând suveranitatea lui Dumnezeu cu scrierile lui Lorbert, ei bine, cu asta nu mă pot împăca. Când aceste persoane vor încearca să intre forţat în viaţa mea căutând nu prietenia sinceră, ci doar o sursă de scandal, sau un aflux de persoane care să le viziteze şi să le citească aberaţiile exacerbate, vor găsi bariera pusă, dar fără duşmănie. De multe ori rudele le primim la pachet, că ne place sau nu. Dar cred că fiecare are dreptul să-şi aleagă prietenii.


Păstrez cu mare dragoste, un sentiment curat, tuturor prietenilor mei, ortodocşi, catolici, reformaţi, protestanţi şi neoprotestanţi, sau de alte religii. Mă bucur şi mă simt onorată de prezenţa voastră, întotdeauna, căci în orice prietenie, sinceritatea contează!

elena marin alexe