Ştii tu cine

( pentru Simo )

Spune-mi , astăzi, ştii tu, cine
E alăturea de tine,
Când ţi-e bine, sau ţi-e rău,
Cin' te mângâie mereu?

Cine-ţi dă de dimineaţă
Stropi de bucurii în viaţă?
Cine scoală răsăritul,
Sau coboară asfiinţitul?

Stii tu, cine-mparte viaţă
şi sapă  ridul pe faţă?
Lacrima cine ţi-o şterge
Când nimic nu pare a merge?

Spune-mi, ploaia cine-o cerne
Galaxiile eterne
Cine le orânduieşte
Şi pe om cine-l iubeşte?

Stii cumva, cine cunoaşte
Clipa când omul se naşte?
Sau când viaţa se sfârşeşte,
Oare cine porunceşte?

Haide spune-mi cine-ţi poartă
Grija sufletului toată?
Cine rănile-ţi alină
Cin' te-a absolvit de vină?

Sus pe deal urcând calvarul
Cine ţi-a purtat amarul?
Ce înseamnă pentru tine
Vestea că Isus revine?

elena marin alexe

Primii paşi spre depresie

 Instabilitatea, este cuvântul de ordine care marchează acest început de secol în toată lumea.

Instabilitate financiară a băncilor...
Instabilitatea teritorială...
Instabilitatea climaterică...
Instabilitatea promisiunilor...
Instabilitatea politică...
Instabilitatea stării materiale...
Instabilitatea familiei...
Instabilitatea afacerilor...
Instabilitatea pacii...
Instabilitatea prieteniilor...
Instabilitatea locurilor de muncă...
Instabilitatea emoţională, sentimentală...
Instabilitatea la propriu a Terei...

Lista poate continua, dar aş vrea să ating un semnal de alarmă, asupra faptului că această instabilitate NE POATE AFECTA VIAŢA, poate duce la îngrijorare şi depresie, dacă nu am înţeles că totul pe lumea asta este schimbător. Până şi pământul a început să alunece...doar Dumnezeu în dragostea Sa rămâne stabil şi toate promisiunile Sale nu se vor schimba niciodată. El este de neclintit, Dragostea Sa pentru noi, oamenii nu se va sfârşi, El este stânca veacurilor şi cine se va încrede în El nu se va clătina niciodată. Să fim precum copilaşii care îşi pun toată încrederea în părinţii lor.
Vă doresc, o duminică plină de credinţă în puterea lui Dumnezeu, care dincolo de apartenenţa noastră religioasă, rămâne ACELAŞI.


Elena M. Alexe
                                                                                                                                     


   

Hora gândurilor

Daca e vineri, Hai la plimbare la brat cu poezia!

Mă împiedic de trăirile
agăţate haotic
în adâncimile uneori reci,
alteori fierbinţi,
dar niciodată calde,
din mine.

Grijile s-au sfătuit
să mă înconjoare
precum şalul înfăşurat pe umeri,
într-o îmbrăţişare intimă,
atât de apropiată,
încât le simt pulsul dureros,
inconfundabil.
Deşi adunate la gura sobei,
încurajate de flăcările vii,
mâinile rămân reci
şi mă privesc
cu indiferenţă totală.
Inima îşi numără
bătăile până când
îmi dă fiori
de gheaţă.
Privirile agitate caută
răspuns printre rândurile
ascunse, deşi la vedere,
din Cartea Cărţilor.
În cui se agită
uitată de timp,
ca o slabă speranţă,
oglinda veche,
regăsită printre amintiri
ce pecetluiesc
un basm de demult..

Doar focul inimii
se mai prinde în hora gândurilor
tainice si mistuitoare.
Rugăciunea îşi croieşte drum
spre agonie,
până atinge culmea liniştii
şi strânge în braţe răspunsul
focului devenit sacru.

elena marin alexe-2012