Se afișează postările cu eticheta Isus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Isus. Afișați toate postările

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Poem trist



Foaie sfantă de scriptură
Dor de-al Domnului cuvânt,
Fă de-apururi să răsară,
Între oameni pe pământ.

Foaie sfantă, dor de Isus
Mare,adanc, nestăvilit..
Presărat cu umilinţă,
Şi purtat spre infinit

Foaie sfânt-a lemn de cruce
Şi a fier trecut prin mâini
Nu găseşti...în tine forta,
Mulţumire să îngâni.

Foaie sfânt-a-ngenunchere
Sus pe deal printre măslini,
Suferinţa şi iubirea
Tremurând s-au prins de mâini.

Foaie sfântă a tristeţe
Şi-a durerii de nespus
Îmbrăcat în jalea lumii,
Mă priveşte azi Isus...

Foaie sfântă a Iubire,
Şi-a răbdarii îndelunge
Îndeajuns, nu sunt cuvinte
Strigă inima-mi "Ajunge"...

Foaie sfânt-a nemurire
Şi-a sublim şi-a sfânt şi-a milă
Îmi petrec sub crucea-Ţi Doamne
Şi fiinţa mea umilă.

Foaie sfântă-a biruinţă
Când citesc găsesc în tine
Miracolul nemuririi
Ce coboară pân' la mine

Foaie sfântă-a bucurie
Domnul Isus azi trăieşte
Mă aşteaptă-n veşnicie
El e viu şi mă iubeşte!

elena marin alexe

luni, 3 iunie 2013

IUBIRE NECONDIŢIONATĂ


Nu-mi condiţionezi nimic
Mă onorezi deşi sunt mic
Prea multă importanţă-mi dai
Mi-ai pregătit şi-un loc în rai

Sunt o comoară-n ochii Tăi
Din crucea Ta culeg văpăi
Cununi de raze împletesc
Să ţi-le ofer căci Te iubesc

Necondiţionat mă ierţi
Iar când greşesc Tată mă cerţi
Cu milă şi durere-n glas
Îmi porţi de grijă pas cu pas

De urc în viaţă sau cobor
Mă ocroteşti cu ochi de nor
Cu Duhul Sfânt mă-mbrăţişezi
Din veşnicie mă veghezi

Pe căi umbroase nu m-opresc
În tot ce fac îţi mulţumesc
Sub cruce gândul mi-l adun
Durerea mea ţie ţi-o spun

Când ceasul nopţii cheamă har
Genunchii mi se pleacă iar
Inima cheamă rugăciuni
Ce alungă frica în genuni

Sunt liniştită nu mă tem
Vii lângă mine când te chem
Din înălţimi mă cercetezi
Tu nu mă condiţionezi

Cu dragoste te-ai răstignit
Ai fost bătut şi chinuit
Azi culeg albe flori de crin
Cu ele inima-mi alin

Tu nu mă condiţionezi
Ţie-ţi spun totul şi mă crezi
Nimic la schimb nu mi-ai cerut
Vrei doar atât să Te ascult

Elena M . Alexe
 

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Dacă...





Dacă-n calea ta e umbră
Nu mai vezi nici drum nici zare
Nu te-ngrijora degeaba
La Isus găsesti scăpare

Dacă ziua-i cenuşie
şi simţi sufletul că doare
Ridică-ţi fruntea zâmbeşte
La Isus găseşti scăpare

Dacă fii tăi de-o vreme
Scriu pe uşa ta uitare
Nu te-ncrâncena aşteaptă
La Isus găseşti scăpare

Dac-ai adunat în cuget
Refulări apăsătoare
Lasă-ţi sarcina sub cruce
La Isus găseşti scăpare

Dacă lacrimile-n taină
Pe obraji sapă cărare
Mâna Lui le va culege
La Isus găseşti scăpare

Dacă porti vinovăţie
Sau tânjeşti dupa iertare
Ai o şansa numai una
La Isus găseşti scăpare

Dacă cel mai bun prieten
Azi te vinde cu strigare
Plângi pe umarul IUBIRII
La Isus găseşti scăpare

Dacă nu mai sunt repere
Şi te pierzi în disperare
Dacă nu auzi răspunsuri
La Isus găseşti scăpare 

Dac-ai rătăcit poteca
Afişând în jur sfidare
Te întoarce te căieşte
La Isus găsesti scăpare

Dacă-n tine remuşcarea
Se-arată necruţătoare
Vezi a cerului ofertă
La Isus găseşti scăpare 

Dacă peste tot  în toate
Crezi că ochii Lui veghează
Şterge-ţi lacrima rebelă
El te binecuvântează.

Elena M . Alexe

duminică, 23 decembrie 2012

Dublă aniversare...La plimbare



Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii."
Isaia 9:6

P.S.

Urez tuturor prietenilor mei, multă pace în suflet şi bucurie deplină cu prilejul  aniversării Naşterii Domnului nostru Isus Hristos şi un sincer La Mulţi Ani şi buni!

Peste câteva zile blogul meu împlineşte trei ani de activitate.Mulţumesc tuturor celor ce mi-au trecut pragul virtual. Să ne dăruiască Dumnezeu un an binecuvântat, în Lumină, dragii mei!


Elena Marin Alexe




duminică, 2 decembrie 2012

Parc-a fost ieri...


Parc-a fost ieri când m-ai găsit
căzută-n drum şi tâlhărită,
cu idealul ne-mplinit,
uitată, tristă, părăsită...

Treceau pe lângă mine toţi,
mă ocoleau făr să le pese,
oameni de bine, răi sau hoţi
cu glasurile bine drese.

Râdeau de mine, căci eram

în zdrenţe fără de podoabă,
amaru-n suflet îl căram,
în loc să port la gâtu-mi salbă.

Rănită, cu ochii-n pământ,

tânjeam după un strop de apă,
uitasem primul legământ
ce-n dragoste inimi adapă.

Despre nădejde nu mai zic,

în inima mea îndoiala
a semănat flori de nimic
şi mi-a marcat pe veci greşeala.

Dar ai trecut şi Tu, Isus,

prin valea plângerilor mele
şi-n marea-Ţi milă de nespus
mi-ai arătat sclipiri de stele.

M-ai dus la Marea de cristal

o apă vie minunată,
pe răni mi-ai pus mir de santal
şi-am fost, Isuse, vindecată.

Cu gingăşie mi-amintesc,

de mână m-ai purtat cu milă,
am învăţat să Te iubesc,
să uit de lumea cea ostilă.

Mi-ai dăruit un strai albit,

curat, ca picurul de rouă,
din fir subţire împletit,
ca dar de sus la viaţa-mi nouă.

Pe frunte port senin de cer,

când ochii mei privesc la Tine
şi mersul nu-l mai simt stingher,
căci totdeauna Eşti cu mine.

Acum Îţi mulţumesc şi plec,

s-aştern în cale-Ţi trandafirii,
Apoi an să mă odihnesc
sub crucea din Dealul Iubirii.
 
Elena Marin Alexe

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Când îmi vorbeşti


Când alegi să taci
nori posomorâţi
se îmbulzesc
să-mi ofere ca dar
cămaşa stacojie a tristeţii
plină de pete întunecate

Când îţi vorbesc
chipul Tău
se înrourează
iar inima-Ţi Golgotă
se deschide sângerând
palpitând de iubire

Când îmi vorbeşti
tainice şoapte
se înfăşoară mlădios
pe sufletul meu înlănţuindu-l
într-o îmbrăţişare
de care zilnic mi-e dor



Elena Marin Alexe

vineri, 28 septembrie 2012

Când sufletul..



Când sufletul se frânge-n dor
pe abruptele trăiri de vis,
las inima să urce-n zbor,
s-asculte imn de paradis.

Când ochii trişti coboară-n gol,
alunecând pe terne văi,
mi-adun privirile în stol
şi  le-ascund în ochii Tăi.

Când cerul stă posomorât,
scăldat de norul cenuşiu,
sufletu-mi tace amărât,
mai sunt, sau nu mai sunt, nu ştiu.

Când paşii mi s-au rătăcit
pe voluptoasele cărări,
mă prinzi de mână, blând, tacit
şi mă conduci spre albe zări.

Când visul se transformă-n jar,
iluziile-n braţe-mi plâng,
tot cerul freamătă de har,
Iubirea-n inimă o strâng.

Când zilele îmi sunt pustii,
abandonate de cu zori,
pun amintirile-n cutii
să le ascund în aurori.

Când aripa durerii port,
iar liniştea n-o mai zăresc,
doar cu o boare de efort
La Isus pacea îmi găsesc.

elena marin alexe