Când vin ape mari

Când vin ape mari să stai în spărtură,
Răbdare să ai şi lacăt la gură.

Furtuni vin şi trec, dar omul rămâne.
Te-ndoi azi şi cazi, ridică-te mâine.

Cu ochii deschişi păşeşte-nainte,
Veghează la drum cu rugă fierbinte.

E-o vreme de plâns, dar totul va trece,
Speranţa ce-o ai, nicicând să nu plece.

Mai este puţin, aşteaptă-l pe Mire,
Căci drumul spre cer e scris în Iubire.

elena marin alexe

Poem trist

Foaie sfantă de scriptură
Dor de-al Domnului cuvânt,
Fă de-apururi să răsară,
Între oameni pe pământ.

Foaie sfantă, dor de Isus
Mare,adanc, nestăvilit..
Presărat cu umilinţă,
Şi purtat spre infinit

Foaie sfânt-a lemn de cruce
Şi a fier trecut prin mâini
Nu găseşti...în tine forta,
Mulţumire să îngâni.

Foaie sfânt-a-ngenunchere
Sus pe deal printre măslini,
Suferinţa şi iubirea
Tremurând s-au prins de mâini.

Foaie sfântă a tristeţe
Şi-a durerii de nespus
Îmbrăcat în jalea lumii,
Mă priveşte azi Isus...

Foaie sfântă a Iubire,
Şi-a răbdarii îndelunge
Îndeajuns, nu sunt cuvinte
Strigă inima-mi "Ajunge"...

Foaie sfânt-a nemurire
Şi-a sublim şi-a sfânt şi-a milă
Îmi petrec sub crucea-Ţi Doamne
Şi fiinţa mea umilă.

Foaie sfântă-a biruinţă
Când citesc găsesc în tine
Miracolul nemuririi
Ce coboară pân' la mine

Foaie sfântă-a bucurie
Domnul Isus azi trăieşte
Mă aşteaptă-n veşnicie
El e viu şi mă iubeşte!

elena marin alexe

Răspunsul

Mă regăsesc rătăcită
în clepsidra timpului şi simt
cum mă strivesc întrebările
de ieri de azi de mâine
Cerul rămâne  impasibil
cu buzele pecetluite
eu abia de mai respir sub
avalanşa suspinelor
Dar când inima ajunsă la capătul puterilor
zace îngenunchiată în colbul drumului
se deschid porţile Iubirii
primesc umilă sărutul pe frunte
braţele lui Dumnezeu
mă cuprind cu milă nemărginită
ridicându-mi povara gândului ascuns
apoi mă împodobesc pentru nunta eternă
şi abia atunci  văd
Răspunsul stă atârnat între cer şi pământ
pe un lemn care nu mai putrezeşte
niciodată de atâta Dragoste

elena marin alexe

Iubesc Viaţa

Am căzut într-o zi
precum zidurile Ierihonului,
când strigătele îngenunchiate
au doborât Eul adâncit,
aproape de nezdruncinat.
Acum Lumina se odihneşte în voie
pe treptele inimii mele
zdrobite, dar eliberate de lanţuri.
Undeva, printre galaxii
încă sună trâmbiţele
aliniate în cântecul biruinţei,
păsările bucuriei nu şi-au uitat zborul,
iar mâna lui Dumnezeu
prinde a mă reclădi, zid nou pentru veşnicie.
Tac şi mă las înălţată...
Iubesc Viaţa. 

Elena Marin Alexe

Poezia de vineri!

Dacă e vineri , hai la plimbare la braţ cu poezia lui Marin Sorescu!

Ţin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabilă confuzie.

Au trecut peste mine
Maşini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Şi tot felul de picioare.

Am simţit soarele până la apus
Şi luna
Pe la miezul nopţii.

Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am făcut bătături.

Si cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:

"Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!"