Răspunsul

Mă regăsesc rătăcită
în clepsidra timpului şi simt
cum mă strivesc întrebările
de ieri de azi de mâine
Cerul rămâne  impasibil
cu buzele pecetluite
eu abia de mai respir sub
avalanşa suspinelor
Dar când inima ajunsă la capătul puterilor
zace îngenunchiată în colbul drumului
se deschid porţile Iubirii
primesc umilă sărutul pe frunte
braţele lui Dumnezeu
mă cuprind cu milă nemărginită
ridicându-mi povara gândului ascuns
apoi mă împodobesc pentru nunta eternă
şi abia atunci  văd
Răspunsul stă atârnat între cer şi pământ
pe un lemn care nu mai putrezeşte
niciodată de atâta Dragoste

elena marin alexe

A mai trecut

 

A mai trecut un an prin mine
Şi s-a pierdut în amintiri
Lăsându-mi doar trecute zile
Şi prea puţine împliniri

Ce multe ierni mi-au fost părtaşe
La bucurii sau întristări
Dar asta parcă-i mai săracă
Fără zăpadă pe cărări

Durerile le port în suflet
Printre tăcute rugăciuni
Doar crucea Ta îmi ia povara
Apoi o leapădă-n genuni

La ceas de seară gându-mi zboară
În paşi de dans neobosit
Prin faţa ochilor viaţa-mi
Se împleteşte liniştit

Căci Ochiul Tău veghează Doamne
Din veşnicii asupra mea
Pe braţul Tău mă culc adesea
Torni linişte în viaţa mea

În inimă mi-ai scris Iubire
Să port pe veci sigiliul Tău
Câţi ani m-or perinda în lume
Mă îzbăveşte de cel rău

În jurul meu s-aşterne noaptea
Iar eu tânjesc să urc să zbor
Aş vrea s-alerg şi printre stele
Să-Ţi împletesc poem de dor

Înveşmântată-n văl de aur
Văd luna ce se-agaţă-n ram
O mângâi din priviri şi-ndată
Adorm cu ochii prinşi pe geam

 

Elena Marin Alexe