Aroganţă la catafalc

Daca e vineri...Hai la plimbare la braţ cu poezia!

Vă propun azi o poezie de Radu Luca Dupeş

Eu nu te plâng, nu am de ce, poete…
Nu am fost rude, nu te-am cunoscut,
Dar vreau să şterg novembre cu-n burete,
Din calendarul binecunoscut.

Sunt zile-amare pentru naţiune, 

Aşa cum ţie îţi plăcea să zici,
Tu ai luat o ambarcaţiune,
Lui Avram Iancu să îi ţii un speech.

Ce fericiţi te-aşteaptă la o ţuică, 

Nichita, Eminescu şi Marin,
Sper c-ai luat stiloul şi-o fiţuică,
Ai grijă să nu o pătezi cu vin!

Să le transmiţi ce jale e în ţară 

Şi bucuroşi să fiţi că aţi scăpat,
Iar moartea, strictă taxă forfetară,
Să o cinstiţi c-o vorbă de… rahat.

Nu plâng deloc, n-am lacrimi pentru tine, 

Destrăbălat ai plâns în locul meu,
Şi mă mai mir că nu-ţi este ruşine,
Cum ne-ai lăsat pe toţi când ne e greu.

Ţi-a fost uşor să pleci spre libertate, 

Te-ai săturat povara să ne-o duci,
Nu ţi se pare o absurditate
Să ne reciţi poeme dintre cruci?

M-ai enervat teribil cu tupeul 

De a ne părăsi premeditat,
Ai vrut tu să răsune Ateneul
În noapte. Şi ziceai că eşti bărbat...

Mă străduiam să-ţi fur din vitamine, 

Ca tine aş fi vrut, poet, să fiu,
Am copiat doar bolile din tine,
Sunt mort aici, tu eşti acolo viu.

Poezia de vineri!

Dacă e vineri , hai la plimbare la braţ cu poezia lui Marin Sorescu!

Ţin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabilă confuzie.

Au trecut peste mine
Maşini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Şi tot felul de picioare.

Am simţit soarele până la apus
Şi luna
Pe la miezul nopţii.

Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am făcut bătături.

Si cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:

"Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!"

Poemul de vineri

Dacă e vineri, Hai la plimbare ,la braţ cu poezia lui Marin Sorescu

---

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiinţei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte carţi
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.