LA MULŢI ANI!

Au trecut peste noi anii....! M-ai adăpat la răbdarea ta, m-ai ocrotit cu puterea ta, ai fost întotdeauna stâlpul de care m-am sprijinit, mi-ai şters lacrimile şi nu m-ai dezamăgit niciodată. Eşti cel mai bun, mai iubitor şi mai devotat soţ şi tată din lume.
Azi este ziua ta şi toate dorinţele pentru tine, urările de sănătate şi binecuvântare mi le pun pe braţele Domnului Isus. Să mi te păstreze încă lângă mine, mulţi ani, dragul meu soţ!
 

La Mulţi Ani, Ţucule! Dumnezeu să te binecuvânteze

şi să ne binecuvânteze!

  elena marin alexe

A dărui...

Odată cu stingerea sărbătorilor ne părăseşte treptat şi bucuria dărniciei. Oare de ce trebuie să existe doar două perioade din an, în care creştinii sunt chemaţi să dăruiască semenilor mai lipsiţi? Hai să schimbăm puţin optica simbolică a verbului "a dărui" începând chiar din prima lună a noului an. Să vedem ce se întâmplă în inimile noastre.

Să nu dăruim doar o vorbă, un zâmbet, alinare. Acestea toate pot fi preţioase. într-atât încât să lumineze cuiva ziua. Cu atât mai mult a dărui o pâine, o haină, un bănuţ, o carte, 1 kg. de cartofi, sau altceva, acolo unde simţi că este lipsă, poate chiar la vecinii de palier, care se zbat din greu să-şi crească copilaşii dintr-un salariu minuscul, sau unei rude lipsită de posibilităţi materiale, ori la vecinul de la a şaptea casă de pe strada ta, unde o rochie părăsită de tine, sau o pereche de cizme de care te-ai plictisit, sau care nu mai sunt "ultimul răcnet în modă". pot aduce fericire şi mulţumire sufletului deznădăjduit. Aceste gesturi făcute mai des pot deveni stropi de bucurii atât pentru noi cât şi pentru cei cărora le oferim din tot sufletul, cu toată compasiunea care se coboară de la Dumnezeu prin dragostea Fiului Său Preaiubit, Cristos Domnul nostru.
Făcând din asta un obicei frumos ne vom aduna comori în cer, dar şi satisfacţii personale în viaţa de creştin, iubitor de Dumnezeu şi de oameni. Să lăsăm mâinile noatre să înflorească în Dragoste, să fie transformate în uneltele lui Dumnezeu, mult binecuvântate.
Să încercăm să facem lumea dimprejurul nostru mai frumoasă...

elena marin alexe - gânduri pentru 2014

Liberă între zăbrele

Azi rămân nemişcată între zăbrelele vieţii deşi  îmi curg lacrimile în cupa mult prea plină a trecătoarei zile...

De o vreme parcă nimic nu-mi mai place...Ori eu am rămas statornică unor idealuri, ori într-adevăr lumea din jurul meu se deteriorează treptat dar sigur.

Unii numesc asta proces de civilizaţie...Eu rămân din ce în ce mai singură, deşi sunt o fire sociabilă şi foarte prietenoasă. Diferenţa dintre mine şi lumea înconjurătoare se adânceşte mereu şi îmi dă frisoane. A dispărut aproape complet, compasiunea, respectul, gratitudinea, credinţa în Dumnezeu,  dragostea, adevărul, îngăduinţa, recunoştinţa...

Lumea e invadată de flagelul minciunii, mediocrităţii, lăcomiei, mândriei, falsităţii, duşmăniei, necredinţei...

Mă doare indiferenţa umană faţă de frumos, artă, propriul suflet, prietenie, responsabilitate, carte...

.

Întrebarea mea zilnică este: Ce să fac Doamne? Pot oare să schimb ceva în jurul meu?

Elena M. Alexe

Timişoara...

Am petrecut o săptămână la Timisoara. M-am plimbat prin oraşul de pe Bega...

am petrecut timp minunat cu micul Stefănel...

apoi ne-am pregătit de nuntă...

 Adi, nepotul meu este fericitul mire...

Mă bucur pentru ei...Dumnezeu să le dăruiască fericire şi pace!

Lacrima roşie

Alergând
despletită, peregrină,
mi-ai bătut în poarta vieţii,
toamnă dragă...

Ţi-am privit chipul obosit
de vânturi şi ploi,
până mi-ai desenat
mila pe suflet cu
răcoarea ceţii.
Să te invit aş fi vrut,
la o cafea,
dar te-ai sustras
grăbită,
lăsându-mi în palmă
o lacrimă roşie...

Cădeau
frunzele ruginii
din castan,
acoperindu-mi fruntea
cu tristeţea
primei nopţi albe, de bruma
căzută în noiembrie.

Iar eu, prizonieră,
adorm între vis şi realitate,
urmărită miraculos
de ochiul Luminii.

Încă
mai strâng lacrima în pumn.

Elena Marin Alexe

O zi de vară...

De dimineaţă am fost la biserică şi a trebuit să trecem prin apa Milcovului..şi la plecare şi la întoarcere, prin jurul orei 13.00 .Acum apa nu mai este periculoasă ci se poate trece cu piciorul destul de uşor.
Sper să vă placă imaginile unei zile de vară, de la Vrancea!