O nuntă binecuvântată

Duminică 22 mai am petrecut momente de neuitat, la nunta Lidiei şi a lui Iulian Hârtie. Vremea a fost frumoasă, ca şi mirii, Dumnezeu a fost prezent, aşa că pot spune: a fost o nuntă reuşită.

Ei au fost mirii: Lidia şi Iulian Hârtie!

Locaţia salonului romantică...

Oficializarea cununiei religioase cu binecuvântarea mirilor.

Moment de suflet cu Lidia, frumoasa mireasă!

Fără cuvinte...

La masă alături de Pastorul meu, Eugen Dan şi soţia, Mariana

Cu Didina şi Cornel Androne.

 

Azi când ne-am adunat cu toţii

La celebrarea nunţii voastre

Urarea mea este aceasta:

Fiţi fericiţi, trăind în pace!

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragii mei, dragi!

Am cuvinte prea puţine

 În faţa Majestăţii Sale,
Mă plec acum pân la pământ,
Azi, la picioarele-I preasfinte
Depun al biruinţei gând...

Mă dăruiesc în totul Ţie,
Recunoştinţă îţi ofer,
Căci m-ai salvat din negre valuri,
Mi-ai arătat drumul spre cer.

Aş vrea să-Ţi mulţumesc, de-apururi,
În dreptul meu, ai scris iertat,
Când nu aveam nici o speranţă,
Tu sufletul mi-ai mângâiat.

De jos, lovită şi murdară,
Cu răni adânci, cari mă dureau,
Nu îndrăzneam să ridic ochii
Spre cei care mă copleşeau.

Cu lacrimile curse-n taină,
Ştergeam al vieţii legământ,
Descătuşată de Iubire,
De Dumnezeu, de tot ce-i sfânt.

Ca frunza-n vânt, în letargie,
Stam agăţată fără grai,
Căzută la pământ strivită,
Mai aşteptam un strop de rai.

Anostă-mi era existenţa,
Amară apa ce-o sorbeam,
Tristeţea-n jurul meu ţesuse,
O pânză deasă, nu vedeam,

Că ochiul Tău privea spre mine,
Iar mila Ta ţăşnea-n eter,
Habar n-aveam că mâna-Ţi Doamne,
Scria numele meu în cer.

Şi a venit o zi, măreaţă,
Când am gustat iubirea Ta,
Azi roua bucuriei mele,
Stă martoră la Golgota.

Ştiu, am cuvinte prea puţine,
Să-Ţi mulţumesc îndeajuns,
Dar am să-mi plec mereu genunchii,
În cămăruţă, în ascuns.

elena marin alexe

Timişoara...

Am petrecut o săptămână la Timisoara. M-am plimbat prin oraşul de pe Bega...

am petrecut timp minunat cu micul Stefănel...

apoi ne-am pregătit de nuntă...

 Adi, nepotul meu este fericitul mire...

Mă bucur pentru ei...Dumnezeu să le dăruiască fericire şi pace!

Ion Bârlădeanu şi colajele sale

De la gheena de gunoi a Bucurestiului a ajuns la dineu, cu Frumoasa diva Angelina Jolie!

Ion Bârlădeanu pare un artist realizat, deşi până în 2008 trăia printre gunoaie, la marginea Bucureştiului. Astăzi, Bârlădeanu îşi vede visul cu ochii, prima sa expoziţie deschisă publicului larg. Materia primă folosită a fost din revistele vechi si ziarele de prin gunoaie, iar 'penelul' o forfecuţă de care nu se desparte niciodată.
Zeci de colaje pe care le-a creat din bucăţi de reviste, aruncate înainte şi după regimul comunist, sunt scoase la vânzare pentru mai bine de 1000 de euro fiecare.
Pentru artistul de 63 de ani, călătoria de pe străzile Bucureştiului spre galeriile europene a ajuns în punctul culminant, meritele lui sunt recunoscute. "Mă simt ca şi cum aş fi renăscut", povesteşte Bărlădeanu. "Acum mă simt ca un prinţ. Un cerşetor poate deveni prinţ, dar se poate întoarce din nou la sărăcie", a completat artistul.
Că Bârlădeanu a rezistat cu stoicism, trăind printre gunoaie, nu este o surpriză. În 1989, el a fost unul dintre cei care a rămas fără slujbă după revoluţie. În următorii 20 de ani a dormit pe unde a apucat şi s-a hrănit cu resturi de mâncare şi şi-a câştigat existenţa din munci ciudate, totuşi făcea colaje în secret.
"Este un om de la periferia societăţii care a reuşit să se descopere pe sine", a afirmat Alexander Nanău, un director din Bucureşti care a filmat un documentar despre viaţa lui Bârlădeanu pentru HBO. "A fost leneş în sensul bun, doar aşa a putut să-şi pună mintea la contribuţie şi să creeze. El s-a ascuns de o societate în care a refuzat să fie implicat", spune Nanau.
În 2007, Bârlădeanu i-a arătat colajele sale unui artist, Dan Popescu, Uimit, artistul, a sunat la o galerie. Din acel moment zilele lui Bârlădeanu în mizerie erau numărate."Într-o clipă mi-am dat seama că este ceva foarte important, cel puţin pentru România", a spus Dan Popescu, care expune creaţii ale tinerilor mai puţin cunoscuţi. Cu dinţii stricaţi şi o faţă răvăşită de viscolul iernii, Bârlădeanu nu era nici pe departe tânăr, dar anonimatul său nu a mai durat mult.
După şase luni a avut ocazia să-şi expună creaţiile şi a primit un apartament al său şi o dantură nouă. În 2009 şi-a expus câteva din colaje la un târg din Basel. În această săptămână a aterizat la Paris, a văzut cu ochii lui Turnul Eiffel şi a luat masa cu Angelina Jolie, care se afla în oraş la filmări.
O viaţă de om, schimbată, datorită unui talent incontestabil. Colajele lui sunt admirate de iubitorii de artă şi achiziţionate la preţuri ce variaza de la 1000, până la 3000 de euro.
Bârlădeanu se descrie ca regizorul propriilor sale filme şi consideră fiecare colaj ca fiind un film în sine.
Multe dintre colajele explozive au fost create după 1989, dar o parte dintre cele din timpul regimului au fost achiziţionate deja de colecţionari.
Bârlădeanu spune că va continua să muncească indiferent ce crede lumea despre operele sale. "Este ca şi cum ai mânca plăcintă şi sandvişuri. Mă simt împlinit când creez", a spus Bârladeanu. "Dacă aş mai trăi încă o  viaţă, tot asta aş face, iar dacă le-aş putea duce pe lună, le-aş duce".

 „In colajele lui Ion Bârladeanu e evident că e foarte important efectul plastic, dar există tot timpul o poveste care curge frumos, ca sufletul lui. Nea Ion nu le numeşte colaje, le numeste filme, iar el se considera un mare, poate cel mai mare regizor!

Vă invit, să admiraţi câteva din operele pe drept numite aşa, din creaţia acestui român, în care Dumnezeu a pus o uriaşă încărcătură de talent. Merită admiraţia noastră! 

elena marin alexe