FLACĂRĂ ERAU CUVINTELE

M-am sfătuit cu Tine,
până ce miezul obosit al nopţii
a adormit pe umărul meu,
în timp ce îmi alinta pleoapa suferindă a sufletului.

Ţi-am spus multe, Doamne, printre suspine
m-am destăinuit celui mai bun Prieten:
-Mi se risipesc puterile, nu mai găsesc plăcere
în efemerul din jur, contaminat de moarte la tot pasul
gândul mi se poticneşte ades
în tristeţea presărată în jurul meu
de o mână nevăzută, blestemată,
care uneori mă striveşete sub avalanşa răutăţii.

Ţi-am spus tot ce mă apăsa,
apoi am tăcut, căci gura Ta îmi vorbea.
Miere şi flacără erau cuvintele Tale, Doamne!
Sorbindu-le cu nesaţ, am prins curaj,
ochii mi s-au luminat o dată cu zorii
unei zile reînnoite de dragostea Ta.

Sufletul mi se liniştise.Tăceam.
Doar inima mea încă mai vorbea cu Tine.

elena marin alexe

Scrisoare deschisă conducerii cultului Penticostal

Onorată conducere

Cred că ar fi cazul să meritaţi această formulare risipind fluxul părerilor pro şi contra.
Îmi închipui că ştiţi foarte bine uraganul bârfelor de pe net, dar mă mir că nu înţelegeţi ce deserviciu faceţi Cultului Penticostal  şi implicit lucrării lui Dumnezeu. De câteva luni se aşteaptă un răspuns din partea dv. Chiar nu aţi putut da nici un comunicat până acum, de atâta timp, de când circulă printre credincioşi dar  nu numai,  hai să-l numesc- cazul, Florin Ianovici? Dv. nu realizati ce deserviciu faceţi lui Dumnezeu, lăsând ambiguitatea să circule, să distrugă prietenii de o viaţă, să aducă nelinişti şi suferinţă pe toate planurile? Nu v-aţi gândit la repercursiuni? Ce vor spune oamenii acestei lumi despre noi, pocăiţii, despre pastorul care i-a chemat la viaţă veşnică, care a plâns îngenunchiat alături de cei ce păşeau în faţă, alegându-l pe Isus ? Sau poate nu vă pasă? De suferinţa pastorului F.Ianovici am convingerea că nu vă pasă şi mă întreb cât de mult iubiţi pe aproapele dv. în Hristos? El, a iubit până la jertfă şi nu ne-a cerut decât să facem acelaşi lucru: să iubim pe Dumnezeu şi pe cel de lângă noi, ca pe noi înşine. Să fie oare atât de dificil? Cum aţi ales să împliniţi porunca? Personal sunt confuză în ceea ce vă priveşte, datorită atitudinii de totală indiferenţă asupra acestu caz. Cred că tăcerea forului dv. singurul abilitat să dea un comunicat, este cu ţintă directă, tocmai spre a mări şi suferinţa familiei Ianovici, dar şi pentru-ca tulburarea şi haosul cititorilor, al credincioşilor să ia amploare. Alt motiv al tăcerii conducerii cultului nu văd. Aş fi vrut să citesc un comunicat măcar, să menţionaţi că aveţi în vedere situaţia  apărută , că studiaţi problema etc. Nu s-a întâmplat nimic. Îmi asum cele scrise aici. Nu intenţionez să jignesc, să acuz, doar ca fiecare om care citeşte pe net şi care se străduieşte să împlinească tot ce spune Biblia, îmi pun nişte întrebări. Răspunsurile, sau răspunsul ar trebui să vină de la dv. Ar trebui să vă pună pe gânduri, de ce sunt înlăturaţi din lucrarea Domnului, folosindu-se înscenări scabroase, tocmai cei mai hăruiţi pastori, cei mai puternici în cuvânt...De ce tocmai ei?

 PS. Oare nu aveţi purtător de cuvânt, căci la capitolul comunicare sau nu există…sau nu se vrea.
Să fie atât de mare discrepanţa şi rivalitatea dintre vestul ţării şi Bucureşti cum afirmă unii?

elena marin alexe

Dau la schimb

Inc-o iarnă se culcă pe inima mea
Îmbrâncită de vânt, cotropită de nea,
Mă voi vinde pe-o creangă de brad încă-un an

Sau cu drag voi petrece în alb diafan?

Mă voi vinde, ori nu, sigur voi cumpăra
Inc-un strop de speranţă şi-o rază de stea,
Dau la schimb, de găsesc, timpul ce l-am pierdut,
Pe un bob de iubire ce abia s-a născut...

Dacă vreţi vă mai dau un pocal cu tristeţi
Jumătate sorbit printre reci dimineţi...
Oare cine-mi va da bucurie-napoi,
Sau aveţi prea puţină stocată în voi?

Dau la schimb îndrăzneala şi nu mă opresc,
Nu mai vreau efemerul  şi chiar mă gândesc
Să pot să aprind candelabrul din mine,
Lumina să port, să urc zări senine.

Ion Bârlădeanu şi colajele sale

De la gheena de gunoi a Bucurestiului a ajuns la dineu, cu Frumoasa diva Angelina Jolie!

Ion Bârlădeanu pare un artist realizat, deşi până în 2008 trăia printre gunoaie, la marginea Bucureştiului. Astăzi, Bârlădeanu îşi vede visul cu ochii, prima sa expoziţie deschisă publicului larg. Materia primă folosită a fost din revistele vechi si ziarele de prin gunoaie, iar 'penelul' o forfecuţă de care nu se desparte niciodată.
Zeci de colaje pe care le-a creat din bucăţi de reviste, aruncate înainte şi după regimul comunist, sunt scoase la vânzare pentru mai bine de 1000 de euro fiecare.
Pentru artistul de 63 de ani, călătoria de pe străzile Bucureştiului spre galeriile europene a ajuns în punctul culminant, meritele lui sunt recunoscute. "Mă simt ca şi cum aş fi renăscut", povesteşte Bărlădeanu. "Acum mă simt ca un prinţ. Un cerşetor poate deveni prinţ, dar se poate întoarce din nou la sărăcie", a completat artistul.
Că Bârlădeanu a rezistat cu stoicism, trăind printre gunoaie, nu este o surpriză. În 1989, el a fost unul dintre cei care a rămas fără slujbă după revoluţie. În următorii 20 de ani a dormit pe unde a apucat şi s-a hrănit cu resturi de mâncare şi şi-a câştigat existenţa din munci ciudate, totuşi făcea colaje în secret.
"Este un om de la periferia societăţii care a reuşit să se descopere pe sine", a afirmat Alexander Nanău, un director din Bucureşti care a filmat un documentar despre viaţa lui Bârlădeanu pentru HBO. "A fost leneş în sensul bun, doar aşa a putut să-şi pună mintea la contribuţie şi să creeze. El s-a ascuns de o societate în care a refuzat să fie implicat", spune Nanau.
În 2007, Bârlădeanu i-a arătat colajele sale unui artist, Dan Popescu, Uimit, artistul, a sunat la o galerie. Din acel moment zilele lui Bârlădeanu în mizerie erau numărate."Într-o clipă mi-am dat seama că este ceva foarte important, cel puţin pentru România", a spus Dan Popescu, care expune creaţii ale tinerilor mai puţin cunoscuţi. Cu dinţii stricaţi şi o faţă răvăşită de viscolul iernii, Bârlădeanu nu era nici pe departe tânăr, dar anonimatul său nu a mai durat mult.
După şase luni a avut ocazia să-şi expună creaţiile şi a primit un apartament al său şi o dantură nouă. În 2009 şi-a expus câteva din colaje la un târg din Basel. În această săptămână a aterizat la Paris, a văzut cu ochii lui Turnul Eiffel şi a luat masa cu Angelina Jolie, care se afla în oraş la filmări.
O viaţă de om, schimbată, datorită unui talent incontestabil. Colajele lui sunt admirate de iubitorii de artă şi achiziţionate la preţuri ce variaza de la 1000, până la 3000 de euro.
Bârlădeanu se descrie ca regizorul propriilor sale filme şi consideră fiecare colaj ca fiind un film în sine.
Multe dintre colajele explozive au fost create după 1989, dar o parte dintre cele din timpul regimului au fost achiziţionate deja de colecţionari.
Bârlădeanu spune că va continua să muncească indiferent ce crede lumea despre operele sale. "Este ca şi cum ai mânca plăcintă şi sandvişuri. Mă simt împlinit când creez", a spus Bârladeanu. "Dacă aş mai trăi încă o  viaţă, tot asta aş face, iar dacă le-aş putea duce pe lună, le-aş duce".

 „In colajele lui Ion Bârladeanu e evident că e foarte important efectul plastic, dar există tot timpul o poveste care curge frumos, ca sufletul lui. Nea Ion nu le numeşte colaje, le numeste filme, iar el se considera un mare, poate cel mai mare regizor!

Vă invit, să admiraţi câteva din operele pe drept numite aşa, din creaţia acestui român, în care Dumnezeu a pus o uriaşă încărcătură de talent. Merită admiraţia noastră! 

elena marin alexe