Întrebări simple pentru C.C.P.

Conducerea cultului Penticostal  a întrecut orice normă a bunului simț creștinesc, dacă pot spune așa, căci sunt atât de bulversată, de... nu-mi mai găsesc cuvintele. De ce atâta ură și ranchiună? Este de neînțeles atitudinea agresivă a conducerii cultului față de pastorul Ianovici și nu numai, căci se răsfrânge și asupra noastră, care suntem copiii Dumnezeului Celui Viu. Îmi este rușine, mă simt încurcată căci nu știu ce să răspund unor prieteni din virtual, care mă întreabă ce se întâmplă la noi , la pocăiți. Mă întreb  și vă întreb, pe voi, cei din conducerea cultului: cui a folosit denigrarea publică a pastorului Ianovici ? A adus foloase lucrării lui Dumnezeu? S-a câștigat suflete pentru cer, sau asta nu va interesat deloc.

Sunt stupefiată de atitudinea lipsită de noimă a celor care se cred stăpâni absoluți peste bisericile creștine penticostale și mă întreb, nu numai eu, ci milioane de creștini, cum se poate încălca atât de flagrant statutul bisericii care stipulează clar că doar Adunarea Generală a Bisericii, poate stabili prin vot, pastorul coordonator, cât și ceilalți pastori, nicidecum Comitetul Executiv al Cultului. Deocamdată totul se află într-o nebuloasă și cred că ar fi timpul să se spună adevărul.

De ce în cazul Ianovici hotărârea nu a aparținut în primul rând bisericii Betel și comitetului acesteia?

De ce se încalcă voit aceste reguli?

Ce interese sunt la mijloc?

Ce influență are Ștefan Ivan și fiul său doritor de scaun, cine îi susține pe aceștia doi slujitori lipsiți de har, dar plini de frustrări? 

Există cineva din afară, atât de influent, care trimite fonduri bănești? Noi am aflat, dar așteptăm să spuneți voi.
De ce se vrea dispariția pastorului Florin Ianovici de la Betel și chiar... din virtual?
Cine i-a declarat război acestuia?
Pe lângă aceste întrebări am dori foarte mult să se spună cu ce a greșit pastorul Ianovici?
Nu știm motivele suspendării, căci tot ce s-a spus este difuz, neclar și menit să ducă în eroare.
Am trecut peste sărbătoarea sfântă a Învierii, dar lumină în cazul Ianovici tot nu s-a făcut. Obercăim, dar încă sperăm ca Duhul Sfânt să lucreze, să se facă lumină, să se spună, să se aducă probe, să știm de ce a fost înlăturat Florin Ianovici.
El, pastorul,  însuși a cerut asta. 

Faceți lumină domnilor de la conducerea cultului! Să ne temem de Dumnezeu și nu uitați slova care spune:

Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu!  Evrei 10:31

P.S. Sperând într-un răspuns clar și sincer, vă mulțumesc anticipat

elena marin alexe

Obsesia lui Ștefan Ivan

Încet încet se desfac ițele din jurul pastorului Ianovici, împletite cu dibăcie de pastorul 2, adică de Ștefan Ivan. La început nu am dat atenție unor persoane care încercau să-mi vorbească despre acesta și despre tristețea unei biserici total bulversate, Betel București.  Eram focusată spre cei care îl atacau pe pastor în față. Nu-mi imaginam că există o persoană atât de obsedată de locul întâi  în conducerea Betelului. Astăzi m-am edificat.

Am ales două postări din blogul personal al lui Ștefan Ivan, din care am spicuit câte ceva și le redau mai jos. Citiți cu atenție.

9 Martie 2017 stefanivan Lupta cu gândurile

https://stefanivan.wordpress.com/2017/03/09/lupta-cu-gandurile/

Majoritatea temerilor sunt izvorate din ingrijorari legitime. Si totusi, daca nu sunt tinute sub control, temerile acestea se transforma in obsesii.

24 Februarie 2017 stefanivan Certitudini

https://stefanivan.wordpress.com/2017/02/24/certitudini-5/

Ca sa iti urmezi visurile trebuie sa actionezi. Actioneaza pentru a-ti urma visul sau il vei pierde. Actioneaza tu sau vei fi obiectul actiunii altora.

Daca nu esti in posesia a ceea ce-ti doresti gandeste-te cum sa-l creezi. Dumnezeu iti va lumina calea. Sansa vietii tale, usa spre visurile tale este deschisa,

calea spre un anumit scop ti se poate revela in orice clipa. Fii gata pentru ea. Fa tot ce trebuie sa faci. Invata tot ce trebuie sa stii.

Daca nu bate nimeni la usa ta, bate tu la cateva usi. Intr-o zi vei pasi in viata pe care ti-o doresti. Fii gata sa urci pe baricade ca sa prinzi momentul.

Totul tine de perspectiva. Nu te poti ascunde de viata. Vei primi unele lovituri. Vei fi frustrat, suparat si trist te indemn totusi sa refuzi disperarea si amaraciunea.

Poti fi inghitit de valul urias sau poti calari pe coama lui spre mal. Tot astfel, evenimentele dificile din viata ta te pot dobora la pamant sau te pot inalta.

Daca poti respira fii recunoscator. Foloseste acest sentiment de multumire pentru a te inalta deasupra depresiei si amaraciunii.

Fa un pas, apoi urmatorul, ia-ti avantul necesar si construieste o viata pe care sa o traiesti cu placere.

….............................................................................................................

       Asta scrie pastorul 2 de la Betel, Stefan Ivan. Am citit și am rămas preț de câteva minute blocată de dorința acestui om, care chinuit de obsesia de a deveni pastor prim la Betel își dă arama pe față, fără să sesizeze asta, așa la plesneală, poate cu gând să dea o replică cuiva...dar neținând cont că netul este cale de acces pentru toți și că aici oricât te-ai ascunde umbrele ies....și te pătează.

Omul ăsta are un nume predestinat, așa ai spune la prima vedere. Îl cheamă Ștefan și pe noi ne duce gândul la martirul zdrobit de pietre, din dragoste pentru Isus, dar Ștefan Ivan parcă nu are nimic în comun cu eroul biblic. Păcat. El a ales să arunce, nu să primească, vorbe nu pietre, căci între timp umanitatea a mai progresat în tactici și viclenii așa că luptele nu mai sunt la vedere ci în subteran. El, acest Ștefan , robit de ambiții pământești, gelos și obsedat de harul pastorului Ianovici a mânuit zvonuri false, luptând, uneltind cu alții la fel de invidioși , pe la spatele acestuia, cu gândul că este vremea să devină el, Ștefan Ivan, pastor Mare și Sfânt, așa ca să i se ducă vestea... Inițial nici nu am bănuit, că acesta luptă pentru scaunul de la Betel, acolo unde Florin Ianovici a depus efort lacrimi și timp pentru a consolida biserica de ...cam cincisprezece ani. Așa spun informațiile pe care le-am primit de la unii membri de la Betel, care sunt efectiv bulversați, triști și descumpăniți la gândul că își pot pierde pastorul drag și că Ivan îi va lua locul prin uneltirile cu o parte a comitetului de la Betel și susținerea Comitetului Executiv al Cultului Penticostal. De obicei nu mă las influențată de nimeni, aleg să-mi fac o părere personală asupra cuiva, așa că am vrut să -l cunosc măcar puțin pe Ștefan Ivan, am intrat pe blogul lui și am citit unele postări, știind în prealabil că obsesiile nu pot fi ținute ascunse , ci ele ies ca uleiul la suprafața apei în caracterul fiecăruia dintre noi în tot ce facem și în special în scrierile noastre. Isus însuși spune în Matei 12
36. Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.

37. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit."

Încă de anul trecut am fost abordată de câteva persoane care m-au întrebat de ce mă implic în cazul pastorului Ianovici? Avem un grad de rudenie, sau îl cunosc așa bine?

Vă răspund tuturor ca Domnului: Nu l-am întâlnit niciodată pe pastor și nici nu avem nici un grad de rudenie, sau ...cred că avem, da, avem, căci suntem frați, amândoi avem același Tată pe Dumnezeul cerului și al pământului. Nu ne-am văzut încă, dar îmi doresc acest lucru și sper ca anul acesta să am bucuria să-l cunosc personal pe Pastorul Ianovici, fratele meu drag, care prin harul dat de Dumnezeu, m-a înviorat în clipe de cumpănă, prin predicile sale de pe net.

Acum cu suspendarea lui, i-am descoperit și o altă latură a caracterului de adevărat creștin, aceea de a se smeri în fața lui Dumnezeu, a conducerii cultului și de ce nu în fața noastră a oamenilor credincioși care i-am admirat puterea în slăbiciuni , în încercări în dorința de a sta în ascultare de Dumnezeu. L-am glorificat pe Domnul Isus pentru acest om, care fără să știe va rămâne pentru noi un exemplu minunat, indiferent de cum vor decurge lucrurile de aici încolo. Lucrez în virtual din 2008 și am citit despre multe lucruri, dar mai hulit, mai înjosit mai murdărit prin diverse comentarii , nu am mai întâlnit niciun om, pînă la pastorul Ianovici. M-a uimit tăria de caracter, cu care a ales mai degrabă să tacă, să suporte mizerii, ofense fel de fel, de la oameni de joasă speță, unii bolnavi la cap, alții bolnavi în suflet, fără să riposteze.

El s-a smerit, Dumnezeu îl va înălța! Împreună cu grupul Alături de Florin Ianovici, voi continua să-l susțin cu post și rugăciune.

Cât despre Ștefan Ivan...timpul ne va arăta tot ce acum este mascat, abia schițat... Dar un lucru este cert: Obsesia lui Ștefan Ivan este Florin Ianovici. Contra lui luptă cu viclenie și abilitate, să-i ocupe locul, de ani buni. Ce fel de pastor vrea să fie domnul Ștefan, dacă nu a avut niciodată inițiativa unei rugăciuni cu toată biserica pentru Florin Ianovici? Chiar dacă acesta ar fi fost considerat cel mai păcătos om din biserică, chiar nu s-a simțit necesitatea unei singure rugăciuni măcar? A fi pastor e lucru mare la propriu căci te lupți pentru sufletele aflate în impas, în situații disperate, cercetezi, vizitezi, încurajezi, faci apel la post și rugăciune cu biserica. Pastorul meu, spre ex. dacă-l sunăm la miezul nopții nu pregetă să vină, de la oarecare depărtare, să ne încurajeze, să se roage, să plângă cu noi și pentru noi. Așa se comportă un pastor adevărat. A fi pastor nu înseamnă doar să rânjești fals la amvon și să predici când nimic nu ai a spune. Sau să spui de Dragostea lui Isus pe care  n-ai simțit-o niciodată, căci să plîngi cu cei ce plâng este o mare virtute, este parte din Dumnezeu care ne-a iubit până la jertfă, deși nimeni nu a meritat asta. El, Ștefan Ivan, se crede a fi mai curat, mai sfânt mai apreciat de divinitate, ( atitudinea fariseului din scriptură). Săracul de el, vai săracul, crede că nimeni nu-i cunoaște ambiția care a ajuns obsesie: să-l strivească pe Ianovici să se ridice el, Ștefan Ivan, indistructibil, incoruptibil, Mare și Sfânt, precum domnitorul Ștefan cel Mare. Eu pe Ivan l-am perceput ca pe un om slab, căci oamenii tari, cinstiți, sunt aleși și puși deoparte de Domnul, la antipod sunt cei slabi, dar obsedați de funcții înalte, care fac orice să-și atingă scopul secret. Și s-a văzut clar că a folosit toate pârghiile ca pastorul Florin Ianovici să fie discreditat, anihilat, strivit. Dacă nu a reușit, complotînd cu alții, cu  mărturia acelei Niță Adriana, s-a acționat pe alte căi,  s-au găsit alte chichițe, doar doar va fi distrus și locul lui să rămână liber...să se cațere el liniștit pe munca altuia și să-și împlinească ambițiile ascunse.

Totuși, nimeni nu se poate ascunde de fața lui Dumnezeu PS. 139. Unde ambiția se tolerează și se sprijinește tacit, unde se calcă peste suflete, unde mândria și invidia a ajuns să facă victime, Dumnezeu nu poate să-și facă simțită prezența, El Sfânt, Sfânt, Sfânt, de trei ori Sfânt.  Sper ca în al doisprezecelea ceas, Ștefan Ivan să se reculeagă și să se smerească în fața Domnului. Mă rog ca să-i fie iertată atitudinea și faptele nedemne de un creștin, care se vrea a fi în fruntea poporului, a  unei biserici care de fapt nu-l vrea în fruntea ei. Dar ce-i pasă lui de biserică? A ales replica lui Lăpușneanu, pe care și-o amintește de pe băncile școlii: dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau....

Dumnezeu să aibă milă de Betel!

elena marin alexe

De când mă știu

De când mă ştiu, de când Te ştiu Isus

Am ochii plânşi de cer şi dor nespus.

De când mă ştiu, Tu grija mea o ai,

Mă însoţeşti pe drumul către rai.

De când mă ştiu, Tu ruga mi-o asculţi,

Mă ocroteşti, deşi duşmani-s mulţi.

De când mă ştiu, mereu, pe drumul greu,

Mă plec sub cruce, dar înving mereu.

De când mă ştiu, atunci când mai greşesc,

Mă ierţi şi de Golgota-mi amintesc.

De când mă ştiu, mă cerţi şi mă alini,

Îmi cureţi rănile ce dor, de spini...

De când mă ştiu, cu dor Te-aştept să vii,

Să-mi fii Lumină-n nopţile pustii.

De când mă ştiu, Tu nu Te-ai mai schimbat,

Prieten bun în Tine am aflat.

De când mă ştiu, speranţe împletesc,

Poeme-Ţi scriu pentru-că Te iubesc.

elena marin alexe

Scrisoare deschisă conducerii cultului Penticostal

Onorată conducere

Cred că ar fi cazul să meritaţi această formulare risipind fluxul părerilor pro şi contra.
Îmi închipui că ştiţi foarte bine uraganul bârfelor de pe net, dar mă mir că nu înţelegeţi ce deserviciu faceţi Cultului Penticostal  şi implicit lucrării lui Dumnezeu. De câteva luni se aşteaptă un răspuns din partea dv. Chiar nu aţi putut da nici un comunicat până acum, de atâta timp, de când circulă printre credincioşi dar  nu numai,  hai să-l numesc- cazul, Florin Ianovici? Dv. nu realizati ce deserviciu faceţi lui Dumnezeu, lăsând ambiguitatea să circule, să distrugă prietenii de o viaţă, să aducă nelinişti şi suferinţă pe toate planurile? Nu v-aţi gândit la repercursiuni? Ce vor spune oamenii acestei lumi despre noi, pocăiţii, despre pastorul care i-a chemat la viaţă veşnică, care a plâns îngenunchiat alături de cei ce păşeau în faţă, alegându-l pe Isus ? Sau poate nu vă pasă? De suferinţa pastorului F.Ianovici am convingerea că nu vă pasă şi mă întreb cât de mult iubiţi pe aproapele dv. în Hristos? El, a iubit până la jertfă şi nu ne-a cerut decât să facem acelaşi lucru: să iubim pe Dumnezeu şi pe cel de lângă noi, ca pe noi înşine. Să fie oare atât de dificil? Cum aţi ales să împliniţi porunca? Personal sunt confuză în ceea ce vă priveşte, datorită atitudinii de totală indiferenţă asupra acestu caz. Cred că tăcerea forului dv. singurul abilitat să dea un comunicat, este cu ţintă directă, tocmai spre a mări şi suferinţa familiei Ianovici, dar şi pentru-ca tulburarea şi haosul cititorilor, al credincioşilor să ia amploare. Alt motiv al tăcerii conducerii cultului nu văd. Aş fi vrut să citesc un comunicat măcar, să menţionaţi că aveţi în vedere situaţia  apărută , că studiaţi problema etc. Nu s-a întâmplat nimic. Îmi asum cele scrise aici. Nu intenţionez să jignesc, să acuz, doar ca fiecare om care citeşte pe net şi care se străduieşte să împlinească tot ce spune Biblia, îmi pun nişte întrebări. Răspunsurile, sau răspunsul ar trebui să vină de la dv. Ar trebui să vă pună pe gânduri, de ce sunt înlăturaţi din lucrarea Domnului, folosindu-se înscenări scabroase, tocmai cei mai hăruiţi pastori, cei mai puternici în cuvânt...De ce tocmai ei?

 PS. Oare nu aveţi purtător de cuvânt, căci la capitolul comunicare sau nu există…sau nu se vrea.
Să fie atât de mare discrepanţa şi rivalitatea dintre vestul ţării şi Bucureşti cum afirmă unii?

elena marin alexe

Dorina Burada, mamă demolatoare...

Din start vă spun că sunt mamă de băiat. Am citit, ca fiecare dintre voi, despre violatorii din Vaslui şi m-a oripilat atitudinea celor care susţin batjocura unei fete şi aprobă faptele execrabile ale unor tineri dezaxaţi, frustraţi, needucaţi la timp...Oare or fi citit vreao carte  până acum? Mă îndoiesc.
Cel mai mult m-a mirat atitudinea acestei mame, Dorina Burada. Eu , în locul ei nu aş mai ieşi din casă de ruşine şi mi-aş fi dezmoştenit fiul fără să clipesc măcar. Dar se vede treaba că sămânţa ruşinii şi a bunului simţ au pierit de pe meleagurile vasluiene...Asemenea frustraţi se prăsesc într-o veselie în familii fără pic de credinţă în Dumnezeu, fără educaţie , fără bun simţ. Secături, monştri cu chip de om, care vor ajunge acolo unde le este locul, în iadul închisorilor şi vor vedea ce înseamnă sex surpriză...
Nu pot să nu atrag atenţia asupra acelui judecător care i-a lăsat liberi... Chiar nu s-a gândit deloc la biata victimă şi la traumele care o vor însoţi toată viaţa?
Dacă aşa vorbeşte legea în România, mi-e ruşine că sunt româncă.
Femeie, chiar nu ţi-e ruşine că ai crescut asemenea monstru ? Unii, ca şi fiul tău, deopotrivă, au rupt aripile unei vieţi fragede care îşi va petrece restul vieţii prin cabinetele psihologilor.
Ruşine şi sătenilor care aprobă şi ţin partea infractorilor! Cât despre afirmaţia lor că familiile acestora sunt credincioase, la fel ca şi băieţii infractori, daţi-mi voie să mă abţin de la comentarii...

elena marin alexe

Omenie

Pe unde treci, să-mparți lumină,

Să lași o vorbă bună-n cale,

Când întâlnești nefericirea,

Să cerni a Dragostei petale.

Pe inimă să ai dreptatea,

Să-nlături orice  viclenie,

Fii sprijin oricui, la nevoie,

Zidește în prietenie.

În urma ta raze de soare

Să porți și-n brațe bucurie,

Balsam de dragoste să semeni,

Pe unde treci tu, omenie.

elena marin alexe

POEM

(celor dragi)

Între cer şi pământ, cred că nu vă miraţi,
Mă încumet să cânt printre nori minunaţi.

Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.

Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.

Trece timpul zglobiu, azi mă bucur că sunt
Şi când n-am să mai fiu doar un biet amănunt,

Veţi citi tot ce-am scris, într-o viaţă de om
Ce-a trecut prin abis renăscând ca un pom...

De pe trepte de cer ochii mei vor zâmbi,
Aripi albe şi moi mă vor duce-n câmpii.

Printre gingaşe flori paşii mei vor călca
Şi-n miresmele lor fruntea mi-o voi culca.

Florile inimii

Dacă ar fi posibil să fac o incursiune în inimă, dincolo de structura ei anatomică, m-ar interesa foarte mult, structura spirituală a acestui important organ, fără de care viața noastră ar fi imposibilă.
Ce ar fi de găsit în lăcaşurile ei cele mai ascunse?
Multe, multe și diverse …
Inima este împaratia secretă a sentimentelor umane, sau altfel spus, cel mai important loc din ființa omului. Aici este cea mai rafinată şi mai diversă grădină de flori, care de care mai deosebite, una de alta.
Ce mă intrigă oarecum este următorul fapt : cum poate găzdui inima atât de multe sentimente şi trăiri, în mare parte contradictorii? Și ca să glumesc puţin pe seama spuselor mele, nici nu mă mir, că cea mai răspândită boală de pe glob, este cea de inimă.

Dar să revin la “grădina inimii”, despre care vreau să vă vorbesc aici. Am comparat inima cu o grădină, deoarece asemănarea este evidența dintr-un anume punct de vedere și anume: varietatea de flori care încolţesc şi cresc şi în una şi-n cealaltă.
Aici cresc, Trandafirul iubirii, Lăcrămioarele gingaşe ale speranţei, Bujorul bucuriei, și multe altele, minunate flori una mai nobilă ca alta, dar printre ele adeseori apar şi urzici, volbură, pir, şi lobodă porcească. Cele din urmă au un apetit de viață acerb şi pun de multe ori în dificultate frumusețea şi curățenia grădinii, aşa că grădinarul nu aşteaptă maturitatea lor, ci ele sunt stârpite imediat ce apar şi astfel frumoasele flori pot să se dezvolte armonios spre plăcerea stăpânilor.
Nu acelaşi lucru se întâmplă cu “grădina inimii”. Aici ca stăpâni nu suntem atât de interesați de frumusețea grădinii şi mergem cu indiferentă până acolo, încât lăsăm să crească şi să se înmulțească, urzicile urii, volbura minciunii, pirul tristetei care se înfige cu rădăcinile lui otrăvitoare până în adâncul sufletului, afectându-l până la distrugere. Mă întreb de ce acordăm atât de puţină importanţă inimii noastre? Oare nu e la fel de importantă şi grădina din adâncul fiinţei noastre, acea oază minunată din care țâșnesc izvoarele vieții? Cum a ajuns omul atât de indiferent față de inima lui şi de ce nu este atent la fiecare buruiană care îi invadează lăcașul acesta intim? E posibil să dăm mai multă importantă la orice alt lucru, dar să fim total indiferenți cu inimă noastră iar în final cu sufletul nostru, asta pentru-că nu prețuim viața aşa cum ar trebui.

În Biblie scrie că: inima omului este nespus de înşelătoare, deci ar trebui să fim mai atenți cu inima, nelăsând să se dezvolte în ea acele flori rele, acele buruieni, care pot invada la un moment dat inima şi pot stârpi chiar minunatele flori care ar trebui să crească şi să dea parfumul lor minunat vieții noastre de zi cu zi.
…………………………………………�- �…………………………………………�- ��……………………………
Hai să declarăm război -  Minciunii, Indiferenței, Ipocriziei, Tristetei, Amărăciunii, Imoralităţii, Invidiei, Linguşirii, Falsităţii, Deznădejdei, Mândriei, Egoismului , Urii şi încă multor soiuri care ar trebui smulse fără milă.

Ar creşte în voie: Adevărul, Bunătatea, Milă, Bucuria, Cinstea, Modestia, Speranța, Dragostea, Altruismul, Facerea de bine, Dărnicia, Încrederea, Moralitatea, Sinceritatea, Pacea…..și încă altele.
Ce frumos ar arata inima noastră, plină doar de minunate flori, încununate de trandafirul Dragostei!

Pentru încheiere am să recurg iar la Cartea Cărților care spune: Fiule, dă-mi inimă ta și să găsească plăcere ochii tăi, în căile Mele. Prov. 23: 26.

Gânduri de peste zi - elena marin alexe

Dragostea ...în derizoriu?

În ultima vreme, se discută în diverse moduri, despre Dragostea lui Dumnezeu. Cei mai mulţi spun, că Dumnezeu este aşa de bun, încât ne va ierta pe toţi şi ne va primi în raiul Său,caci El este Dragoste şi în bunătatea Lui nu poate să fie decât iertător cu păcătoşii.

Până la un punct cei ce susţin asta, au dreptate.Da, Dumnezeu este Dragoste, însă El este şi Drept aşa că nu va face rabat de la poruncile Sale, oricât ne-am dori unii dintre noi.Şi, El este Sfânt, iar ochii Lui nu pot privi faptele murdare ale omului care se lăfăie în destrăbălare după pofta inimii. Nu putem crede că avem dreptul să facem ce dorim....adică să încălcam legea Lui şi să sperăm că vom intra în odihnă  alături de sfinţi şi de toţi semenii noştri care se străduiesc să ducă o viaţă în Adevărul Lui.

Cum ar putea să stea în cer, un om care a trăit frumos, cu teamă şi respect faţă de Dumnezeu şi de cel de lângă el,alături de un om care a sfidat toată viaţa sfiinţenia şi pacea făcând doar ce vrea inima lui, la voia întâmplării,în pofida voinţei divine? Unde ar mai fi atunci Adevarul dumnezeiesc?

Dumnezeu nu s-a schimbat, El este acelaşi, ieri şi azi şi în veci, spune Biblia. Păi atunci dacă din pricina păcatelor Şi-a pedepsit poporul ales, pe evrei, împrăştiindu-i în toată lumea , lăsându-i pradă morţii printre toate popoarele, cu cât mai mult ne va pedepsi pe noi? 

Va îndemn să citiţi Biblia din scoarţă-n scoarţă şi apoi bazaţi pe Cuvânt să vă faceţă o idee personală despre Dragostea şi Bunătatea lui Dumnezeu. Afirmaţia multora de gen: ei, unde va merge toată lumea voi merge şi eu, este eronată total. El este neântrecut în bunătate, El iartă, El miluieşte, El mântuieşte, doar pe acei care ii cer personal acest lucru, care se rup de păcat şi care nu mai săvârşesc răul cu voia. Mântuirea o poate primi orice om doar în timpul vieţii lui pământeşti, dacă îşi doreşte asta. Atunci viaţa i se schimbă, devine mai bun, mai cinstit, mai iubitor de bine, de oameni, mai iertător, mai modest, mai plin de milă faţă de cel de lângă el şi nu în ultimul rând mai iubitor de adevăr şi de Dumnezeu, Dacă ignoră jertfa Domnului Isus şi viaţa lui se rupe fără să apeleze la ajutorul divin şi adoarme în păcat fără să fi primit iertarea divină, va fi un suflet pierdut pe veşnicie.

Să nu bagatelizăm Dragostea dumnezeiască.Dacă avem aceasta dragoste în sufletele noastre, nu o putem duce în derizoriu. De reţinut un lucru: raiul este o răsplată, pe care o poţi primi ca pe un premiu, pentru o anumită atitudine de ascultare şi împlinire a voii Lui pe parcursul vieţii tale.

Romani cap.6 vers.20- 23.

Da, Dumnezeu este Dragoste, dar şi Adevăr.
Iar Biblia este adevărată!

elena marin alexe