Remember Via Dolorosa

În fiecare primăvară
La Tine, Doamne, mă gândesc,
Revăd durerile- ți cumplite
Ce-n suflet mi se împletesc.

Mă tot întreb, câtă iubire
Te-a țintuit pe lemnul mut,
Nevinovat, între tâlharii
Care doar răul au făcut.

Tu, Mielul blând, cu bunătate
Iertai pe cei ce te-au lovit,
Cu vorbe calde, cu-ndurare,
Chiar de pe cruce-ai mântuit.

Mă regăsesc într-o grădină,
Spunând că nu te recunosc,
M-ascund plângând și-n mine însămi
Se-aprind aromele de mosc.

Tu ești pe crucea blestemată,
Eu de departe când privesc,
O jale- adâncă mă inundă,
Aș vrea să-Ti spun că Te iubesc!

În fiecare primăvară
Pe Via Dolorosa plâng,
Pășesc cu teamă spre Golgota,
Când toate florile se strâng

Să înflorească pentru Tine,
Cu arome și culori de vis,
Sub crucea unde a plâns Iubirea,
Ce s-a-mpletit în paradis.

elena marin alexe

POEM

(celor dragi)

Între cer şi pământ, cred că nu vă miraţi,
Mă încumet să cânt printre nori minunaţi.

Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.

Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.

Trece timpul zglobiu, azi mă bucur că sunt
Şi când n-am să mai fiu doar un biet amănunt,

Veţi citi tot ce-am scris, într-o viaţă de om
Ce-a trecut prin abis renăscând ca un pom...

De pe trepte de cer ochii mei vor zâmbi,
Aripi albe şi moi mă vor duce-n câmpii.

Printre gingaşe flori paşii mei vor călca
Şi-n miresmele lor fruntea mi-o voi culca.

Golgotha mea

Port taina-ncărcată de dor,
Sub ochiul din inimă plâns.
Fac haltă pe o geană de nor,
Pe-albastrul de cer necuprins.

Nelinişti şi frica nespuse,
Se-ascund prin cotloane şi gem.
Prea multe speranţe distruse
Mă-ndeamnă din nou să Te chem.

La poalele dealului sumbru,
Îmi duc azi al lanţului gând.
Găsesc tot alaiul lugubru,
În jalea din mine plângănd.

Sub cruce m-aşez chinuită,
Trişti ochii mei cată în sus
Şi-o nouă nădejde se-agită,
Şoptind, Il implor pe Isus:

-De vrei, ştiu că poţi împăcarea
Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci.
Căci sufletu-mi cere iertarea,
Isuse, sa vii să-l ridici.

Abia se zăreşte speranţa,
De tot ce se-ntâmplă în jur,
Nori negri întunecă viaţa,
Azi totul devine obscur.

Mai lasă-Ţi cu milă iubirea
Să vindece plâns şi amar.

Îţi caut cu dor azi privirea
Şi urc prima treaptă de har.

elena marin alexe