Pentru tine, România mea

Dedicație pentru 1 Decembrie

Doamne câte vremuri te-au colindat, țara mea, dragă, prin ce avalanșe ai trecut și totuși ai rămas în picioare, legănându-ți fii. Se apropie ziua când te vom sărbători, când fiecare , de la copil, până la vârstnic, toți se vor gândi la tine și fiecare în felul său îți va ura de bine...

Aș vrea să chem peste tine Numele lui Dumnezeu, căci Scriptura spune:

daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele - il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara. “ 2Cronici 7:14

Singurul care mai poate să schimbe în bine soarta ta, Românie, dragă, este Dumnezeu, așa că mă alătur celor care cheamă Numele Domnului peste tine, Românie și cred că vei înflori dacă vei asculta de El. Voi arbora steagul pe care l-am cusut cu mâna mea și mă voi ruga pentru poporul român.

Dumnezeu să te binecuvânteze, ROMÂNIA, țara mea, dragă!

Dumnezeu să vă ocrotească și să vă binecuvânteze, dragii mei prieteni!

elena marin alexe

MAI LASĂ-MI DOAMNE

Mai lasă-mi, Doamne, inima să guste
în nopți de vară bucuria Ta,
Speranțe noi să-mi înflorească-n suflet,
s-adun putere, crucea a purta.

Mai lasă-mi, Doamne, frunzele pe ramuri
să cânte, sub arcușul multor seri,
Pe banca veche să adorm, sub stele,
adăpostită-n visul dulcei veri.

Mai lasă-mi, Doamne, colț de cer albastru,
să-mi scutur clipa adormită-n el,
Când lacrimi împăienjenesc privirea,
alungă-mi iute gândul cel rebel.

Mai lasă-mi, Doamne, zorii să răsară,
în dalbe dimineți să mă-nfășor,
Cuprinde-mă în Dragostea-Ți divină,
alungă întristări care mă dor...

elena marin alexe

Calmant

Mi-e cerul pictat în albastru,

Pământul învie sub verdele crud,
Mă-mbie, să-mi plec iar genunchii
În locul de taină, sub dud.

E-o liniște-adâncă, răcoare,
Sublimă e clipa din sufletul meu,
Sunt singură, totu-i tăcere,
Dar simt cât de-aproape îmi e Dumnezeu.

Pe buze îmi tremură ruga,
Nu-i nimeni, doar eu și lumina din zori,
Coboară spre mine iubirea,
Ca soarele care se-arată din nori.

Mă-nvăluie pacea, speranța,
Căci umbrele toate dispar în neant,
Răspunsul Tău, Doamne, e mană,
O hrană divină pe suflet calmant.

elena marin alexe

Mai vino, Doamne

Mai vino, curăteste, Doamne,
Inima mea de uscăciune,
Aprinde focul sacru-n mine,
Mă scoate iarăşi din genune.

Te chem, de-aici din valea morţii,
E prea grea lupta, mă doboară,
Să-mi fii Tu sprijin şi tărie,
Nu-mi lasa sufletul să moară.

Mai vino, Isus, hai, priveste,
Căci inima-mi de dor oftează,
Mai spală-mi haina, mă-noieşte,
Să simt cum Duhul Sfânt lucrează.

Vreau să fac voia Ta, Isuse,
Dar cel rău se împotriveste,
Îmi pune bariere-n cale,
Te chem să vii, mă izbăveşte!

Deschide-mi ochii să-Ţi văd slava,
Mai dă-mi putere şi răbdare,
Să pot să-ngenunchez ispita,
Ce-n faţa mea ades apare.

Din cartea Ta cu bucurie
Să tot citesc, s- ascult de Tine,
Mai umple-mi inima de viaţă,
Ca sa-nflorească pacea-n mine.

Să nu-mi fie zadarnic mersul
Ori închinarea-n casa-Ţi sfântă,
Cu sânge sfânt mă unge Doamne
Vorbeste, roaba Ta ascultă!

Tu nu vrei aparenţe fade
În rugăciuni şi în cântare,
O hibă a creştinătăţii,
Ce printre noi ades apare.

Îmi ceri o inimă curată,
Plină de milă, modestie,
Să locuieşti doar Tu de-apururi
Aşa mă vrei cu gelozie.

Vino Isuse, căci ştii bine
Ce încercări îmi ies în cale,
Nădejdea mea este firavă,
În loc să urc, o iau la vale.

Îmi plec din nou fruntea -n ţărână
Cu tot ce am mă predau Ţie
Tu eşti în inimă tezaur,
Rămâi cu mine pe vecie.

elena marin alexe

.

Hoinara

Hoinară sunt şi port cuvinte
În buzunarul de la piept,
De-o viaţă te caut pe Tine
Şi mă grăbesc, nu vreau s-aştept.

Ca mierea dintr-un fagur dulce
Pe buze-mi torni al Tău cuvânt,
Mă laşi să sorb din apa vie,
Prieten drag, Isuse sfânt.

Pe inimă mi-ai scris iubire,
Prin legământ m-ai înnoit,
M-ai vindecat de necredinţă,
Dintotdeauna m-ai iubit.

Prin părul meu se joacă iarna
Şi pasul schioapă-tă mereu,
Dar ştiu că drumul înspre casă
Cu Tine nu-i atât de greu.

Prin ochii mei trecut-au toamne,
Vântoase reci şi multe ploi,
Dar mi-ai rămas mereu aproape
Pe drum am mers noi amândoi.

elena marin alexe

POEM

(celor dragi)

Între cer şi pământ, cred că nu vă miraţi,
Mă încumet să cânt printre nori minunaţi.

Mă trezesc dimineţi, iarba-i udă de-argint,
Eu culeg frumuseţi, caut rime de-alint.

Spre apus port în gând amintiri care ard,
Şi mai scriu câte-un rând sub al soarelui fard.

Trece timpul zglobiu, azi mă bucur că sunt
Şi când n-am să mai fiu doar un biet amănunt,

Veţi citi tot ce-am scris, într-o viaţă de om
Ce-a trecut prin abis renăscând ca un pom...

De pe trepte de cer ochii mei vor zâmbi,
Aripi albe şi moi mă vor duce-n câmpii.

Printre gingaşe flori paşii mei vor călca
Şi-n miresmele lor fruntea mi-o voi culca.

Ambră

ambră
cu aromă de veşnicie
ruptă din adâncuri
sărutată de buzele sirenelor
când amurgul se prăvăleşte muribund
ambră
cu aromă de veşnicie
sacrificiu adus zeului păgân
nepreţuită de îngerii pierduţi
căzută în mâna şlefuitorilor de iluzii
ambră
cu aromă de veşnicie
culeasă de pe buzele reci
când galaxiile stau la sfat cu heruvimii
iar noaptea oftează ghemuită sub secera lunii
ambră
primită în dar de la Tine într-o zi anume
când ochii ploilor vărsau potop peste suflet
cheamă adâncurile întunecate
şi răspund aurorele

elena marin alexe

Locul naşterii mele, Fălticeni

Am preluat tacit 'o leapşă' de la Monica Olteanu, căreia ţin să-i mulţumesc pentru iniţiativă. M-aş bucura să fie o scânteie şi pentru voi, să luaţi drumul copilăriei, la pas...cu gândul şi inima...
De câtva timp, dorul de locurile în care am văzut lumina zilei mă cheamă, mereu, să arunc măcar o privire şi să port un gând în amintirea lor şi a unor timpuri apuse dar păstrate încă, licărind în străfundul inimii mele.

M-am născut, în orăşelul Fălticeni din jud.Suceava, un loc patriarhal şi plin de ospitalitatea obişnuită localnicilor acestor locuri.

FĂLTICENI – aşezare cu urme din epoca bronzului şi altele din secolele III si IV era noastră. Existenţa localităţii este atestată şi de unele documente din veacul al XIII lea.

Din nefericire, nu mi-au mai rămas pe acele dragi meleaguri, decât câteva rude îndepărtate şi foarte puţini dintre prietenii mei. Nu am mai ajuns acolo de prin 2001.

Mi-e dor de locurile sălbatice pe unde hoinăream cu prietenii..

foto- Mihai Tudosa- Falticeni

Doamne ce dor imi este de aceste nepretuite locuri..

Mi-e dor şi de străzile umbrite de tei, de strada Mare...

Mai întâi am avut ca locuinţă o casuţă cu doua camere şi o prispa cu lut, pe care mama mea o primenea la sărbatori ungând-o cu lut proaspat. Apoi in 1960 ne-am făcut o casă mai mare, străjuită de doi nuci şi o grădina frumoasă, pe care am imortalizat-o în una din lucrările mele: Aici mi-am purtat frumoasele clipe ale copilăriei...

Mi-e dor de vechea gară a oraşului prin care mi-am călătorit paşii de atâtea ori...

Nu am să pot uita serbările câmpeneşti din Dumbrava Minunată...

Despre Fălticeni trebuie spus, că dupa Bucureşti si Iaşi, este al treilea oraş din tară de a cărui nume se leagă biografia unor mari scriitori şi oameni de cultură şi arta, începând cu Matei Milo. Aşa că, dacă veţi trece prin acest loc, vă invit să vizitaţi casele memoriale, încercând să vă racordaţi la canalul de aleasă simţire sufletească generat de acest minunat tărâm, care musteşte de legendă.

Am să dau doar câteva repere:

Casa memorială Mihail Sadoveanu

Casa memorială Nicolae Labiş

Casa memorială Ion Creangă, unde a locuit Nică, pe timpul cât a fost elev al şcoalei de catiheţi din Folticeni...

Casa apelor Mihai Băcescu dar şi tribunalul...

.




Muzeul sculptorului Ion Irimescu..

Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni se inaugurează in 1972,de către scriitorul Eugen Dimitriu, în casa cladită de băneasa, Anastasia Cichirdic înainte de 1880, clădire dăruită muzeului, de dramaturgul Horia Lovinescu. Galeria deţine şi o bibliotecă documentară, ale cărei baze fuseseră puse în 1918.

Orasul Fălticeni este supranumit şi oraşul oamenilor de seamă. La Fălticeni au trait şi au creat, iluştrii oameni, cum ar fi: Ion Creangă, Nicu Gane, Mihail Sadoveanu, Dinu Cocea, N.N.Beldiceanu, Ion Dragoslav, Anton Holban, folcloristul Artur Gorovei, Eugen Lovinescu, poetul Nicolae Labis, actorii Matei Milo, Grigore Vasiliu Birlic, Jules Casaban şi alţii..

Aşa arată acum Fălticeniul pe strada Sucevei, dar mie aceasta imagine nu-mi mai spune nimic.

Mă îndrept, grăbită, spre renumita linie de tren : capăt de linie, Fălticeni, unde amintirile mele au făcut casă bună cu timpul trecut!.

foto Mihai Tudosa- Falticeni

Sfârşit de poveste, dar, nu şi de gânduri: Doamne dacă eu nu am uitat aceste meleaguri, Te rog NU LE UITA NICI TU! Adu-ţi aminte de ele, în marea Ta dragoste.

Şi dacă v-aţi plictisit, nu vă obosiţi să mai lasaţi o urmă a trecerii voastre pe aici...vă înteleg.
Doamne cum mai trece timpul!!!

elena ,marin alexe