FERICE DE CEL CE IUBEȘTE

Se-așterne tăcerea pe dealul rușinii
Cumplita durere se stinge,
Căci timpul trecut nu alină tristețea,
Iar ochiul din mine mai plânge.

Se leapădă Eul la marginea lumii,
Dar lupta acerbă nu-i gata,
Răbdarea mai cerne-n clepsidră,
Credința aduce răsplata.

Se tot pregătește în ceruri venirea,
Pe Golgota crinu-nflorește,
Cununile-s gata, așteaptă eroii,
Ferice de cel ce iubește.

De sus glasul tainic se-aude-n răstimpuri,
Mai strigă pe nume, așteaptă,
Să vină aleșii pe urmele sfinte,
Pe calea îngustă și dreaptă.

Las' ochii să-mi plângă de dorul Tău iarăși
Aștept cu nesaț dimineața,
Lumina celestă răzbate pe cale,
Dezleagă de-a pururi viața.

Se leapădă lumea de Numele-Ti Doamne,
Se-afundă- n păcat și-n pierzare,
O mare de lacrimi inundă voința,
Puțini mai doresc azi iertare.

Acolo în ceruri Iubirea suspină,
De veacuri pe om îl așteaptă,
Cu masa bogată și brațele-ntinse,
Să intre nuntașii pe poartă.

elena marin alexe

Remember Via Dolorosa

În fiecare primăvară
La Tine, Doamne, mă gândesc,
Revăd durerile- ți cumplite
Ce-n suflet mi se împletesc.

Mă tot întreb, câtă iubire
Te-a țintuit pe lemnul mut,
Nevinovat, între tâlharii
Care doar răul au făcut.

Tu, Mielul blând, cu bunătate
Iertai pe cei ce te-au lovit,
Cu vorbe calde, cu-ndurare,
Chiar de pe cruce-ai mântuit.

Mă regăsesc într-o grădină,
Spunând că nu te recunosc,
M-ascund plângând și-n mine însămi
Se-aprind aromele de mosc.

Tu ești pe crucea blestemată,
Eu de departe când privesc,
O jale- adâncă mă inundă,
Aș vrea să-Ti spun că Te iubesc!

În fiecare primăvară
Pe Via Dolorosa plâng,
Pășesc cu teamă spre Golgota,
Când toate florile se strâng

Să înflorească pentru Tine,
Cu arome și culori de vis,
Sub crucea unde a plâns Iubirea,
Ce s-a-mpletit în paradis.

elena marin alexe

AȘ VREA SĂ SCRIU

Aș vrea să scriu

De drag de Tine-aș vrea să scriu
În dorul meu nespus,
Cu cer, cu apă, cu pământ,
De patria de sus.

De aș putea, pe nori de cer
Ți-aș condeia poem,
Să afle toți că Te aștept,
Isuse și Te chem.

Din val de mare-aș împleti
Albastre diademe,
Și fruntea Ți-aș împodobi
Cu-a inimii poeme.

Pe munții cei înalți de-aș sta
Să scriu pe iarba crudă,
Alese gânduri, un eseu,
Ce sufletu-mi inundă.

Ți-aș scrie și pe stele, mii
Poeme de iubire,
Să strălucească-n nopți târzii,
Cununi de nemurire.

elena marin alexe

N-AM TIMP

N-am timp, să mai privesc în lume,

la cei din jurul meu, nu vreau,

de ce să împletesc miraje,
de ce din drum să mă opresc?

N-am timp, căci zilele sunt scurte,

aleargă iute și rămân

atâtea fapte nefăcute,

iar eu să stau, să ațipesc?

N-am timp, căci ziua minunată

va reveni când nu m-aștept,

Îl simt pe Isus cum revine,

îmi bate inima în piept.

N-am timp și nici nu vreau risipă

cu vremea ce mi-a mai rămas,

mai bine alerg la rugăciune

pân-am s-aud sfântul Lui glas.

N-am timp, decât să spun la oameni

că Domnul vine în curând,

atunci va scoate la lumină

faptele noastre rând pe rând.

N-am timp, decât pentru iubire,

chiar pentru cei ce mă urăsc,

voi împlini voința sfântă,

din Dragoste să izvorăsc!

elena marin alexe

Am cuvinte prea puţine

În faţa Majestăţii Sale,
Mă plec acum pân la pământ,
Azi, la picioarele-I preasfinte
Depun al biruinţei gând...

Mă dăruiesc în totul Ţie,
Recunoştinţă îţi ofer,
Căci m-ai salvat din negre valuri,
Mi-ai arătat drumul spre cer.

Aş vrea să-Ţi mulţumesc, de-apururi,
În dreptul meu, ai scris iertat,
Când nu aveam nici o speranţă,
Tu sufletul mi-ai mângâiat.

De jos, lovită şi murdară,
Cu răni adânci, cari mă dureau,
Nu îndrăzneam să ridic ochii
Spre cei care mă copleşeau.

Cu lacrimile curse-n taină,
Ştergeam al vieţii legământ,
Descătuşată de Iubire,
De Dumnezeu, de tot ce-i sfânt.

  Eram o frunză-n  letargie,
Stăteam adesea fără grai,
Căzută la pământ strivită,
Mai aşteptam un strop de rai.

Anostă-mi era existenţa,
Amară apa ce-o sorbeam,
Tristeţea-n jurul meu ţesuse,
O pânză deasă, nu vedeam,

Că ochiul Tău privea spre mine,
Iar mila Ta ţâşnea-n eter,
Habar n-aveam că mâna-Ţi Doamne,
Scria numele meu în cer.

Şi a venit o zi, măreaţă,
Când am gustat iubirea Ta,
Azi roua bucuriei mele,
  Îmbrățisează  Golgota.

Ştiu, am cuvinte prea puţine,
Să-Ţi mulţumesc îndeajuns,
Dar am să-mi plec mereu genunchii,
În cămăruţă, în ascuns.

Elena Marin Alexe

Gânduri...în săptămâna patimilor

Tu, Doamne, ai fost smerit - eu mai am mândrie, dar o numesc demnitate
Tu, Doamne ai avut milă de mine- eu nu prea cunosc mila...
Tu, Doamne, mă îngăduiești în fiecare clipă - eu nu pot îngădui pe cel de lângă mine
Tu, Doamne, ai răbdat ocara și n-ai deschis gura – eu nu pot să rabd nedreptatea
Tu, Doamne, mi-ai spus să Te ascult - eu ți-am întors spatele
Tu, Doamne, ai plâns și Te-ai rugat pentru mine - eu nu am timp să mă rog pentru alții
Tu, Doamne, ai disprețuit rușinea – eu mă rușinez uneori și nu Te mărturisesc
Tu, Doamne, m-ai iertat și mi-ai aruncat păcatul în marea uitării – eu iert, dar nu pot să uit
Tu, Doamne, ai părăsit cerul de dragul meu – eu Te-am părăsit pe Tine, pentru lume
Tu, Doamne, mi-ai dat Dragoste - eu dau ură
Tu, Doamne, ai murit și ai înviat pentru mine- eu pot doar să-ți MULȚUMESC
și să Te rog IARTĂ-MĂ ISUSE!

1. Aşa cum sunt, la Tine vin!
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin!
/: Mă spală-n sângele-Ţi divin!
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
2. De îndoieli sunt apăsat,
De ispitiri, împresurat,
/: Slăbit de valuri, mult purtat.
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
3. Aşa cum sunt de rătăcit,
La Tine vin, să fiu scutit,
/: Să fiu bogat şi fericit,
O, Mielule, eu vin, eu vin! :/
4. Aşa cum sunt, Tu mă primeşti!
Păcatul nici nu-mi aminteşti;
/: Crezând Ţie, mă mântuiesc.
O, Mielule, eu vin, eu vin!   

 elena marin alexe

De când mă știu

De când mă ştiu, de când Te ştiu Isus

Am ochii plânşi de cer şi dor nespus.

De când mă ştiu, Tu grija mea o ai,

Mă însoţeşti pe drumul către rai.

De când mă ştiu, Tu ruga mi-o asculţi,

Mă ocroteşti, deşi duşmani-s mulţi.

De când mă ştiu, mereu, pe drumul greu,

Mă plec sub cruce, dar înving mereu.

De când mă ştiu, atunci când mai greşesc,

Mă ierţi şi de Golgota-mi amintesc.

De când mă ştiu, mă cerţi şi mă alini,

Îmi cureţi rănile ce dor, de spini...

De când mă ştiu, cu dor Te-aştept să vii,

Să-mi fii Lumină-n nopţile pustii.

De când mă ştiu, Tu nu Te-ai mai schimbat,

Prieten bun în Tine am aflat.

De când mă ştiu, speranţe împletesc,

Poeme-Ţi scriu pentru-că Te iubesc.

elena marin alexe

Mai vino, Doamne

Mai vino, curăteste, Doamne,
Inima mea de uscăciune,
Aprinde focul sacru-n mine,
Mă scoate iarăşi din genune.

Te chem, de-aici din valea morţii,
E prea grea lupta, mă doboară,
Să-mi fii Tu sprijin şi tărie,
Nu-mi lasa sufletul să moară.

Mai vino, Isus, hai, priveste,
Căci inima-mi de dor oftează,
Mai spală-mi haina, mă-noieşte,
Să simt cum Duhul Sfânt lucrează.

Vreau să fac voia Ta, Isuse,
Dar cel rău se împotriveste,
Îmi pune bariere-n cale,
Te chem să vii, mă izbăveşte!

Deschide-mi ochii să-Ţi văd slava,
Mai dă-mi putere şi răbdare,
Să pot să-ngenunchez ispita,
Ce-n faţa mea ades apare.

Din cartea Ta cu bucurie
Să tot citesc, s- ascult de Tine,
Mai umple-mi inima de viaţă,
Ca sa-nflorească pacea-n mine.

Să nu-mi fie zadarnic mersul
Ori închinarea-n casa-Ţi sfântă,
Cu sânge sfânt mă unge Doamne
Vorbeste, roaba Ta ascultă!

Tu nu vrei aparenţe fade
În rugăciuni şi în cântare,
O hibă a creştinătăţii,
Ce printre noi ades apare.

Îmi ceri o inimă curată,
Plină de milă, modestie,
Să locuieşti doar Tu de-apururi
Aşa mă vrei cu gelozie.

Vino Isuse, căci ştii bine
Ce încercări îmi ies în cale,
Nădejdea mea este firavă,
În loc să urc, o iau la vale.

Îmi plec din nou fruntea -n ţărână
Cu tot ce am mă predau Ţie
Tu eşti în inimă tezaur,
Rămâi cu mine pe vecie.

elena marin alexe

.

Priveşte, e toamnă

Priveşte, nucul se dezbracă,
rupându-şi mantia-n fâşii,
mai frânge vântul câte-o cracă
în dimineţile pustii.

E toamnă, câmpul se usucă
şi păsările pleacă-n stol,
un dor de TIne mă apucă,
te rog, trimite-mi azi un sol.

Priveşte, geamu-n care ploaia
loveste astazi nemilos,
tăcută, scap din mână foaia
pe care-am scris un gând frumos.

E toamnă, Doamne, vremea zboară,
eu mă apropii de apus,
nu vreau să-mi moară bucuria,
în mine nu-i nimic ascuns

Priveşte, cum gândul mă leagă
de sferele cerului Tău,
nu-i nimeni să mă înţeleagă
şi lacrima-mi curge pârău.

E toamnă, iar veştile proaste
aruncă.n hăuri pacea mea,
mă-nconjură zile nefaste,
să nu pot, să văd faţa Ta.

Priveşte, la ruga fierbinte
ce-mi spală obrazul în zori,
e greu să fii astăzi părinte,
să-ţi treacă prin suflet fiori.

E toamnă, priveşte spre mine,
uscată-s ca floarea pe câmp,
de vânturi m-ascund doar în Tine,
aştept o fărâmă de timp.

Priveşte, cum inima-mi plânge
de toate problemele lor,
spre ei soare dulce răsfrânge
şi vindecă răni care dor.

E toamnă, la vremea-ncercării,
adună-Ţi tot grâu-n hambar,
deschide larg uşa-ndurării,
întoarce-i la Marele Har.

Priveşte, din ceruri şi iartă,
cu dor Te aştept ca să vii,
de vrei să-mi mai baţi iar la poartă,
pe suflet să-mi cerni bucurii.

elena marin alexe

Cearcănul nopţii

 În inima mea e-o golgotă de lacrimi,
O zare arzând peste soarele mut.
Mă frâng deseori sub asaltul de gânduri
Şi cad în duelul cu timpul pierdut.

Am aripa frântă, lovită de moarte,
Aş vrea să răscumpăr acum ce-am vândut.
Citesc, să m-aline Cuvântul din carte,
Cu El peste multe-ncercări am trecut.

Durerea din suflet mă ţine în cleşte,
Îmi tremură ochiul stins în orbită,
Când cearcănul nopţii privirea-mi răneşte,
Freamătă răul ascuns în ispită.

Dar ştiu, că de sus, Cineva mă veghează,
Frunzele cad, dar eu rămân undeva,
Nădejdea nu pleacă, mă-ndeamnă: Fii trează!
În noaptea adâncă răsare o stea.

Atunci, dialogul timid se-nfiripă,
Îl rog umilită: Mă scapă Isus!
Iar El îmi răspunde, la preţ de o clipă,
Şi înspre Lumină mă-nalţă mai sus.

Aştept ploile

 

 

Aştept ploile să vină
Sol de noapte la fereastră
Să mă legene pe braţe
Plâns de inimă albastră

Ropotind până spre ziuă
Murmur fără de oprire
La poveşti să stăm culcate
Taine curgă în neştire

Spre zori să deschid fereastra
Să dau soarele deoparte
Ploaia molcomă să plângă
Eu s-adorm citind o carte

Aştept ploile să vină
Să ne spunem dorurile
Toamna să ne regăsească
Să nu tragem storurile

Din copaci s-or cerne frunze
Vântul le-a purta departe
Aştept ploile să vină
Cu miros de gutui coapte

elena marin alexe

E noapte, e toamnă

E noapte, e toamnă, de când te aştept.
Duios mustră vântul o creangă de tei,

Iar boarea adie, mă strânge la piept,
Pornesc iar la drum pe albastre alei.

Doar luna adoarme, privindu-mă lung,
Şi ochi-mi sărută cu buze de foc,
Pe văluri închise tristeţea mi-alung,
Departe de lume în marele joc.

E noaptea iubirii în teiul din deal,
Prin freamăt o frunză trimite-un sărut,
Apoi cu obidă alunecă-n val,
Lin, unda o poartă, ea plânge tăcut.

În linişte norii îşi cern ploi de dor,
Inundă cătune alei şi cărări,
Când vântul adoarme pe-o geană de nor
O mare de aur îl leagănă-n zări.

La poarta grădinii zăvorul am pus,
Tiptil calc pe frunze, să nu le strivesc,
Speranţa şi ruga spre ceruri s-au dus
-Şi-n galben de toamnă, Isus, Te iubesc!

O săptămână la braţ cu Divinul

Pentru toţi cei ce vor trece la plimbare! Vă doresc o saptămână la braţ cu Isus!

elena marin alexe

Pentru voi prieteni....

Vă doresc un sfârşit de săptămână plin de pace şi LUMINĂ!

Ei, cei de la Proconsul, au ales să laude numele lui.Isus Hristos, Domnul veşniciilor 
Hai să ascultăm o fărâmă de cântec...cu Bodo.