Mai vino, Doamne

Mai vino, curăteste, Doamne,
Inima mea de uscăciune,
Aprinde focul sacru-n mine,
Mă scoate iarăşi din genune.

Te chem, de-aici din valea morţii,
E prea grea lupta, mă doboară,
Să-mi fii Tu sprijin şi tărie,
Nu-mi lasa sufletul să moară.

Mai vino, Isus, hai, priveste,
Căci inima-mi de dor oftează,
Mai spală-mi haina, mă-noieşte,
Să simt cum Duhul Sfânt lucrează.

Vreau să fac voia Ta, Isuse,
Dar cel rău se împotriveste,
Îmi pune bariere-n cale,
Te chem să vii, mă izbăveşte!

Deschide-mi ochii să-Ţi văd slava,
Mai dă-mi putere şi răbdare,
Să pot să-ngenunchez ispita,
Ce-n faţa mea ades apare.

Din cartea Ta cu bucurie
Să tot citesc, s- ascult de Tine,
Mai umple-mi inima de viaţă,
Ca sa-nflorească pacea-n mine.

Să nu-mi fie zadarnic mersul
Ori închinarea-n casa-Ţi sfântă,
Cu sânge sfânt mă unge Doamne
Vorbeste, roaba Ta ascultă!

Tu nu vrei aparenţe fade
În rugăciuni şi în cântare,
O hibă a creştinătăţii,
Ce printre noi ades apare.

Îmi ceri o inimă curată,
Plină de milă, modestie,
Să locuieşti doar Tu de-apururi
Aşa mă vrei cu gelozie.

Vino Isuse, căci ştii bine
Ce încercări îmi ies în cale,
Nădejdea mea este firavă,
În loc să urc, o iau la vale.

Îmi plec din nou fruntea -n ţărână
Cu tot ce am mă predau Ţie
Tu eşti în inimă tezaur,
Rămâi cu mine pe vecie.

elena marin alexe

.

FLACĂRĂ ERAU CUVINTELE

M-am sfătuit cu Tine,
până ce miezul obosit al nopţii
a adormit pe umărul meu,
în timp ce îmi alinta pleoapa suferindă a sufletului.

Ţi-am spus multe, Doamne, printre suspine
m-am destăinuit celui mai bun Prieten:
-Mi se risipesc puterile, nu mai găsesc plăcere
în efemerul din jur, contaminat de moarte la tot pasul
gândul mi se poticneşte ades
în tristeţea presărată în jurul meu
de o mână nevăzută, blestemată,
care uneori mă striveşete sub avalanşa răutăţii.

Ţi-am spus tot ce mă apăsa,
apoi am tăcut, căci gura Ta îmi vorbea.
Miere şi flacără erau cuvintele Tale, Doamne!
Sorbindu-le cu nesaţ, am prins curaj,
ochii mi s-au luminat o dată cu zorii
unei zile reînnoite de dragostea Ta.

Sufletul mi se liniştise.Tăceam.
Doar inima mea încă mai vorbea cu Tine.

elena marin alexe

Zile de neuitat...

Clipele frumoase ar trebui strânse şi depozitate în cupe de argint, pentru momente când dorul neostoit dă târcoale inimii. Voi păstra frumuseţea zilelor când am petrecut cu toată familia şi sufletul meu va înflori. Emi era pe post de fotograf, dar i-am găsit un loc lângă surorile lui.
Dumnezeu să vă binecuvânteze dragii mei copii, pe voi, pe copiii voştri şi pe copiii copiilor voştri, în veci!

Foto- Sergiu Emanuel Posteucă

Septembrie

Se-apropie toamna, tiptil, pe cărări,
Hai vino, să vezi cum se-alintă pe zări,
Uşor se strecoară în galbenul ei
Să-şi pună sărutul pe flori, pe alei.

Spre soare zâmbeşte cu milă-n priviri,
Pe raze îi scrie cu ploi amintiri,
Desferecă uşi la pod, la cămară,
Stăpână deplină din zori până-n seară.

Se plimbă, cu vântul la braţ prin livezi,
Prin crengile pline, adesea îi vezi
Le mângâie-n treacăt, şoptind dulci poveşti,
Tu stai şi te miră, cu drag  îi priveşti

Când coşul cu roade bogate ţi-e plin,
Tu ruga înalt-o spre harul divin,
El toamna bogată trimite mereu,
Iubeşte şi iartă, sublim Dumnezeu.

elena marin alexe