Aşa curg apele Milcovului , măturând tot ce găsesc în calea lorStâna lui Anghel e la un pas de puhoaie..
Milcovul continua să rupă malurile ..
localnicii privesc îngrijoraţi puhoaiele, neândraznind să se apropie prea mult..
acum vreo 9 ani în urmă, peste el stătea semeaţă o punte care evoca multe amintiri..
Lupino, câinele nostru era nelipsit în escapadele familiei..
În alti ani apa era o bucurie, caci aici oamenii petreceau clipe frumoase, de relaxare, iar malurile sale adăposteau o dumbravioară de plopi şi cătina.. însă apele au distrus tot în doar câţiva ani.
Acum norii se adună iar pe cerul supărat..şi privesc ameninţători spre pământ..
în perioada când nu plouă albia lui rămâne uscată, având ici şi colo câte un ochi de apă şi devine drum pentru localnici.Şi eu trec adeseori pe prund.
Asta este povestea Milcovului, o apă care poate fi "secată dintr-o sorbire", cum zice poetul, dar care poate deveni nemiloasă cănd ploile pun stăpânire pe ţinutul Vrancei, iar afluienţii coboară spre el în avalanşă..
Cand se întâmplă asta, trebuie să stai departe de el şi să speri în mila lui Dumnezeu.
Plâng şi trandafirii din curte, tremurând de frig.. iar ploile nu contenesc..
