Se afișează postările cu eticheta grădinar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta grădinar. Afișați toate postările

duminică, 24 august 2014

La Mulţi Ani, Rodi, trandafirule roz...


La braţ cu toamna

(pentru tine, Rodi)

Şi dacă toamna îmi presară pe suflet gândul care doare,
aştept o altă primăvară scăldată-n razele de soare.

Şi dacă sufăr în tăcere am gândul mângâiat  de Tine,
ştiu că sunt clipe efemere care se rătăcesc prin mine.

Şi dacă ochiul Tău, Isuse spre mine caută-n tăcere,
 îmi vindecă tristeţi nespuse regrete, lacrimă, durere.

Şi dacă inima porneşte spre-albastra cerului cărare,
din alte zări pace primeşte să-mi facă ziua sărbătoare.

Şi dacă glasu-mi se răsfaţă prins în buchet de bucurie,
 pe bolta cerului agaţă minune, zâmbet, reverie.

Şi dacă-n suflet mor speranţe de vântul rece spulberate,
deschid seiful cu restanţe din întâmplări adevărate.

Şi dacă peste tot şi toate eu te aleg pe Tine Doamne,
pe drumul lung înspre cetate mă plimb la braţ cu mândre toamne.
 

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Prin grădină..acasă

Saptamana asta am facut curatenia de toamna şi am dat foc la resturi..

 Am cules si ultimile roade..ratacite


Am ajutor excelent...:)
 Sau mai bine spus eu sunt ajutor.. de grădinar..
Grădinarul este el, soţul meu..

Între timp, mai adun câte o fructă rătăcită..

Căţeluşa noastră, Kitzura, ne ajută şi ea..


Vă oferim câte ceva din bogăţia toamnei de la noi..


Plecăm din grădină lăsând o ultimă privire spre grădina care treptat se colorează în galben auriu..

                                                                                                                         elena marin alexe

luni, 23 noiembrie 2009

Amurg



Un amestec de roşu şi verde
Printre ramuri de plop, strecurat
Cu o sită de aur măiastră,
În culori de Eden ruinat.

Plânge şi firul de iarbă,
De vântul trufaş asuprit,
Tremură crengile, mute,
În adânc de amurg liniştit.

Obosit este pasul, ce-atinge
Puntea de peste pârău,
Copleşită de-aduceri aminte,
Mă adun între bine şi rău.

Eu, ca şi toamna, Părinte,
Un amestec de roşu şi verde. 
Dar mai pâlpâie-n mine nădejdea,
Că există un ochi ce mă vede.
elena marin alexe 2009.